PORTREL ISTORICE
DE
G. I. IONNESCU-GION
g-e45,
-1
tk:-117.-t,
BUCURESCI
EDITURA LIBRARIEI II. STEINBERG
STRADA SELARI .110, 18
1894
gr, eJe-raZi iun, .1-cc1dorm/az- tielfaafe,
g-4 .@)1@fed/2L'a,
aceale ,,POrtrete" cu it. tiZra Zac/ien a
att,tozue.
VORN1CUL ALECU BELD1MAN
VORNICUL ALECU BELDIMAN
VORNICUL ALECU BELDIMAN
'n firea geniului de a lua 'naintea timpului
sM, §i este ua insu§ire a marilor talente ca,
din cunoscintele epocel lor, sè plasmuiésca
1m ce nou, trainic si artistic in tote arétarile lui.
Vornicul Alecu Beldiman nu a fost nici un genit,
nici un mare talent, nici chiar unul din acei scriitori
cad, Oa §i cu ha limba «necanonisitci si lipsita
de niestesugul gramaticesc »1) adica §ubredi in
formele-I gramaticale §i saraca in capitalu-i de espresiuni i de locutiuni, ailing totug a ii da din
cand in cand pitorescul in descriptiune, profunditatea
in observare, energia verbului in acciune.
') Din prefata traductiunoT luT Marna Pornpilius, de Alecu
Dcldiman.
10
Autorul Tragodiei este ornul timpului §i castet
sale, boer iubitor de citire,
dé ua citire Era ale-
gere : filosofia, romante, matematica, istoria, stichuri
mitologia mergeau una in capul VorniculuI Alecu
Beldiman. In viéta indolenti a boerului de la slat-§itul secolului trecut §i de la inceputul aluI nostru,
romantele, francese, sérbedele productitini ale scOlei
clasice care tragea së móra, erk tot ceia ce convenia boerilor no§tri.
Ion Beldiman traducea Istori a anwruril or celor
mai gingase a Parisului 9, ér Vornicul nostru
«talmacea spre procopsirea neatnuluI ronlanesc» Moar-
tea lui Avel si Alecsie sati Cdsuta din Codru.
Scola luI Florian, pastoralele faIe, copiele spalacite, trase dupa. Estelle et Némorin, istorióre si
lungi povestiri pe atat de morale pe cat de nenaturale i 'n cari scriitorul s'ar fi creclut desonorat
déca, la fine, nu ar fi facut ca virtutea sé fit recompensata ér viciul pedepsit,
tote aceste scriert
plecate din Paris i dintr'alte orae ale Francin, inundasera Europa.
Mareg rnaioritate a boerilor de la inceputul acestur
véc,
generaliune plamadita cu apa 'n vine sub
jugul Fanariotilor §i care se deosebesce in istoria de
r) Notiparit ; aflätor in co1e0unea de mss. ala Academia
RomAne, sub n-rul 126.
.11
generatiunea Renascerei §i luptelor inferbintate cacerul de pament marea rnaioritate a acestor bout
adorag a sernenea scrieri dulcegi, molai, otova 1 i cari
adi, de la pagina a doua, te 1euie pe inima. Lor
nu le placea emotiunile sguduitore, cugetarile cari
pun judecata la chin, problernele cari inghenuchiand.
puterea mintei cu atat mai mult o invapaieza spre
a lor deslegare.
Dupa cum, pentru a se sui in butth, ei calcati
in cadenta §i rinuti de subtiori de cloui feciori cari
aveaü datoria se le spuna in mers ca'i «prag, Maria
tot a§a,
Ta» §i se'l ajute a se aventa in butca,
scrieri cari i-ar fi turburat cu adancimea sea mandreta neasceptata a cugetarilor, nu erau de ighemoniconul lor.
Amoru rile gingase ale.Pari sul u séü bine pregatita.
Illoarte a 1u Avel coprindeaü intocrnai dosa de
emotiune ce boerul fanariotisat voia se administreze
mintel, Mimet si nervilor sei. Eic
zlxv,
n linisce mare, Era hopuri, lin, c'un CITaCSOU
11.0)2i Ix
ori-ce pas, la ori-ce miscare, cu cadent i
pianisima pene §i'n bataia manelor ca se via feciorul
se'l scarpine pe talpa piciórelor, cand Luminatia
Sa se culca dupà pranz de la 12 la 2
ast-fel boerul munten si boerul moldovean de acum uá suta de
ani ii petreceaa viéta.
PCne
felul de a'si iubi téra sincer, fàrä cugete
12
Tele set interesate, boerul mergea tot a§a, cu linisce,
a gale-agale, faTà salturi cari i-ar fi zaticnit islicul,
olosalul i§lic de miel nefitat §i pentru a carui tinere pe cap trebuia boerului ut sciinla de ecuilibrist
di primo cartello.
Alecu Beldiman care, dupi cum se aréta neted din
.scrierile mai jos citate, l iubea sincer Moldova, este
tocmai boerul care 'n tote se mi§ca cu 'ncetul. Mat
in viéta politick n cea socialk cat §i in cea de scriitor
aceia care ne interesä aci Vornicul nostru nu se
-trecea, nu voia, nu'i placea se se treaci cu firea.
Citea mult, der citea pentru el.
Punendu-se se talmacescá din frantuzesce pe romanesce, Alecu Beldiman credea ci e e§it din mesura
obicinuiti i cä face un mare sacrificia, ca '§i dã
siliale ne rnai pomenite pentru procopsirea némului
Tornanesc.
Citii titlul uneia din scrierile séle, tiparite la Buda
«in criliasca tipografia a Universialei Ungariei» la
anul 1820 : Tragodia lui Orest, de pre tnv4atul
cu Invapiliatd dragoste spre procopsirea neamului
romdnesc, marele postelnic Alecu Beldiman, acum
.cintdia oard teilmeicitci din limba frantuKeascd tn
.cect romdneascii.» 1)
1) Oreste, tragedil in cinci acto de Voltaire, represintatA
pentru prima Orl la Paris, in 12 'Miliaria 1750.
13
Pentru cá a talmacit pe Orest, Alecu Beldiman.
arde in «invapaiata dragoste» pentru luminarea neamului rominesc. De ce ? Lucrul se esplica prin aceia
c. boeril, cari se trudeati un pic pentru folosul obstel,
credeall a fi e§it din mEsura obicinuita, a fi facut
marl jertfe.
Eca titlul unel alte scrieri tiparite tot la Buda,,
«in craiasca tipografia a Universitkei Ungariei», la
anul 1818 : Moartea lui Arvel de cel cu invdpdiatd
dragoste spre procopsirea neamulta romdnesc, pré
Inv'qatul i marele postelnic Alecu Belditnan.9
«Invapaiata dragoste» reapare.
Acil poi sE te consuml in focul chinurilor mintel
§i se 'ti jertfesci ani de-a lungul bunul vieei, i tot
nici tu (de sigur), nici posteritatea (pote) nu veci_
recunósce invapaiata dragoste ce cu adevErat al in
inima si 'n sufiet pentru procopsirea némului tEu.
Uà aka traductiune, tot dupa frantuzesce i tipirita la 1820 : Istoria lta Numa Pompilid, al doilea
Crai al Roma 2) are pe titlu cuvinte ceva mai
1) Tod Abels, poonal biblia in patru canturi de Gessaer
(1730-1787), publicaa la 1753 i indatA tradusA in franluzesce. Gessner o considera singur ca cea mai slabA din_
tote productiunilo séle.
2) Numa Pompilius, roman poetic de Florian, apArut la
Paris in 1786, adicA in tineretea Vornicului Beldiman, -compositiune de un gen fals §i pe care a;ll nici chiar nu'L
mai intelegem.
zlabe, der tot consunatóre cu invapaiata dr, goste
de la cele done de sus talmaciri. Numa Pornpiliri
este tiparita « spre podóba linibe rornanesci o §i
ospre indeletnicirea patricaor».
Pe lânga acestetrel traducliuni mai adaugern anca
una tiparita : Alecsie sail casula din Codru1) §i
alte trei netiparite :
a) lstoria cavalerului de Grie (sic) si a iubite,
lu Manon LescO (sic), care tMcuindu-se de pe limba
frantuzeasca in limba moldoveneasca prin osteneala
osardia dreptei 2) dornniel sale Banului Alecu
Beldiman, s'au prescris acum de mine Costache Bor§,
la 23 Sept. 1815 ; 2)
b) Intárnpldrile Iu
Tarlo si a prietenilor lui,
-prescrise tot de Costache Bor la 1823 ;
c) Calatoria 1n Cox in Rosia (1824), in done
caete din biblioteca Elencai .Beldiman.
1) Cara, duph spusa lui Alccu Balica, oditorul prim al
Tragodiei, era sub tipar la 1861, si po care n'o cunosc
&cat din mss-olo Acad. Rernane, n-rile 40, 41 42 F.ii 55.
2) Adica cu main .drépth.
Mi-aduc aminte a fi vOut uh alth traduciiuno din cclebrul roriian al abatoluT Provost tiphrith la 1857, lucrath
de un d. Bhjescu inteuh limbh roma.nésch do tOth nostimada i dedicath
o ! iubire patornä !
fiului s6fi in
virstA de 17 ant. Manon Lescaut Inchinatil unui flAchiandna de 17 anI, e ul minunäiih cara mcritch a fi improspkath
In momoria unora si adush la cunoscinta calor tinefi !
15
Aceste trei traductiuni netiparite se gisesc in bogata colectiune de manuscrise ce posede Academia
Romand.
De altmintreli, manuscriptele beldimithesci, pe
cad Academia Rom'ana le are din biblioteca sturdzo-
scheianii si din darurile d-lor D. A. Sturdza si Al.
I. Odobescu, sunt in ni'lmér de trei-spre-clece.
Cele cu n-rele 331 si 346 con& Tragodia, sai
mai' bine a dice Jalnica Moldover Intgmplare dupd
resvratirea Grecilor 1821, lucrarea orginala si de
apetenia. a Vornicului Alecu 13eldiman.
Manuscriptul 336, donat Academiei de d. D. A.
Sturdza, este scris cu nsii Inana lui Beldimari.
Dupii el, Kogalniceanu a publicat in vol. III al
Cronicelor acésta poemà narativA a Vornicului nostru.
Ui akà ediiiune a Tragodiei fusese la 1861 tiparitii. n tipografia Buciumulur Romdn (Iasi) de
dire Banul si Cavalerul Alecu Balica sub titlul de :
Eteria set Jalnicele scene prilejite Pit Moldova din
resvratirea Grecilor, prin efnl lor Alexandru Jpsilant, venit din Rosia la anul 1821, de Vornicul
Alecu Beldiman.1)
i) In al s6ti Catalog General de Cartile Boniâne (BucuroscT, 1872) Dimitrie Jam dico la pag. 27 sub anul 1825
,ca s'a tiparit la Buda : Talniea Tragodie saii intámptärile
din 1821 (in versuri.) Cadrul acesteI schite nu no permite
a onumdra aci argumentela earl no autorisA a credo cl u?i
editiune tiparith la Buda in 4825 nu a esistat.
16
Din manuscriptul acli academic (n-o 336), nemu-ritorul Kogalniceanu a publicat :
a) Tragodia, cu ale ei 4266 versuri de cate i s
§i p'ici pe colea §i cate mai multe, caci:
darnice stint strunele, adicà versurile i versificatiu-nea vornicului nostru ;
b) Talmacirea Cairnelei lui Vogoridi, ce se
scrie la Silistra ;
silabe,
c) Jurnalul mergerei boerilor deputati la Tanigrad ;
d) Tractaturile prin cari s'at inchinat /am de:
catre Bogdan-Voda, Domn al Moldovei, irnperatind
Sultan Baiazet II ;
e) Stihurile acute in Tazlaii, in vremea inchiderel mele acolo, 1824.
Despre scrierea Tractaturile, Kogalniceanu dice :
«Ea este aceia§i care a fost publicata de mine in
«Arhiva Romaneasca sub titlul de Tractaturile
«vechi ce ai avut Moldova cu Poarta Otoinani«ceascd, §i care este scrisi parte de Niculae Costin,.
«parte de un autor mai nog. Beldiman a prescris
«aceasta scriere facend ore-cari mici schimbari de
acuvinte, carl n'at nici un fel de importanta.» 1)
Lucrarea énse cea de capetenia a Vornicului Alecu
Beldiman este §i. remane, dupà cum diseram, mult
1) Cronicele, torn. III, pag. 336.
17
citita pe vrernea el Tragodid. Copiele dupa acésta
lucrare, indata dupa sfarsirea el, incepura a circula
in numer mare. Era ua lucrare originala i fiind facuta
de unul din al nostri despre ale nóstre, firesc era ca
curiositatea i interesul cititorilor se fia cu putere
atrase de Tragodid. Românii, ca i stramosii lor
Romanii, duceail dorul lucrarilor originale.
Cicerone clisese : esset egregium non quaerere externa , domesticis esse contentos 1); pene ac,li
der-mi-te in vrernea Vornicului Alecu Beldiman !
pene acli, nol clicem acelasi lucru.
Subiectul poemei justifica interesul publicului. Inteensul s'ar fi véclut in deplinétatea lor podóbele
de cugetator, de poet si de scriitor, déca. Vornicul
Beldirnan le-ar fi avut. Aci, in Tragodid, nu mai
era vorba se traduca pe dulcegul Florian, nici pe
necunoscutil autori al lui Alecsie sali Cdsuta din
codru. In Tragodid se cerea uà pend in puternicul
inteles al cuvintului. Nenorocirea Moldovel, jafurile
ni infamiele Grecilor Carl se napustisera ca corbii
asupra Iasilor i intregului principat, spaima i fuga
locuitorilor, zapacéla boerilor remasi, chinurile Mitropolitului, inecarea unora din Greci in Prut, incendiele i pradarea manastirilor Slatina, Secul,
Agapia i Varatecul, patriotismul lui Tóder Bals,
1) Giceronis Orator, cap. IV.
2
48
caimacamia lul Vogoride sin fine peripeliele cari ai
premers alegerea lui Ion Sandu 'Sturdza de Domn
pamenten in Moldova, cereaa tote nä alt a. pena,
altä putere de observatiune, alte culori, alte racnete
de mania la audul carora se tremure cititorul pene
si'n cea mai departata viitorirne.
Tembel, dulce, bland, fugind 'de arnarurile vietei,
Vornicul nostru recunósce singur cà el nu e facut
pentru asemenea lucru :
Aicc-am trebuinta pe Iraclit s aduc
Starea Moldova se plangl, sag se pin se scria Young. 1)
Dar, in catu-i prin puin;g, me voig nevoi si en
Osanda teri1 a scrie orI catu'rrii va ft de grat.
Si ori de cate ori simte ca evenimentele set infamia ce povestesce sunt marl, Beldiman recunósce
neputinta lui de a le zugravi intocmai. Bunióra,
Ia pradarea i arderea manastirilor :
Dumnezoule inalte, condeiul meg este Slab
S'aret sgomotul, strigarea, putere nu pot se alb 0?)
De aceia nu se ridica, remâne in tonul monocord si monoton al Cronicei rimate, i cand l'ajunge
1) Buldiman cunoscea d3 sigur Noptile lui Young (Night
thoughts) dup l. traduciiun..a francesl in prosa, lacuna do Le
Tourneur (1769, dou6 vol. in 80), ata.t de cunoscutt1 in Ora
la 'neeputul acestuI secol.
19
§i pe el, ca re ori-ce bun RornAn, §i Vornicul.
Alecu e bun Roman, c5nd l'ajunge durerea durerilor tèrii, atunci el Inailt glasul la ceruri i dice
cu sinceritate dér forte prosaic :
Cerescule imperate, vecjI do sus al nostru chin,
Privesce osanda writ i - a 1 norodulut suspin
Acésta rugaciune o repeta mai tot déuna. Beldiman nu scia cum va sci generatiunea ce'l va
urma Ca, de te ve7 ajuta tu, si cerul teva ajuta
ci, pentru a nu se zaticai in obiceiurile'i indolente,
ruga cerul sé facá cele de cuviint5 pentru térá.
Idei marl, priceperea ridicArii tuturor popOrelor
din imperiul Sultanilor, priceperea legaturei evenimentelor sincronice, intrevederea Unirei terilor surori,
tote acestea sunt terra ignota, lucruri cu deséversire necunoscute pentru Vornicul nostru.
Despre Tera-Romanesci §i despre Tudor Vladimirescu dice de la inceput :
.
In Craiova se vestise un Toad.er resvratitor
act si'n Tara-Romaneascd osandd, nccaz cat vrei,
Dar aceastä ingrijire vor aye a scrie cf.
Er mai departe tot despre Tudor :
Un Toader Vladimirescu, un vicican inseldtor,
Ridicase cap in lard
De ad urmat de la sine, sad de la altiT all lost pus,
La a cerceta acesta cel ce va 11 in prepus.
20
Ales la Divan, find Turcii la Iai
Vogoride
Caimacam, Beldiman iscalesce tote mësurile vexatorie, cari storceati Moldovel ultima picatura de
vieta. E trist Vornicul, plânge, se bocesce, der inghite
§i
i
iscalesce clicend :
Intend vreme CA acciasta nu iscali dad
Se tanguia divanistiI si mânile i frangea.
!
Si-apoi pentru a '§i r'esbuna, conform obiceiului
sn, Vornicul nostru nu uita de a se adresa la cer ;
Ceroscule impArate, tuna din cer preste ei.
C'a so impila norodul e sciut cit tu nu vrei.
P'ici pe colea, când e vorba de infamia Grecilor,
Beldiman devine ceva mai colorat. Versul capaa:
puterea de a face imagina inaintea ochilor tnintel.
Bunióra :
Ua starpiturit greceasca, esit dintr'un vas cloci t.
Dupa ce aa facut stare si totl s'ati imbogatit 1)
In sinul patriei noastre eY intaia ail pus cutit.
Pe un popa grec, Beldirnan, de.Fi evlavios,
'1
nu-
mesce snflet scdrnav si nth ; pe un altul :
... .
.
.
viclean adimenitor
Ipocrit de cei de frunte i de terI vênturator.
1) E bine intelcs cit pentru cele-l-alte doug versuri daa
si pa acesta care e d'un prosaism fenomenaL
21
Ironia si mu§catura spirituala ii sunt necunoscute.
Intr'un singur pasagia, vorbind de inscrierea printre
Eteri§ti a unui ten6r Rizu, Ana fraged la versa, §i
zugravind durerea mamei, Alecu Beldiman clice cu
ua ore-care siretenia g1um4a :
Docindu-se ruga Grecii, i pe mare, §i pe mic,
Se nu'l lase 156 se culce miptea Mel gigilic 1)
Franzelo, put de geina, ciorbl se'T dea de mancat,
i noaptea cloud saltele se't qtearnA de culcat.
Un pruncar a§a in oaste ce dracul ar II catat ? 1
Sciti a dacal prindead Turcii pré mult s'ar f bucurat.
In schimbul cator-va pasagie de felul acesta
fOrte puline !
prosaismul poemel este enorm si
continua. Versificatiunea e rnonotond, scalcitä §i
greóia. Beldiman facea versurile cu rnultii ostenéli. La sfar§itul poernei, unde ne spune cii are
intenliunea de a scrie domnia lui Ion Sandu Sturdza
el dice :
Cad am &cut hotArire §i Domnica a seri eil,
Insa nu mai mutt in stihuri, find zAbavnic §i greil.
Rimele versurilot sunt mai tot in ea, at, or, q,
cele mai usóre, dér .si cele mai anoste. Versuri
schiópe are destule. Vornicul schimbi accentul tonic
1) Scufa de noapte, ca sé nu rOcescit la mólele capului
AncA neintArite.
92
firesc al cuvintelor, pentru a scóte pe gituite
accentul ritmic al versului. Beldiman dice sblid, ér
nu solid, ldcrimd, 6r nu lhcrinid. Apol unor silabe
cu.un i in radical le pune dupa placere dud un i
and doul, adica scrie §i nun-16ra triimes, priivire,.
priimire.
Barbarisme sunt destule in versurile beldimanesci :
elefteria, scopos, giugea, topciti, zakuska, zorbalic
vadea, etapuri, §i§anea.
In tihurile fdcute in Tasldd (64 de versuri in
16 strofe de cate patru), Beldiman calla in elegii
tot durerea terii, dér ceva mai poetic, §i'n versurr
ceva mai mqte§ugite cele de 14 silabe rimand in
emistichurile lor proprie, 6r nu intre eie §i cele de
6 silabe, cu rime rnascurme séti ultime, rimand bine
intre ele.
Ca prosator, Beldiman e mult mai bun, mai românesc §i mai ingrijit in stilul séu. Eca u mostra.
din prefaia lui Numa Pompilin :
Cati striciciune nu aduce
«Inainte cuvintare.
»omului trandavirea, cat se mic§oreaza §i se face de
»nimica, cand lasa a trece vrernea tineretelor sale
»intru de§ertaciune §i lenevire, cad viata intru aceasta
»petrecénd, nu numal mintea ii rérnâne intru ne»lucrare dar §i cugetul neroditoriu. Si dupa socotinta
»a multor inIelepti, trandavirea este otrava yield
Ȥi rodul pomenirei el cu sunet. Ast-fel de cugetarr
23
»hranind ihtru mine, anca din cea mai frageda.
»versa' a finererelor mele, rn'am indeletnicit intru
»talmaciri din limba frantuzeasca intru cea roma»neasca. a Patriei mele. Cea d'antaia ispita a fost
»pentru al mea folos, pentru a mea deprindere, dar
»mai la urrna gustul obstei, placerea i indemnarile»a multora rn'au silit a face ispita, a talmaci ceva
»folositor
si a da intru lumina. Istoria lüi Numa
»Pompilin, al doilea craiii al Romei, este cea d'an»tailA ispitä ce am facut, pe care cu multi ani mai
»inainte o aveatn tältnacita. Nenumeratele greutati
.
»ce am intempinat, glasul obstii cà este cu neputinta a
»scrie ceva inteua limba necanonisiti si lipsita de
»tot mestesugul gramaticesc, me adusese la desnä»dajduire, dar puind n mintea mea ci toate sunt
despre aka parte cä nici un
»inceput nu poate fi cu deseversire, apol nu m'am
»supuse sirguintei,
i
dar nici chiar in mintea mea, a da in lumina.
»vre un lucru vrednic de vedere».
Ast-fel ni s'a arétat noue Vornicul Alecu Belcliman din studiul scrierilor séle §i'n deosebi din citirea
atenta a Tragodid, lucrarea de capetenii a acestui
iubitor de citiri de tot felul.
Ca Roman, Beldirnan §i-a habit téra cum se iubea
2i
pe atunci in casta boeréscd. Ca scriitor, el este
r8mOne u. simpaticO mediocritate.
Printre ai nostri scriptores minores de la inceputul acestui secol, Vornicul Alecu Beldiman va
ocupa, cred eü, un locpr de maim a doua.
DOCTORUL CONSTANTIN CARAC4
DOCTORUL CONSTANTIN CARACAS
DOCTORUL CONSTANTIN CARACA
4773-4828
upa anul 1785, in Bucuresci se vedea adesea
off, hi anumite ore ale dile, pe cele patru
mari poduri ale capitalei
§i anume podul
MogoOei, podul Beiliculni, podul Calici §i
podul Targului-de-Afarä
trasura d-rului Dumitru
Caraca§i care mergea, de la un capét al oraplui
la cel-l'alt
per amplam urbem Dacorum,
seif
véda bolnavii. Mai adesea, doctorul mergea calare 1).
ba chiar pe cai infocaii cari nu o data aü fost cat
p'aci sé'l omOre, dupa cum vorn vedé mai la vale.
1) Facut-a ci obiceiul de a merge la visia cdlare, séü
era de mai 'nainto, nu sciti. Cela ce esto sigur e ct mi-aduc
aminte a el s'a urmat i maT incóce. Acum 25 de anT, doctorii Drasch, Nica, Fialla Mewl visitele calare.
30
Doctorul Durnitru Caracasi, este taral. doctorului
Constantin Caracasi, a cdrui biografiä i activitate
medicalà i sciinIificä me voia incerca a le schita
aci, cu amenuntele culese din opera celui d'ânthiu,
adicA din Ailtoitri.on Ka. paxiacq laTpotprlonáTon 'god
icapori ,c15 7,76ksolc Bouxoupecrrion xxi...cob iv takiii No-
ooz9.6:o9
TOD
i7e Ovolin.0 Toti 6.y(ou IlayreXeigiovog
Bortglitta icaptth, arep 6 ctycb; xxl. EL
cpcovilv p.n./0E17.e
iXX-repAil
(iv Btávvr,i
iv XcenvESce
T;lic Arp(as 1795, iv
ttnroipovpil. recnpy(ou Bevzárri)') ; din
opera celui de-al doilea, adici din ToroTpcvpia
Vie;
BXxyicç wd aveparco),,yint:mt icapwrip-iosLq tivovfopmk
v ;ice
nal vóaot4 ttbv xcero(mov a6T"iN inr6
xup(ou iottpoTtXoad,fou K. Kapaxica (iv Bowtoopecitiotq, ix zo5 TUrowa.76n I. `11XECeSou), 2) i din
Icpbs
informatiunile ce a bine-voit a 'mi da d. profesor
2) Poemele medidale ale lul Dumitru Caracasi, doctor in
filosofig si in medicing, medic primar al orasului Bucuresci
si al spifalului care inteacelasI ora.s se chiamg al S-tulul
Pantelimon, cari poeme el insusl in limba lating in prosa
10-a tradus. Iriena, 1795, in tipografia elinesca a lul George
Poemele sunt scrise in dialectul. doric. Din poeTentoti.
siele mid sunt uncle si in dialectul doric.
2) Descrierea Teril Românesci cu observatiuni antropologic3, privitóre la igiena i Melo locuitorilor eI do d.
doctor in filosofig si in medicing Constantin Caracasl, in
Bucuresci, din tipogratia lui Ion Eliade 1830.
Traductiunea
e fdcutii de d. G. Sion, si se Al manuscris g. in posesiunea
famine.
31
Odobescu, nepot despre mama al doctorului Constantin Caraca§i.
seQ, dupa
Familia Carac4 era de nem greed,
cum se 'Astra tradi/iunea din betrani, de nem din
vechii Macedoneni. Era originari din oraFlul Sati*te, Ia nord de Cozani, in Sangiacul Monastir,
Laugh ruinele vechei Calandre, aprópe de riul Na-
zilitza. Nume le vechiti al familiei era Luca, der de
eind Dumitru c4tiga vécla mare ca doctor, Turcii
din Macedonia 'I poreclira Caraca,a, din causa negrelor i stufbselor sprincene ce avea. 1)
La Sat4te lânga Cozani, s'a nascut probabil pe
la 1728-1730 2) Durnitru. La 1748, 1749 §i 175 t,
clupa ce primise ua instructiune ingrijita, el scria
poesii cline, din cad unele sunt publicate hi Poemata
1VIedica mai sus citate, er altele sunt manuscrise in
posesiunea familiei.
De eerier lui Dumitru Caracas,i II placea medicina. Inainte de a fi plecat la Viena pentru a studia
hi universitatea de acolo, viitorul doctor se ocupa
cu bólele, cari Icantuiail prin Macedonia i prin Te-
1) Comunicat de d. Al. Odobescu.
2) In prefKa. Poemelor tiparitil la 1795, Durnitru dice in
.epistola declicatoriii ciare Moruzi : ista plus gum sexage-
narius edidi.
32
salia,
i studiase simptomele si evoluIiunea frigurilor
de tote felurile chiar asupra lui insusi
La 1758, dupà cum vedem dintr'ua poesiä manuscrisa,
Dumitru Caracasl este la studia la Viena.
Mai inainte fusese la Halle, unde urmase tot cursurr
de filosofia si de medicinl. 2) Studentul pomenesce
cu recunoscinla i iubire numele profesorilor sei :
Juncker (senex perientissimus, olim meus in Practicis benevolentissimus praeceptor) 8); Eberhard
(meus olim praeceptor gratiosissimus) 4) i Anton
von Haen (meus ohm praeceptor bumanissimus
aeque ac eruditissimus)18)
Dupa obtentiunea gradului de doctor in filosofiä
'n medicinh, Dumitru Caracasi se 'ntórce in
orasul sal de nascere, la Satiste, i incepe practica
medicinei. Este iériisi probabil ca succesele acestei
practice si vre-o cate-va cure minunate respandira
departe numele dibaciului si invetatului doctor.
Valiul de la Dii (Vidin) '1 chiiima la densul in
1778. Caracasi hotiiri se se mute cu totul din Satiste cad, din Vidin, in prirnele ninduri, trecuse si
la Calafat si de la Calafat mersese, chiamat de boeri,.
1) Poemata Medica, pag. 177.
2) Epistola dodicatorin entre Moruzi, in Poem. Medic.
3) Poem. Med. pag. 35.
4) Poem. Med. pag. 37.
5) Poem. Med. pag. 53.
33
la Craiova, pe unde véduse cá e mult mai bine
de cat in Macedonia si'n Tesalia. La 1782, doctorul
se stabilesce la Craiova. Era 'nsurat i avea doui
bãei: pe cel mare '1 chiama Nicolae, pe-al doilea
si
Constantin. Acesta era niiscut la 1773. 1)
Forte muncitor,, citind inteuna 2) pentru a se
tine in curent cu sciinta, filantrop, voios, blajin,
optimist, neinspaimentandu41 bolnavii, Dimitrie
Caraca§1 practica medicina dupa. principiele §a51ei
care, in secolul trecut, nu tindea la nimic alt de
cat se ajute natura a reveni iéra§i in calea sanetatii,
si neavend nici o data pretentiunea primejdiósä de
a da cu doctoriele sae safietate bolnavilor.
Ego,dice el, una atm Hippocrate et aliis
me-
dicis tam recentioribus quam vetustioribus solam
naturam morborum medicatricem cognosco. 8)
Er mai la Vale : solam eam novi corpus sanum et
actionibus praeditum et ad tempus incorruptum
conservantem ; eam igitur artis medicae principium
et guidon primarium agnosco. 4)
1) Coinunic. de d. Odoboscu.
2) Poem. Medic. passim.
3) En, impround cu Ipocrat §i cu altY doctori vechi §i noul
Poem.
recuuosc natura ca singurzi tdmdduitóra a bólelor.
Medic. pag. 35.
4) Eu consider natura ca singura care pastrez1 corpul
sanetos, propri6 la muncil si in+ reg pen6 la nä vremo ; do
aceia pe ea o recunosc ca principiul de cilp3teni,1 al art&
Poem. Medic. pag. 36.
medicale.
3
31
Si 'n fine, intr'alt loc, milosul doctor clice : atque
videtur antiquitus dictum fui.ise solam natural??
quemlibet sanare morbum longum, peracutum et
desperatum; ea vero repugnante, vana esse omnia
rernedia. 1)
Nurne le luI Dirnitrie Caraca.,i ajunsese i la Bu-
curesci. Domnii de pe vremuri il voirã toff binele.
In poesiile lui §i 'n Topografia fiului s611 Constantin,
cuvinte de laudà §i de recunoscintä citirn pentru
Alexandru Ipsilante, 2) pentru Nicolae Caragea 3),
pentru Mihail C. Sulu 6) §i 'n fine pentru Alexandilu C. Moruzi. 8)
Peste un an de la venirea sa la tronul Terii-Romanescr, la r784, Mihail C. Sutu chiäm pe Dimitrie
'1 numi medic primar al oraFilui Bucuresci .5i medic director al spitalului S-tului PanCaraca§i
i
telimon. 6) Spitalul
era 'nteui
stare miserabilii.
Domnul dete Jul Caraca.si instircinarea de a '1 reorganisa §i de a face dintr'énsul ceia ce trebuia s fi'a
1) So vede ca din vechimo s'a cjis c.1 singurl natura tamaduesco ori-ce boa lungà, fOrte grea i desperata; i eA,
de nu vrea ea, tete lecurile stint zadarnice.
Poem. Medic. pag. 83,
2) Idila din 1780 in Poem. Medic.
3) Oda din 1782.
4) Oda de laude din 1792, in cliva S-tulul Pantelirnon.
5) Idila din 1793.
9 Topografia lui Const. Caracasi, pag. 441 i urm.
35
dupa vointa pré fericitilor donatori. Inteaceste dou6
functiuni Dimitrie Caracasi remase pea la mórtea
sa care se 'ntempla la anul 18041).
In timp de doue-cleci de ani cat stete in Bucuresci, betranul doctor trai in hanul S-tului Gheorghe
_Non. Facea visite prin orasi i fl veniau bolnavi
si-acasa la consultatiune. Poemata composuit quum
per amplam urbem Dacorum curru vehehatur ;2)
isi compuse adica cu multe podóbe literare si frumóse descriptiuni poetice versurile séle din Poemata
Medica, pe cand facea visitele in trasura. Era bine
veclut de boeri, prietin bun cu familia Grecenu. 8)
Filaret, episcopul Rimnicului, pretuia forte cornerciul doctorului Caracasi cu care sta césuri intregi
.de vorba. 4) Unite forte eraa intre densele familiele Caracasi, Filitis i Darvaris.
Muncea forte mult i citea si mai mult ; sfatuia
schimbe viéta cea
pe toti la ori-ce ocasiune se
lenevOsa si tembela, aréta tuturor cum se traiésca,
ce sa. !parlance, curn se se porte. El a recomandat
cultura cartofilor in Ora nOstra. 5)
1) Cornunicat de d. Odobescu care nc-a spus i locuinia
sa, in Hanul S-tului Gheorghe-Nott
3) In epistola dedicator-id cAtre Al. C. Moruzi.
3) In .Poesiele ufóre din Poem. Medic. pag. 239, epigrarna c.itre Vistierul tefan Greceanu.
4) Corn. de d. A. Odobescu.
C. Caracaii in Topo5) Cornunic. de d. A. Odobescu.
36
De la 1795 era rnerea bolnav. Frigurile 'I prapadiaa. Intr'un rand, mai inainte, esind de la un
bolnav si voind se 'ncalece, calul naravasi aruncase
cu piciórele de dinderet i '1 isbise in piept cu atata
putere, in cat il trintise de un zid, de unde '1 ridicasera mai mult mort de cat via. De atunci, suferea
de pept, de picióre, de rinichi §1. '1 slabisera i vederile. Imbetranise inainte de vreme, dupa cum
spune el insusi lui Moruzi in dedicatia Poemelor
medice.
ani inainte de a muri, fiul
De aceia, cu
seti, Nicolae, intors doctor de la Viena, l'ajuta la
visite, la direciiunea spitalului si in sarcina de doctor al orasului. Nicolae ense muri la .1802, 1) cut
doui ani inaintea tatalui sett
Betranul doctor se mangaia cu cel-l-alt, Constantin, care, la 1800, 2) se reintorsese
in tell, tot
doctor in medicina i 'n filosofia de la Viena. In
anul 1802, in diva de 12 Iuniu, Constantin se casatori cu Irina Filitis, fiica doctorului Silvestru Filitis, nepotul mitropolitului Dosithei Filitis, si a
Smarandei Manescu, nepota mitropolitului Cosma.
9
grafici pag. 36, dice : acurn 40 de ani leguminósele sa cullive.) puiin in ;dra ronAnéscil.
1) Topografia, pag. 141-142.
2) Topografia, pag. 132.
3) Comunic. de d. A. Odobescu.
37
Betranul muri mulcurnit et bymnos cecinit Deo in
alto regnanti,
cum dice el insusi la sfarsitul poemei sele.
Doctor la Pantelimon si cu nurne bine cunoscut
in totii ;era, Constantin Caracasi incepu se practice
medicina Ia 1800.
Inaintea lui, afara de tata-sn, doctori in Bucuadica doctori cu 'nvetiitura,
resci eraa Arica doul,
si-anume Silvestru Filitis, socrul sea, si Consstantin Darvaris. 1) Acestia incepusera cei d'antaiti
a vaccina, dupä ce se 'ntórsera din strainetate. Altoirea ense se facea numai in clasa boerésca. Constantin
Caracasi a respandit-o in tote clasele poporului, aju-
tat la acésta mai tardiu si de alii 8 medici «inve«tali colegi ai mei cu cari 20 de ani am trait in
«deplina armonia.» 8)
Constantin, ca i tatal sü, era om de omenia,
iubitor de sernenii si, filantrop in tota puterea cuvintului i avend asupra cinstei si demnitatel sarcinei séle principii neschimbate. and generalul comite de Langeron, la 1809, era 'n Bucuresci bolnav
de friguri si se respandise vestea ca Miloradovici
partisanil sel voiaa cu ori-ce pret sé'l otravésca,
Francesul de órneni cunoscetor se cauta Lira téma
Topografia, pag. 131.
2) Ibidem.
4)
38
cu doctorul Caracag SI cu socrul acestuia doctortr
Silvestru. )
Era ua adeverata durere pentru doctorul filantrop
care mai tan-Jill i§f va cresce unicul se'it baiat dupa.
era, ciic,
principiele din Emile al -Jul Rousseau 2)
ua adeve'rata durere cand vedea spitalele de la Coltea,
Pantelimon Si Dudesci 3) in starea miserabila in care
se aflait. Vecluse spitalele de la Viena i cand se uita
la cele bucurescene if trebuiaa totii blandelea, Ord
tilosofia i tot amorul luf pentru medicina ca se nu
se descurageze. Scia ci sunt venituri, epitropil ensE
le punea de ua pane, er manastirile, datOre a ajuta
spitaleie, 1§1 daii tote veniturile lor egumenilor trandavi, corupli i nernernici. 4)
Coltea n'avea de cat 30 de paturi, de §i la socoteli se treceaa 40. Moruzi marise la 1798 nunie-
rul paturilor cu 20, der dupa caderea lui epitropii
revenisera tot la 30 de paturi. Inima doctorului se
stringea de durere, cand vedea Ca i la Coltea §i
la Pantelimon se refusa bolnavii. Inteun rand,
era in 1811, vCclu un om ca mOre la un colc de
0143. Era un Nem; bolnav de tifos 3). Caracag nu
1) Hurmuzake, colect. Odobescu (vol. III supl. I) pig.
199), Mémoire du Comte de Langeron.
2) Comunic. de d. Al. Odobescu.
3) Spitalul de ciuma, fundat de Moruzi la 1796.
4) Topografia, pag. 129.
5) Comunic. de d. Al. Odobescu.
39
mai putu suferi i se duse drept la prietenul seal,
agl de politia pe atunci, Vornicul Grigorie Balénu,
nepotul despre sora al Marelui Ban Grigorie Brancovénu. II ruga cu lacrimi ferbinli s deschida uà
subscripliune pentru cladirea unui noU spital, se obligi
s'e contriburésca §i el cu bani si se lega sè slujésca.
fara lé fa ca doctor al noului spital cat va trai.
Balénu prirni i deschise subscriptiunea. Boerii, clerul, negutatorimea, rugai i indemnati de doctorul
Caraca§i, de doftorul Constandinache, curn i se clicea,
contribuira pe 'ntrecute. Contribui atunci §i generalul rus Kutusoff cu ,,épte galbeni.
La 181r, spitalul se install pe iute inteul casa inchiriata, unde inainte fusese uá fabric& de haine
in ce ulica a Bucurescilor nusciU. Pe urml. se 'ncepu
cladirea care trebui se se intrerupa la 1813 din causa epidemiei. La 1815 cladirea era gata. Spitalul
Filantropia fu mutat acolo unde este §i astacli.
Primii efori furl Constantin Filitis episcopul Buzeului, Marele Ban Grigorie Brâncovénu, marele
Vornic Grigorie Menu, doctorul Constantin Caraca.si i stolnicul Giani Orã§anu 2). Ca ajutatori la
cladire cu surne marl, figureza, pe langi ace§tia, §i
Marele Ban Radu Golescu, Marele Logofét George
1) Topogralia, pag. 145.
2) Ibidem, col. I.
40
Golescu, Aga Constantin Golescu, Vornicul Nicolae
racArescu §i Hatmanul Constantin Grecénu. 1)
Filantropia este opera lui Constantin Caracai.
Doctorul o ingriji cu neschimbatii iubire intr'una
si fara obosélii. Se vede in paginele Topografie:
drépta mândriã a ornului care se uitii cum cresc si
se imultesc ródele rnuncei séle.
115o de bol(Putem primi, dice densul, 800
navi pe an ; dinteen§ii mor 90-100 pe an, restul
se fac. bine §i pleca. De la 1812 i pene la 1820 am
cilutat in spital 6685 de bolnavi : au murit 582,
restul s'a insAniitosit. Am avut venituri id 373776 Si
am cheltuit lei 223087 ; restul l'am intrebuintat la
plata datorielor contractate la facerea spitalului,
datorii cari ni se cereaft mereU, caci egumenii manistirilor erau creditorii. La cladirea facutii sub
direciiunea doctorului, dupã 1821 pe czind Caraca,51
era Ann Ta Bra§ov, s'a mai adaus un pavilion de
bai clãdit cu cheltuela Mare"' Bithese Safta Brâncovénu. 2)
Visitele la Filantropia, visitele la Pantelimon,
unde la 1816, ar:etand lui Iancu Caragia derinthurile in care zAceati bolnavii, fácuse pe Domnul grec
se hotiiresat zidirea unui noa spital,
visitele la
4) Din familia Cornescu.
2) Topografia, pag. 11S
Il
bolnavi din orasi i citirea acasa ocup.16 intregi cli
lele doctorului.
Trei eraii pasiunile doctorului Caracasi : «sacra»,
«divina» I) arta a medicinel, cetirea cariilor ce necontenit si-aducea din strainatate i gradinäria ce
avea i ingrijia la Ciurel, afara din Bucuresci, de
la Belvedere inainte. Orele libere si le petrecea in
biblioteca sa, forte bogata, forte frumósa unde, can d
nu citea, se ocupa a stringe si pune in ordine notitele adunate pentru lucrarea lui de capetenia Descrierea Ttrei Romanesci, acea Topografiii pe care
o citarn intr'una si la care lucra de ani de dile cu
deosebitä atenOune.
Cu cati-va ani inainte de 1821, asociându-se cu
boerinasil Clincénu si Toplicescu, deschise ua tipografia, unde sub directiunea lor se tiparira destule
carti bisericesci, inainte c.i tipografia se devina dupa
mórtea doctorului, proprietatea lui Eliade. 2)
Caracasl lucra intr'una, si and se uita in féra
pi
vedea in ce hal era pe atund medicina la mare
jale '1 coprindea. Lucrul se vede lämurit din scrierea
sa 3). Afara de doctorii cei opt din Bucuresci, de
unul la Craiova 4) si de unul la Buzeia, Italian, adus
4) C. Caraca§T, pasthn in Topografici.
2) Cornunic. de d. Al. Odobescu.
3) Passim.
4) Topografia, pag. 436.
42
pentru spitalul de acolo ( 6 paturi, 7000 lei venit )
de episcopul Constantin Filitis si in liana inlocuit
cu un némt, Genovac, camarad de universitate al
lui Caracai la Viena, afara de acestia nu erati
in Iéra nóstra ca i iri Rusia 1)
de cat felceri,
spireri i arlatani. Acestia misunaU prin orase §i
faceaU nasdravanii cari scoteaU pe bunul doctor din
tOte marginile rabdarii.
Inteun rand, unul dinteacesti sarlatani anunlase
ca tamaduesce chelbéua (bóla, de pC.T), §i-o tamacluia
prin faptul ca smulgea de pe capul bolnavului, din
raclacina, toll peril, ér tidva gola-genuchi o ungea
c' ua solutiune de argint-viU. Congedia apol bolnavul
dicendu-1: astépta sé crésca.
Anca ut spaima a doctorului Caracasi erau babele.
Venia el, da ua doctoriä si cand esia pe uá usii, baba
intra pe alta. Da
i
baba doctoria ei. Ambele se
cumbenan, adica faceati, cum s'ar dice, ua cumbenatid
bolnavul da ortul popii. Cine era de vina ? Doctorul de sigur, nu baba, cjicea familia ; cad baba
§i
ce scie, biata betranii.
Multe si felurite lucruri si nasdravanii de soiul
acesta a audit si a v4lut doctorul Caracasi in cei
28 de ani de practica a medicinei in Bucuresci.
Traise la Viena, continua a trai in bogata liii bi1) Le Général Gornte de Langeron : lie moriut citat, passim..
43
blioteci inteua lurne cu totul alta, i apoi cand esia
pe u1ii1e Bucurescilor séü intra in casele boerilor
unde se manca inainte de ciorba 7 8 feluri de
mezelicuri i dupa ciorba 10
12 feluri de bucate,
Caracasi vedea contrastul cel mare in care era adus
se'si petréca esistenta. In loc de a biciui cu versul
infiacarat al satirei, doctorul, bland cum era, se mul-
pmea a face din and in cand cate uà ironica observaIiune, privitóre la viela trandava a boerilor
din vremurile lui.
Bunióra, el ne spune ca boerii dupä ce mananca
dorm, apoi se scóla i poruncesc se li se punä cait
la trasura se iesa la plimbare, dicend ca vor se
fad. miscare. Se trantesc in trasura si nu fac nici
una. Din fericire podul de lemn de pe ulibe ii
sguduia in trasura cu atata putere, incat fac mis-carea necesara digestiunei.
De altmintreli, in Topografid sunt uá mullime de
date interesante, adunate cu deosebitä atenIiune
acestea ca 1i sfaturile igienice i propunerile filantropice merita s6 fia cunoscute. Dupa invitarea D-lur:
Grigorie Caracasi, G. Sion a tradus Topografict
lui Constantin Caracasi. Traductiunea nu este Arica
publicata. Si doctoril, si istoricii trecutei nóstre civilisatiuni, si in genere toi Romanii s'ar folosi din
citirea acestei consciincióse i indelung meditate lucrari. Ea a fost tiparita in grecesce la tipografia
41
lui Eliad dupa mórtea doCtorului. Sofia sa dedese
lui Eliad i textul german al lumirei, caci Caracasi
lucrase Descrierea in doué limbi. Textul german s'a
ratacit. Din cele moo de. volume tiparite cu multe
greseli din Descriere, 500 eat) dat societalii filarmonice ; cele-l-alte 5 oo ail ars la focul din 1847
impreuna cu frumósa biblioteca a doctorului. 1)
Doctorul Constantin Caracasi a murit la 1828,
in 31 Octobre,
victima a filantropiei si a artei
séle. De mult doctorul nu 'mai avea miros, si de
aceia, in spitalele militare ale Rusilor, unde bantuia
Pentru a ardta cat
1 ) Comunic. de d. Al. Odobescu.
de variatA era lucrarea acésta si cat .muocise doctorul pentru a o injgheba, dam aci tabla materielor din traductiunea
Sion. Eta-o : Partea I: Cap. I ; Despre limite ; positia naturala : impartire ; calitate. Cap. II: Despre clime in genere a celor patru ano-timpuri ; despre vénaturile anuale ;
despre temperatura i influenta sa in privinta s5nAtatel. si a
Cap. III: Despre producte ; despre genul quadrdbólelor.
pedelor ce se manancA ; despre pAseil (cu tote amènuntdle);
despre pesci ; despre amfibiI ; despre insecte ; despre plante ;
despre minerale i metale. Cap. IV : Despre origina, num 6rul, Impdrtirea locuitorilor ; despre constitutia lor fisica.
Cap. V : Despre crescerea naturaltt a copiilor t
iganiT.
deqpre hrana, bdutura, imbrAcamintea, esercitiurile, somnul
Cap. VI : Despre caracterul
al petrecerile locuitorilor.
Cap. VII : Despre medici,
moral si civilisatia locuitorilor.
chirurgi i farmacisti ; despre spitale i institutiunile Mantropice ; despre asilul de copiI. Partea.II: Topografia parliala a TAM. Descrierea aprópe amënuntitA a tuturor districtelor.
45
un tifos infiorator, intrand fàr nici uä precauIiunepentru a ingriji de bolnavr, Caracag fu lovit de
un tifos teribil care in trei (Jule '1u §i duse la morn-lent.
Bucurescenil §i cei de prin ora.sele districtelor ro-
mane cari 'la cunoscusera, nu uitara rnultà vreme
figura simpatica §i distinsã, cu trasurile fine §i delicate, c'un aer de blajina voio§ia,
un chip care
indata atragea si pironia privirile trecetorilor i contrasta forte cu chipurile órnenilor de prin vremurile acelea. Cu costurnul evropienesc, cu peruca alba,
totdeuna bine ingrijita si bine pepténata, incadrand
minunat obrazul set' rumen §i frumos, autorul Topografia sernena mal mult cu un marchis de la curtea
lui Ludovic XVI emigrat in Bucuresci, decht cu
un elev al universitatilor germane.
Doctorul Constantin Caracag lasa la mórte-I in
societatea bucurescéni arnintirea unui om de bine
in tota puterea cuvintului i a unui medic filantrop, invétat §i neobosit.
Si astAJI, §i 'n totdéuna, pentru cei cari vor
studia ciudata epoca in care el traia, doftornl Constandinache cu aceste insu§iri li se va tufa/4a.
MARELE BAN CONSTANTIN NASTUREL HERESM
CONSTANTIN NASTUREL HERESCU
4
MARELE BAN CONSTANTIN NASTUREL HERESCU
n sedinia de la 2 Septembre 1876, Academia
p'atunci Societatea Academica
Românä,
pusese la concurs, pentru anul 1879, urmAtórea tesa :
«Studia asupra producerilor literare in limba ro«mana din epoca lui Maid Basarab (1633
1654),
«in care se vor ave in vedere atilt documente ofi«ciale §i particulare, redactate in limba romana
«dinteacea epoca, cat §i cartile traduse ,i tiparite
«romanesce pe atunci, precurn si ori-ce elemente
«literare, relative la mi§carea culturei române in acel
«period ;
se va studia cu IA. speciala atentiune
«viéta §i activitatea literara a eruditului Mare Lo-
«gofét al Ord dintr'acel timp, Udriste (Orest sal
«Uriil) Nasturel din Herésci, cumnat al lui Matei«Voda §i strabun al fericitului nostru donator.»
Fericitul donator al Academiei romane §i stra-
52
nepot al invetatului Udriste Nasturel, este «Marcie Ban al Ostirei romanesci, Constantin Nasturel
Heréscu.»
Tot ceia .ce un adnnat in notele mele despre familia Nasturelilor din Heresci, i 'n deosebi despre
Deanna Elena Matei-Voda, nascuta Nasturel ; despre fratele ei, invetatul Logofet Udriste Nasturel,
póte cel mai bun prosator roman din secolul XVII,
déci ar fi se judec dupa paginele ce onor. d. Hasdeu mi-a citit imeun rand din manuscriptul : Vietele sfinglor Variant si Ioasaf care, pentru cinstea.
'mpodobirea limbei române, ar trebui publicat cat
mai curand ; despre strarnosii lor, bunióra despre
primul Udriste, cel din secolul XVI -lea (t 1526)
care a zidit casa cu lespezi de petrà de la Heresci,
despre Nasturelii din secolii XVII si XVIII, si
cérta ce s'a iscat intre cele done ramuri ale Nilsturelilor in timpul domniei Cantacuzinescilor
Brancovénului,
tote aceste amenunte le pastrez,
pentru a le folosi atunci cand Revista Noud, procurandu-si portretul Dórnnei Elena a lui Matel Basarab, una din primele DOmne citite i 'nvetate
ale României, imi va face onórea de a me insarcina
cu scrierea biografiel ei.
Drept acestea, lásand la ua parte pe cei-l-alti stramosi, vci starui asupra «fericitului donator.»
Constantin Nasturel Herescu s'a nascut la anul
53
1796 in Bucuresci. Tathl lui era fiul Marelui Ban
Radu Nasturel, unul din marii boerii ai secolului
XVIII si care, in lanceda viéta a boerilor fanariotisati de pe atunci, sciu sé simta ronianesce, se se
pone demn cu beii cari se petreceaU ca la móra pe
tronul Munteniei, §i se-si c4tige nume mare §i laudat in ochii Românilor prin cladirea i inzestrarea
bunióra
de spitale, de manastiri §i de biserici,
biserica Sfintei Vineri care era zidita chiar in curtea
caselor sele. Aceste case boieresci, marl i cu ua
curte intinsa, se aflaq pe locul ocupat adi de ua portiune a curtei bisericei §i de stradele imprejmuitóre.
Gradina S-tei Vineri, numith mai nainte maidanul
Herésca, facea parte tot din cuitea §i pamentul Nasturelilor din Heresci.
Acest mare Ban, Radu Nasturel din Heresci séu
din Fieresa,
cum spun documentele din Condica
Brdncovenésca
avu un singur fiti care se 'nsura
lua
de
sotia
pe
uà Filipésca. Fiul Banului Radu
si
n'a avut in vieta nici ua functiune; a trait forte retras i, din casatoria lui cu fata Filipescului, a avut
&LA copii : pe Constantiu Nasturel Herescu, i uà
fata maritata dupii Logofetul Alexandru Scarlat
Ghica (Barba roia).
Forte bogat, viitorul General a avut ua copilaria
si tar tinerete din cele mai resfälate. Singur fecior
51
la parinii, a fost crescut in bumbac i alintat cti
tote duleeturile unei vieii fara de nori.
De atunci, el a avut acele gusturi supiiri i fastuóse, acele maniere alese, rafinate ba chiar i capridate, ca nobilii francesi din timpul Regentei, i cart
tote faceati din Generalul Heréscu ua fisionomia cu
totul deosibita ,si originala in lumea boieresca din ultirnii timpi ai boierimei rornane.
El a prirnit din copilaria tia invelatura care, pre
vrernurile de atunci, putea fi considerata ca superiOra si forte ingrijitä.
Pe langa dascalii greet cart, mai mult de cat oilcand, se paunair atunci in tout sclivisita si mincinosa lor splendóre, mai eraii in Odle romane intre
1795 si 1815 i un alt soin de dascali. Erau nobilif francesi care emigrasera din Paris si dintr'alte
orase ale Franciei, in urma isbucnirei revolutiunel
celei marl:. Dupa cum Ludovic-Filip, viitor rege al
Franciei, da lecliuni de dant si de clavir prin Lontot astfel, la Bucuresci si la Iasi,
dra i aiurea,
cornili, marchisi i baroni francesi faceaa pe clascalif si pe guvernoril tinerilor de neam mare, earl,
erair pré fericili a schimba pe ttcu, ivcac, T'.7ZTEL
al dascalului grec in J'aime, tu aimes, ii ainte al
Francesului cu perucii, nobil, spiritual si vica.
Astfel de dascali avu in copilaria sa Constantin
Nasturel Herscu.
55
De tirnpuriti, pãrinhi l'insurara cu Elena Balénu.
Sofia ave 13 ani, iar el 19. Soii, Inii copil, n'aa
avut Mci ua data copil.
Inainte de 1821, adica inainte de isbucnirea Revolutiunei in Orient, tene'rul Her'escu Ikea parte, irnpreund cu Vacarescif, Filipescii, Cornescii, Cretulescii, Balenii si Balacenii, din acea pleiada de feciori
de boieri cari,de ua parte plini de ideile umanitare ale Franciei din al XVIII secol, iér de alta
statornici in prejudiiiele de ura sea de simpatia
pentru Turd si pentru Rusi, prejudiIie insuflate de
Greci unei mare parli din casta boerésca, doriaa
neaparat uá schimbare, der nu puteat se '§i dea bine
sema de ce fel trebuia s6 fiá schimbarea."
In timpul Eteriei, ei ar fi voit se scape téra de
sub jugul turcesc, der pe Tudor putini II pricepura
§i anca mai pulini l'ajutarii.
Inainte de 1821, doui-spre-clece tined dinteacestia,
printre can Si Constandin Nasturel HerCscu, sem-
nara un act prin care se legau cu jurament Ca, de
va fi se piéra in Eterià vr'unul dinteacesti 12 apostoll, familia lui e fia ajutata de cei r'emasi in yield.
Probabil ca la Brasov, unde fugira cu toll, acqt1
boeri desvoltarà si amplificara actul din téra, astfel
cum onor. d. Nicolae Kretzulescu l'a comunicat
Academiel romane, intr'una din sedintele trecutoi
sesiuni din 1890.
56
Ce efect avu legatura cu jurament nu se scie.
Positiv ense este ca, la 1821, Herescu se afla
fugit la Brasov impreuna cu tota boerimea terei.
De la Brasov, cam ,pe la 1823, boierul nostru se
se hotiiri se piece 'n Rusia.
Situaliunea averei séle, un dor nestins ce avea 'n
inima, hotarirea de a schimba viéta molatica, bogata
dér uniforma a boerului, cu ua aka nota si necunoscuta, 11 facura se se espatrieze.
Inaintea lui cu cata-va vreme plecase, tot in Rusia, si generalul Costake Scarlat Ghica, boerul despre care vorbesc in biografia principesei Dora d'Istria,
tatal frumósel principese Cleopatra Trubetzkoi careia,
cu call-va ani mai in urtnii, Lamartine si Victor
Hugo ii dedicara versuri la Paris.
In Rusia, Herescu intra in armata si servi intr'un
regiment de Ulani.
Dupa viéta atat de resfalata si de lenesã de prin
Bucuresci, el se supuse vietei aspre, obositóre, pline
de neajunsuri si de hartuell a militarului, i Arica
a militarului de sub strasnicele porunci ale Tarului
Nicolae.
Pe cand se afla in Rusia, rudele din tera, cu
scop de al regula averea, vendura principelui Serbia, Milos I Obrenovici, stravechiul domenia al Heréscilor, mosia care era caminul si leganul Nastueilor dinainte de 1520 si pentru care, dupa cum
57
gasesc in Condica Brtincovengsth, fusese la 1712
certa mare intre Serban Nasturul Fierescu, fiul lui
Radu Banul Nasturel, i intre Cazan Logofetul, fiul
lui Cazan Postelnicu!, veil al doilea, coboritori dintr'un
alt Radu Banul precum ne vorn incerca a lomuri
si mai bine, child vom face biografia Dómnei Elena
Nästurel.
Cam pe la 1827, Herescu se 'ntórce din Rusia.
In locul tenerului boer, fastuos si risipitor, de odinióra, caruia, ca i lui Ienachila Viicarescu, ii placeaa stofele de mare pret, mancarile cele rare, pietrele scumpe i nesternate cari faceaa cat done mosil
una, precum i parfurnurile si miresmile cari vecinic
fuman din catii asezate prin colturile i firidele iatacurilor si sälilor de primire in locul boerului
acestuia, avem acum pe boerul prevecletor, econom,
cu rnesura in tote, der continuand a trai cu casa
cleschisa, cu -masa intinsa pentru ori-ce numer de
ospeti, cu mamà de ajutor pentru toll cei ce se
.adresaa darniciei lui, si in tote afacerile mi publice
si private de ua integritate esemplara.
In timpul lui Alexandru-Vodi Ghica, Herescu fu
adjutant al Domnului. Tot atunci Ii construi casa
in care stete pene la mórte, in strada Academiei
(Gradina Stavri) ; pe langa functiunea de adiutant
al lui Vodá, Herescu a fost in vremurile acelea si
Vornic de temniie.
58
Sub Bibescu-Voda fu numit Vistier. In acésta
functiune l'ajunse revolutiunea din 1848.
Dinainte ensE de acest an, Herescu fu primul din
boerii ale caror minte si inima eraa mai deschise
ideilor de regenerare na0onala. Proba cea mai temeinica despre acésta este prietenia lui cu C. A.
Rosetti, cu care se iubia i se stirna fralqte.
Fundatorul Romdnului iubia foarte pe fundatorul
marelui prernia Ndsturel, i déca, la 1848, poporul
Bucurescilor sparse gernurile casei Herescului,
ce pricinui mórtea betranei séle marne,
causa a fost ua fatala incurcatura, uã neintelegere
nu Arica bine larnurita, care tinu locului, in cornceia
pieta inactiune, i pe Ion Campinenu, si pe Costake
CreIulescu, §i pe Vistierul Heréscu, §i care judeca
pe nedrept i vro cateva altele din faptele dilelor
lui Iunia 1848.
Sub Stirbei-Voda, Herescu reintra in armata.
Atunci fu numit Mare Ban §i Spatar al o§tirei ; de
atunci i-a si rémas Si titlul de : Marele Ban al 0§tirei, Constantin Nasturel Herescu.
Sub Caimaciimia lui Alexandru Ghica, dmd exilaiii reintra. in Ora, Herescu reincepu relatiunile-i
de prieteniii cu C. A. Rosetti.
La 1855, neavend, dupa curn am spus, copii, in
unire cu sotia sa, Elena Nasturel Herescu, nascuta
Balénu, Generalul i§i facuse testarnentul lasand de
59
clironórnä a intregei séle averi biserica Sfintei Vineri din Bucuresci, fundgiunea familiei.
Destainuindu-se in acésta privinta. prietenului SUL
C. A. Rosetti, acésta, firesce, ii spuse aceleasi cuvinte cari sunt trecute si'n codicilul publicat in
Analele Societatei Academice din 1873 Ca, adica,
asemenea clironomii «nu rnai sunt in raport cu sta«rea actuali a desvoltarei nóstre naiionale si so«ciale» si Ca altfel un Nasturel ar pute se li nemurésca numele.
Atunci inchipui Generalul a numi ua comisiune
compusa din Mitropolitul Terii dupa vremuri, din
Presedintii Corpurilor legiuitore, dintr'un membru
al Cornisiunei centrale de la Focsani, din nu sciit
call ministril, judecatori i profesori, cari tori, in
fia care an, aveaa sé se stringa sit sé dea din venitul averei séle cate ua. mia de galbeni autorului
celei mai bune carti romanesci.
Lucrul era nepractic.
IJA asernenea comisiune nu s'ar fi putut aduna
nici ua data.
La 1871, Generalul mai schimbase i mai lamurise in codicilele testamentului sea atributiunile comisiunei pentru premiele literare. Totusi, el singur
rnarturisia ca combinatiunea sa nu era bine injghebata.
La 1873, d. Alexandru Odobescu, pe care Generalul HerEscu '1 cunoscuse
iubise de mic copil
60
generalul Ion Odobescu
Herescu fusesc prieten din timpul lui Alexandru Voda
Gbica,
la 1873, çlic, d. Alexandru Odobescu scrise
cu al carui tatA,
Generalului ua scrisóre in care, vorbindu-i in cuvinte de lauda despre eruditul logofet Udriste Nasturd, cel plin de merite in istoria literaturei romane
din secolul XVII, II propuse ca, in locul acelei Comisiuni, se numésca drept mostenitóre a averei séle
(mo.sia Neisturelul din Teleorman si Satn-Noti din
Ilfov), in jumetate cu biserica Sfintei Vineri, pe
Societatea Academica Romana.
«Era frumos i induiosator, ne spune d. Ai Odo«bescu, entusiasmul cu care betranul General imbra.-
«Iisa acesta ideià. Numai avu pace, pene child ad« vocatul seu, impreuna cu mine, nu'i facuram tes«tamentul aa curn II spusesem eU in scrisórea mea.»
De atunci, Academia imparte anual, snb numele
de Premide Ndsturel, unul de 5600 lei celei mai
bune lucrari tramise despre uii. materia pusa la concurs de Academia ; altul de lei zi000 celei mai bune
carti tiparite in cursul anului ; iér, din patru in pa-
tru ani, un premia de
12000, numit Marde
premin Misturel, celei mai bune lucrari de ori ce
gen aparute in decursul Astor patru ani.
Dupa ce'§i facu testamentul §i mai trai anca un
an in relaiiunile cele mai priotenóse cu toll acadelel
micii, ale caror discuIhmi limbistice i franturi de limba
61
(p'atunci era vilva latinismelor)rinveseleati forte, Marele Ball al Ostirei, Constantin Nasturel Herescu,.
se stinse in noptea de 30 spre 31 Decembre 1874.
Cu densul se stinse si visa Nastureilor din Heresci, cari incepusera dad nu cu graful Henrich la
1370, apoi de sigur cu Udriste I Nasturel, fiul lui
Ilie Nasturel, cel cu casele de petrit de la 1520,
dupa spusa cronicarului ; carl continuasera cu Elena
Dórnna si cu invesatul Udriste II Nasturel in secolul XVII, si 'n fine cu Banul Radu Nasturel
(1750 1804), intemeiatorul multor spitale si multor
biserici, mosul ultimului Niisturel, adeca al Generalului Nasturel Herescu.
Astacli numele de Herescu traesce prin premieleinfiinsate de stranepotul rnarelui prosator roman din
secolul XVII.
Nu scitt déca d. Al. Odobescu, in scrisórea care
a dat pricina de nascare 'Astor premie ale Academia
roman; a adus aminte betranului General, pe lânga_
gloria Logofetului Udriste, i gloria mai noua a
baronului de Montyon, celebrul donator al Academia Francese.
Dupa cum bogatele premie ale acestui nobil frauces
bourru et biefaisant, fi nemuresc cu lauda
numele printre compatriosil lui in vécul vécurilor,
tot astfel, cu lauda si cu chiste, va fi perpetuu re-
62
buzele academicilor si chiar al altor scriitori rornâni
numele Marelui Ban al Ostirei, Generalul Constantin Kasturel Heréscu, afabilul i liberalul donator
.al Academiei Române.
ION MA1ORESCU
tiegf&tAthiainitng-
.
,
ION MAIORESCU
5
ION MAIORESCU
levii cursurilor complementare de la Colegiul S-tului. Sava,
embrionul Facultáj
lel nóstre de litere, §i-aduc i astacji a-
minte cu ce cuvinte profcsorul lor de istoria, Ion
Maiorescu, le. vorbia adesca, in timpul prelcgerilor,
despre insemnatatea inv4aturei in viép until popor.
«Eu, frate, dicei profesorul, âncä am vajut multe
Ǥi
din tote aceste multe m'am convins ca noi,
«fara carte, acilea in Ora aceasta, i mai dcparte,
«in 1.'&i1e acelca locuite de Romani, multa viéta
«nu vom ave. Am fost eu in lerile Apusului,
«apoi fost-am
pre acolo, prctutinl
«deni, am inteles cä nimic alt nu intaresce i nu
«impodobesce Viéta 'omului i, deci, viéta poporu«lui, mai mult ca invelatura, sciino i artele. Asta
«n'o uitaI, fratc, in tote luptele vicci vóstre,
«c'apoi ancä i noi vom ajunge ea Polonii, i nu'i
i
la Viena,
«frumos, nu'i bine
»
i
68
Si profesorul continua facend pe necajitul, pentru a's1 ascunde .erno;iunea adanca, ce simia, cand
venia vorba despre destinele viitóre ale terilor romane,
destine pe atunci atat de plapande, atat de
nesigure i supuse imprejurarilor.
Ion Maiorescu n'avea de cat se's1 readuca aminte chinurile vieei lui i vijelicle ce se abatusera
asupra iërilor romane de-alungul prirnel jumetali a.
vécului nostru, pentru ca vorbele lui se vibreze cu
mai nestramutata credintii, in filo. celor 4-5 elevi
earl urmail cursurile complementare la istoricul colegia al S-tului Sava.
Vecluse, invetase, simOse
i
suferise multe,
ca
toff cel alesi al generariund trecute, in aurora secolului XIX, spre bjnele i cinstea marel patrie
romane.
Ion Maiorescu s'a nascut in anul 1811 ') la
Bucerdea, in iinutul de langa Blaj, focarul de capetenia al romanismului si sciinei transilvane. Dupa.
mama., el se rudea cu familia episcopului Samuil
Vulcan de la Oradea si cu aceia a lui Petru Major (2). Dupa inv6tatura sccilelor de buchie, Maiorescu era la 1824 elev in clasa I la gimnasiul din
Blaj. Peste 5 ani, la 1829, absolve cu erninenia.
1) Gornunicat de d. T. Maiorw cu.
2) Transiliania, 1877, no. 14. G. Baii
Maiorescu.
69
cursul de filosofil de acolo, dér pentru ca taria si
tirépta rnandriii a caracterului seü nu'i ingàduiau
ua órba supunere catre canonicii din Blaj, Maiorescu trecu la Cluj, unde repei filosofia
merse la Oradea, la episcopul Sarnuil Vulcan, care,
ghicind meritele tén6ru1ui, '1 tramise la Pesta. 5)
Ca
«tecilog
absolutn Maiorescu se intórce la
Blaj, de unde Lerneny, archiepiscopul, '1 tramite la
Viena ca sé iea gradul de doctor in Teologiii. Plearea lui Maiorescu la Viena cata a fi pusa pe
la 1834. 4)
Ajuns Ia Viena, ca odinióra Sincai §i Petru
Nfaior la Roma, Maiorescu scia bine cà nici ua tragere de inima nu simlea pentru acele studie aride
ale dogmelor i canónelor, comentate la infinit de
scolastica si de casuistica Bisericei catolice.
TotuA pentru a asculta befeblul si a mullami
ardintea dorinta a parintelui sea, Maiorescu intrà
in institutul Santa Barbare 5) ca sê studieze teologia. Cursurile ensE pe cari le audia cu adeverati
placere eraii acelea de filologia .5i mai in deosebi
.cursurile de istorid. Ii calca pe inima §i asculta ni
3) Ibidem.
4) D. Barit gresesce punend data -1835. Cu acesta nu corespund datele celor-1-alte eveninnente carl urmbzil. in viéta
lei Ion Maiorescu.
5) Comunicat de D. T. Maiore3cu.
D. Barit (Transil-
rania, a. c.) dice cIt a studiat la Augastineum.
70
lectiunile de teologia, de cari 'si va aduce aminte,
ck.ca nu 'ntr'alte ditl, cel min in discutiunilc ce
va ave in 1857 cu preotii de prin Istria cand lc
va sustine ca rU fac de nu last pe Romani se
jóce in tote Duminicile si cit nu e adevCrat ca
S-tul Augustin «in opera sa cea mare, de Civitate
«Dei, in confesiuni, predice, epistole, si comentaric
«la cartea Facerei» a condamnat vrc-o data jocul
(dantul). 6)
In institutul Stintet Barbare, Ion Maiorescu facu
cunoscintt si se imprieteni forte cu studentul Ion
Popazu de la Brasov, pc a ctruia sort Maria, in
Octobre
1837, o va lua de solit
la Brasov. 7)
Fiind la Viena, cand vCclu cii vremea se apropie
si ct, sfarsind facultatea, va trebui se' se fact preot,
Ion Maiorescu luit ut botarire desperata : fugi din
Viena i se'ndreptii spre Térd, adica spre Muntenia 8).
Nu cunosc nici una din peripeOele acestei Odiseie
de la Viena póte prin Ungaria si Banat, rOte prin
Ungaria i Transilvania. 9)
Ccia ce scia e ca pe la 1836 Maiorescu se opresce
61 It(nerar lu Ilomdnii Istria de Ion Maiorcscu (Iasi
187i), pag. 51.
7.) Barit, /. c.
8) Cornunicat de D. T. Maiorescu.
9) D. Barit (lice ci la 1836 Maiorescu trece pre la Brapv
Li Cernetl.
71
la Cerneil,
de unde cu cate-va luni inainte se
stramutasera dregatoriele, dér unde se afla Licit in-
tréga populatiune orasenesca a Mehedintilor, care
cu'ncetul-cu'ncetul, avea mui tArcliti se se mute in
Turnul Severinului. 10)
Ajuns in Cerneti, Ion Maiorescu se face cunoscut
unora din proprietarii locali prin cuvintele pline de
dor, ce le adreseza cu privire la scólii. Nu era nici
um. in Cerneti. Tenerul doctorand aduse pe proprietari se yea rusinea ce sta asupra orasului fara
focar de lumina. La vorbele lui, proprietarii se
string, contribuesc cu totii si uâ scól primara este
pe data infiinwta. Profesor fu firesce chiar initiatorul
scolei, adica Ion Maiorescu. ")
Cu credinw pe care toti betranii aü avut-o inca adica
fipta in afundul :inhalei si inimei lor,
scóla e totul, Ion .Maiorescu se puse pe muncit, ne
mai voind sé scil ca, cu studiele ce ci. avea, ar fi
putut gäsi, la Bucuresci sé intr'unul din ora sele
mari -ale Orel', u.t scena mu inalti si mai potrivitá
pentru activitatea sa. Se puse pe lucru cu temeiri,
ca si cum acolo ar fi fost se '§i petrecii .'ntrega
view, cli cu cli aruncând pe ogorele feciorelnice ale
.10) Tstoria Severinutai (1883) de
pag. 31.
11) Comunicat de D. T. Maiorescu.
V.
D3inetresdu. --
72
mintilor rornâne semtnta de lunuri roditóre a sciintei.
In 1837, Alexandru Ghica, Dcmnul Munteniel
face ua caletorifi prin. Oltenia si, pentru ca pe atunci
ispravnic al Mehedinlilor era nepotul sCi.1 de sora,
Glogovenu '2) \Todd veni §i pe la Severin, §i pe
doué 'prase, unul. tnEr de tot i altul
hi Cerneti,
betrAn, cari eraCt la culite, Severinul d5nd in cap
Cernetilor cu portul si viitorul sü, ér CerneIii lovindu-1 cu casa lui Tudor Vladimirescu, casä re
cari.ora§anii o priveau ca ua biserica, ca un chivot
al redesteptarei §i al patriotisn:ului oltenesc. 38)
Cuvintarea flina de frumóse i folositóre idei,
de ua demna i cumpatatii lauda la adresa Donmului, atrase asupra necunoscutului profesor din Cerneil atentiunea lui Alexandru Ghica.
Cine este §i de unde vine acest ten'er cu as,a bogata invétaturfi §i care s'a ingropat cu atiita abne-
ga tiune n orelul Cerneli ?
E probabil ca insu§i Ion Maiorescu povesti lui
Voda intemplarile vieiel séle. Din vorbirea ce avura,
principele se convinse §i mai mult de meritele profesorului i hotari mutarea lui Ia Craiova, la Saila
12) Comunicat de reposatul Joan 13rezoianu (Paris, Iatnuariii 1881).
13) Comunicat de reposatul Ion 13rezoianu (Ianuarin 1881).
73
centrald ci nationald, dupe cum se numia atunci
actualul liceu din capitala Olteniei.
Pare-se ca acésta saila fusese infiinrata anca de
la 1826, dupa curn Eliade pretinde intr'una din
operile séle, (14) §i ca primul director al scólei, care
avea in acela§i timp §i titlul de inspector al tutulor
scólelor din România-Mica, fusese amicul lui Eliade,
Cap4inénu. Dupa acesta re'mase profesorul Serghie '5)
§i'n fine, cu decretul iscMit de Poenaru (efor) §i N.
Iliescu (secretar) §i datat de la 16 August 1837 16)
IVIaiorescu devine «inspector sales'', centrale din Cra-
«iova si profesor de istoria universald si de stilul
«national».17)
Cu aceiasi neobosita ardóre Ion Maiorescu se puse
pe munca in capitala Olteniei. Cursurile §i citirea, 15)
atenliunea cu care urmaria mersul
de ua cam data
pe t6remul literar,al lucrurilor din Transilvania, 15)
11) Isachar-Echilibrul intre Antitese.
15) Comunicat d. d. M Petrescu, vechhl profesor, f ,st
elev in scOla din Craiova pe timpurile acelet.
16) Comunicat de amicul m0, d. M. Calloianu, profesor
I liceul din Craiova.
17) Fact Literara, 1838 No. 16 din 16 Aprile.
I
18) Fóia pentru Minte, Inim i Lit. din 1813, 0 ctobre 23.
19) Ion Maiorescu era distribuitorul LètrAnei Garele a
Transilvanie in Craiova. AbonatI eraii multI din boerif si,
Comunicat de d. prof. C. Siaicariu
negustorif patrioi.
elev al lul Ion Maiorescu la Craiova.
7'i
buna reputatiune a scólei si scrierea unor articole
si corespondente (jiarelor transilvanene eraa unicele
séle ocupatiuni.
Se tinea in curent cu tot ce se publica in Germania, 20) si nu trecu multà vreme pena. cand Maiorescu sesi alcatuiesca si ua frumósa biblioteca. Si)
Craiovenii '1 stimaa
iubiau. Discursurile ce
pronunia la Sf. Petru, la impartirea premielor, fdceati asupra nenum'ératului public ce vened se 'I asculte cea mai buna si mai trainici impresiune. 22)
«Se ne invétam limba ! Atunci vom sci cine ce
«avem si ceia ce ne lipsesce; atunci ne vom putea
«it-qelege nal bine si mai curend ; atunci fiii si ne«potii nostri ne vor binecuvinta ca, punendu-i pe
«drumul adeveratei culturi, le-am aretat si midlOCul
«de a cunósce aceia ce are Romanul mai pretios 51
«mai mare : limba §i prin ec nationalitatea sa23) ....
Septanani de-alungul dupa Sf. Petru, boerii ca
si negustorii, vorbind CU copii si intre densii, reamin-
tea a cu drag parerile rostite de Ion Maiorescu asupra scólei i insemnatatei ei in viata unei natiuni.
Romanism i iubire de éra,
eratl tintele unice
2)) FOia pentru, 31. 1.
50
Lit. -1813.
2,I) D. G. Barq in Transiluania, anul citat.
2:2) Comunicat de d. prof Siaicariu.
2.3) Discurs pronuntat la Cralova. la impartirea premielordin 18'16, reprodus in Ricy No. 51.
75
ale activitale1 profesorului. In 1838 Fóia Literard 24)
publica uã scrisóre manióssa a lui Ion Maiorescu in
contra nep'asarei i materialismului Romanilor de
ad, precum si in contra profesorilor cari nu '51 indeplineau datoria.
Facut-a la anul 1840 seu la anul 1847, cand se
afla tot in Craiova, cunoscinlii cu orientalistul Fallmerayer 25) care '1 va fi de mare ajutor la dicta
de la. Francfort ? Nu sciu, cAci n'arn avut de uride afla.
Barbu StirbeI, viitorul Domn, i Caimacanul
Craiovd, Iancu Bibescu stimati forte, i intr'un
rand cand tatal profesorului Ion Maiorescu, imbracat
in straiele Ieranilor din Bucerdea, veni pe la Craiova
sè 's1 véda feciortil, acesta '1 duse la Cairnacam care
primi pe betran cu totZi cinstea i cu tóta dragostea
21) Scriairea purta data de 11 Februarie, 1838 si e publicatd in n-rul Fóiei de la 1(i Aprilie.
25) Filip Tacob Fallmerayer (1791-1861) a studiat la Salzburg istoria i limbele orientate ; s'a inrolat in armatele germane in contra lui Napoleon 1; a fost profesor la Augsburg.
A. caletorit de la 1831 la 1834 cu un general rus OstermanTolstoi. ln 4810 si in 1847 a mai intreprins done cidetoriT
prin Orient ; se intórse in Germania in timpul revolutiunel.
din 1818 ; fu ales deputat la dietS ; lupti) in riindurile partidel democratice. Ajutl forte pe Maiorescu si pe Golescu
pe hIngt1 ministerul ceutral ; colaborator assidutl al Gazetei
de Augsburg; scrierile séle asupra Orientulul se bucurä
adi de destult autoritate in Germani t. El a sustinut teoria.
cl Grecii sunt SlavT.
76
-poftindu-1 la masa,
lucru care mirk der care si
bucura simIimentele Craiovenilor. 26)
Pe la
tenia
i
1840,
cand Alexandru Ghica visitéza Ol-
Craiova, Maiorescu este insiircinat a'l saluta
de buna venire in c.apitala Banilor. 27) Voda Ann
1-era
prietin, cu tote cà Grecii din Bucuresci
si de pretutindeni, sciind parerile lui Maiorescu des-
pre densii, nu perdeau nici ua ocasiune de a '1 sapa
inaintea Domnitorului.
Si'n timpul acesta, ca si'n Ora viata sa de profesor si de neobosit luptiitor, doue uri crunte avu
Maiorescu in inima sa : una in contra amestecului
si inriurilor enorme ale Rusiei in principate, er
.alta in contra Fanariotismului care, dupa 1821, ne
mai putend inadusi si umili iérile romithe pe teremul politic, cauta acurn, indata ce prilegiul potrivit
i se infacisa, sa arunce asupra nascendei literaturi
Tornane discreditul, ba chiar si dispretul.
Dupa curn la Francfort vorn vede ci Rusia '1
va spiona hi fia-care pas si va sci la minut de rne-moriele ce Maiorescu va presenta Dietei imperiale, 28)
tot ast-fel, acum, intre 1840
1842, se scia printre remasiiele loghiotatilor greci, cari mai faceau
26) Cotnunicat de d. prof. Siaicariu.
27) Rife pe 4810.
28) Din scrisorile lui Ion Maiorescu ettre A. G. Golescu
45i d. Barit.
77
umbra pamentului prin Tera Romanésca, ca.' Ion Maiorescu i uräsce cu foc.
Cand Curierul de Ambe-Sexe al lui Eliade Ra-
dulescu publicl la sfaritul lui 1842 ua disertaiia
care, dupa cam inteleg, avea sa servésca de prefaia
la un dictionar, i in care autorul, adica Papadopol 2°), vorbia despre limba romana c'un fel de batjocuritóre rnilá, i nu avea destule cuvinte de disprer pentru a necinsti pe autorii lexiconului de la
Buda,
Ion Maiorescu r6spunse indata, in FOirt
pentru Minte, Inimd ci Literaturd, 80) in trei articole intitulate Antipapadopol, acestui Grec care,.
cu false si spoite cunoscinIe s'apuca se judece sciinta romana si latina a autorilor Lexiconului, a lut
Petru Maior etc. etc.
Crude adeveruri cursera atunci cu prisos din péna
profesorului
craiovén la adresa lui Papadopolu,
care sustinea ca limba latina este un dialect al lirnbei elene, intocrnai cum, dice Maiorescu, «loghiotap,
«de aci din principate bagasera in capul Romithilor
«ca limba elenica este murna tuturor limbelor
((europene».
Stilul acestei energice polemici este viu, pitorcsc
29) Papadopol era profesorul principesei Dora de Istria.
Clica lul Milytlache Ghica, efor pe atuocl.
30) 15, 22 i 29 Martie 1843.
78
plin de imagini,
mutt mai cald de cat acela ce
Tom vede intr'alte scrieri ale liii Ion Maiorescu.
Multe din afirmatiunile lui Papadopolu, Maiorescu
ne spune cd sunt luate din cercul luna ; in fata
altor el esclam I pe ((Fericifa cei Arad cu duhul»,
si'n fine, in frase bine aduse, pune sciinIa Fanariotului alaturi de animalul din marca Moldove7.
Articolele facura sgomot si provocara la Bucuxesa ua furtuna infricosata in contra autorului lor.
Grecii si vro cati-va boeri smulsera Eforiei un ordin
prin care Maiorescu era lasat pe drumuri 8') D. Bait
adauge Ca si intriga unui administrator contribui ca
Alexandru Ghica se'l exile la Brasov, de unde Maiorescu pleca la Iasi, ca Profesor de Istoria la Seminariul de la Socola.
Fugise ense de Grecii Muntenia, pentru a da la
lai peste a doua a sa ur1, peste propaganda ruIai
sesca.
De aceia, i.ndata ce Bibescu se sui pe tron, prin
staruintele lui Barbu Stirbei, lui Iancu Bibescu si
mai cu sema ale lui Petrache Poienaru care scia
cine este Maiorescu, profesorul fu adus iéri in
1844 la Craiova, in vechiul sEa post de profesor
de istoria si de inspector.
Aci, el incepu vechile sale relatiuni cu Magheru,
.eu care avea nesfersite conversaIiuni asupra viito31) Cotnunicat de D. T. Maiorescu.
79
rului Rcimitniei cad; marl i riedeFpartite.Yrin Ma-
gheru, Maiorescu intra in corespondinpi cu Golescii, Campinénu, Rosetti i fratii Bratieni.
Inteun rand, prin Iancu Bibescu, Maiorescu, profesorul patriot ale carui ganduri nu parasiau nici ua data
marea idee a unirei tuturor Romanilor, adresa lui
Bibescu-Voda un memoriu 39 in care ii demonstra
posibilitatea unui imperia daco-roman in starea de
atunci a Europe!, si se incerca a convinge pe Domnitor de ajutorul ce Confederatiunea Germana ar fi
dat cu grabire unei asemenea idei.
Acestea si articole scrise in Ritz Literard si mai
tardit in Ria pentru Minte, Inimd i Literatura
cu privire la originea limbei romilne si la originea
Romanilor ; moderatul sea etimologism 33) in cesti-
unea ortografiei, pentru care avu mare dér curténä
polemica cu Costache Negrutzi ; cumpena ce sciu
sé tina in tóta viéta intre limba romana scrisa ; me surata iubire ce avea de atunci pentru cultura germana de introdus in literatura romana ; lipsa de
ura infläcaratii hi contra culture! francese care napadise in literatura i 'n viéta roman ésca. a gene-
32) I. F'. Neigebauer : Die Di atn-f arstenlharner (I3res-
luau, 18:59), II, Theil pag. 8.
.
33) D. prof.
: epre corectul etirnolog, Ion Maiorescu:
In Familia, 1878, n-rul 42.
80
ratiunei de atunci 84) tote aceste probe ale cunoscintelor j actjvitàii lui Ion Maiorescu ii dederä
dupa c'ati-va ani locul ce merita in micul corp didactic al Muntenia.
La 1848, creandu-se de Eforiii, cu alte noue atributini, doue" posturi de inspectori generali ai scólelor, Ion Maiorescu fu numit pentru Oltenia, iér
Laurian pentru Romiinia-Mare 85). Cu tote intrigele
ce adese-ori isbucneair in contra directorului din
Craiova, Eforia Scolelor, cuncscendu-si Omenii §i
pretuindu-le meritele, rérnase surdá la tote clevetirile. «Dascali'i» cu adevératä iubire de térii si de
carte, furà tinuti neclintit la posturile lor.
Inteacest post (".nse. Maiorescu nu stete mult.
Cu un an si doui inainte de 1848, pregatirile
urrnat printre toll Românii Daciei Traiane, ca si
printre cele-l-alte popOre ale Europa Articolelescrise de Maiorescu in Augsburger Allgemeine Zeitung, Ostdeutsche Post si póte die Pressetrebues5.
fi apArut si 'naintea anului de libertate si de durere,
inaintea fatidicului 1848.
«Inteua bunii diniiné, ne spune unul din elevii
31) Vety Orerile séle asupra lui Raynouard (Gram,.
compar. des langues de l'Eccrupe latine, Paris 1821) in
Nict p. Minte, Lim, i Lit. (18D, p. 02), der eli §i 'n 18'.0
tot _Edict, n-o 50, unde vorbesce de «séraca i eristalis .ta
francesib.
35) Comunicat de D. Titu naioreseu.
81
«de la Craiova 86), ne pornenim cá Domnul Maio(rescu, a plecat cu D-na Maiorescu si cu cei doui
«copii, Emilia si Titu. 87)
La r 5 Maia 1848, Ion Maiorescu nu fu la Blaj 88),
pe câmpul Libert4eI, la acea märegi manifestaciune, care remâne nernuritóre in istoria Rornânilor transilvAnen1, cad Comitetul revolui-ionar din
Bucurescl 'I oprise in capital:a, pentru a'i da instructiunile necesariI misiunei diplornatice cu care '1
insarcinase pe langa guvernele din Pesta, Viena si
Francfort. 86)
Dupe Mai 1848, Maiorescu trece pe la Brasov,
41 lasá farnilia la Protopopul Ion Popazu, cumnatul
sea, care se intorcea de lit I3laj, i pleat indatä (r
Iuliü 1848) la Sibil, pentru a vorbi cu guvernatorul militar al Transilvaniei, Feldmarsalul leitenant
Pfersmann.
Déca imprejurärile i-ar fi permis, Maiorescu s'ar
fi dus i la Clusia, si la Pesta, pentru a propune
36) D. prof. Siaicariu.
37) Ad1 d-na Humpel si D. T. Maiorescu.
38) Neigebauer se inséla cand spune (op. cit.) et Ion
Maiorescu a fost la Blaj. El il confunclii cu fratele s65, profesor pe atund tat in Graiova, i nurnit Vasile Maioresca.
V. si A. Papiu Ilarian : Istoria .Romanilor din Dacia Superióril (Viena, 1852). tom. 11. pag, 227. Ion Maiorescu
tratnisese la Blaj uii scrisóre.
39) Transitvania, '1877, din 1 August.
6
82
Ungurilor unirea cu Rom Anil trans
i
ciscarpatini.
«Si déca nu ye unii cu noi, clicea Maiorescu ba«ronului Nicolae Vay, inteua conversatiune ce aveaa
«pe drurnul de la Braov la Sibil, déca nu ye uni/i,
«Romanii de dincolo sunt hotarifi se alega de domn
(cal ambelor principate pe ducele de Leuchtenberg
«sett pe veunul din fii imperatului Nicolae». 40)
Argurnentul ca sparieturà nu era reil §i producea
asupra Ungurilor ua adanca impresiune. Si la Sibii,
ca si la Francfort §i pretutindeni pe unde va aye
se negocieze, profesorul roman 41 va conduce barca
cu forte multi intelepciune l CU deosebita indemanare, pe acésta mare a diplomariel pe care, la 1850,
principele de Bismark, debutant in cariera, o va
numi in scrisorile catre sofia sa un «pompos sarlatanism».
41)
Cat stete la Sibii, in Iuuiü 1848, Maiorescu intretinu ua frecuenta. _corespondentà cu guyernul provisoriti din Bucuresci. Ba chiar cele ce se petreceaU
la Craiova nu'i sciipail din vedere. Corespondeniii
sei din capitala Olteniei Ii scriu ca reactiunea ridica
iérãi capul,
Maiorescu indata róga guvernul
provisoria se tramita la Craiova «pe fraiii Ganesci,
i
40) Scrisórea lul I. Maiorescu ctitre Guvernul provisorin
din BucurescI, 1 Iu1i 18/8.
41) Revue des Deux Mondes [1881 Februariii]: !Les
amides d'apprentissage de M. de Bismarck.
83
«pe Chitu, pe Cernatescu, cu nilsiuni apostolice. 42)
Toil trebuiati s indeplinesca un sacerdolia, i se
se aduca, de va fi trebuinà, pe ei inii ca jertfä
pe altarul Patriei.
Dusu-s'a din Sibii la Pesta i la Viena ? Nu sciO.
Din scrisorile lui A. G. Golescu (Arapila), Stefan Golcscu, Maghieru §i din propriele scrisori si
memorii ale lui Maiorescu, tote publicate in Revista Nona' 43) de d. Ion Ghica, putern urma mai
in amenuntele ei misiunea neobositului Roman, ca
plenipoteniiar al intregului popor roman pe langa
Adunarea nationald a Confederatiunei germanice
de la Francfort.
Maiorescu deci fu tramis in Germania, iér A. G.
Colescu la Paris §i la Londra, amenduoi pentru a
starni in favórea tuturor Romanilor, pentru a protesta in contra amestecului Rusiei in guvernamentul
principatelor, pentru a cere rcspectarea capitulatiunilor din vechime, incheiate intre Pórta i erile romane, i in fine pentru a lucra la unire.
Puterile acestor doui plenipotenliari erail nemarginite. 44)
42) Scrisórea lui Ion Maiorescu catro Guvernul proviso-
riu din 40 hal 1818.
43) Anul I, n-rul 8.
40 Scrisórea luI A. G. Golescu catre d. Ion Ghica din
-17 Dec. 1848.
8I
Dinainte de Scptembre 1848, Maiorescu era la
Francfort, caci, la 17 ale acestei luni, probabil dupa
inIelegerea ce avu cu prietenii sel din Parlarnentull
ConfederaIiunei, el presinta primul memoriu «ministeriului Germaniei la Francfort», adica Ministerului de externe, Schmerling.
Inteacest rnemoria, Maiorescu espune i combate
desastruósa inriurire a Rusiei in afacerile principatelor, i cere intervenirea i protectiunea Germaniei,
Angliei si Franciei in cestiunea lérilor nóstre. Pe
langa acest memoria, Maiorescu care, dupa ate ghicim, manopera cu abilitatea unui diplomat harsit In
negociaiiuni, remite brosura lui A. G. Golescu 45)
Vicariului imperial, archiducele Ion d'Austria, primului-ministru, cornitele de Leiningen, ministrulut
de esterne, Schmerling, i presedintelui Adunarei,
Gagern, cu al carui frate Maiorescu si Golescu par
fi fost in forte buni termeni.
Fallmerayer, Richthofen, fost consul al Prusia la
Iasi pe langa Michaia Sturza, ,si mai tarcliu comisar
a
prusian in comisiunea Puterilor Straine la Bucuresci
(1857), Roemer, Eisenrnann si alii membri ai Parlarnentului din centrul stang, ajutara pe tramisut
Românilor. Dér politica Prusiei, politica Austria,
evenimentele cari napadeau unul dupa altul in Baden,.
15) Capitula(iunile Romeinilor cu POrta.
85
Wiirtemberg, Schleswig-Holstein cu ut iutélii arne}kerb, precum i discusiunile pasionate ce se faceau
intre diferitele grupuri §i particle ale Parlamentului
din biserica S-tului Paul din Ft ancfort in privinta
constituliunei de dat imperiului 43) nu permiteau deputaiilor s consacre de cat forte p4ne momente
ccstiunilor de politica esterna, i mai cu séma unei
cestiuni atat de delicate, ba chiar primejdióse, curn
era acesta a principatelor romane.
Ion Maiorescu ensé nu'.si perdu vremea in timpul
celor 2-3 luni cat stete la Francfort. Pe laugh un
al doilea memoria, presintat la 4 Novembre 1858 47)
asupra periculelor panslavismului in Sud-Estul Europei, pericole, dicea memoriul, cart vor fi resimtite
chiar de Germania, precum i asupra stare miserabile a Romanilor de dincolo de Carpaii, Maiorescu
lucra de zor in Augsburger Al gamine Zeit ung si
mi contenia a da ori-carui publicist date si amenunte asupra Orientului i popórelor orientale. ")
In continua corespondenp Cu A. G. Golescu, 43)
ambit cauta dilnic curn
se
folosésca
mai bine,
46) Weber : Histoire Contemporaine (Traductiunea Laurent Lapp, Paris 1875).
47) .Revista Nouti, anul I. No. 9.
48) Acum era spionat forte de agentiT Ru3iei, dupà cum
pune el insusi inteuä scrisOre adresatil d-luI G. Barit.
49). Din serisorile lui Ion Maiorescu TOrte multe sunt
And inedite si se gasesc la Paris, in posesiunea d-nei E_
calerina A. G. Golescu.Gomunicat de cl. T. Maiorescu.
83
si mai mult patrid bor. Intr'un rand, Golescu veni
la Francfort i impreuna cu Maiorescu facura si
subsemnark ut hartia pe care Golescu avea s'o
presinte Adunarei Nationale din Paris si lordului
Palmerston la Londra, iér Maiorescu ministerului
central din Francfort i pote guvernului din
Berlin. Tot atunci, Golescu si Maiorescu cer si
obtin scrisori de recomandniune si de sprijin catre
agentii Ministerului Central si catre agentii Prusiei de la Londra.
Tote ens6 fura '11 zadar.
Parlamentul din Francfort in Octobre 1848 nu
pote face nimic mai bun de cat a recomanda studiului unei comisiuni stáruitórele cereri ale Romanilor.
Maiorescu pricepu ca acéstä recomandatiune era
ca lin fel de politica ingropaciune ad acta cum
honore a petitiunei séle, si de acea pleca la Viena
la sfarsitul lui Novembre 1848.
Din scrisorile lui citre Maghieru i catre N.
Balcescu, vedem ca, printre emigratii romani, adolail unii in Constantinopole, altii la Paris, altii la
Triest, fusesera vro cati-va cad criticasera atitudinea i vederile lui Maiorescu in cestiunea negociatiunilor de la Francfort, imputandu-i ca ar fi
inclinat prea mult catre Austria, in dauna bunelor
nóstre relatiuni cu Turcia.
87
In scrisórea care
Balcescu, Maiorescu lamu-
acest punct spuand arnicului seti, caruia Ii
vorbesce cu tn, ca a inclinat spre Austria nurnai
pentru Rornanii din Transilvania, iér nu si pentru
cei de dincoce de CarpaIl. N'a atacat Turcia.
rise
Afirmatiunea lui Ion Maiorescu se adeveresce si
mai mult, credern noi, prin modul cum fu prirnit
de autoritatile austriace. Represintantii Austriel de
la Francfort inforrnasera guvernul din Viena cum
se Ora i ce lucréza Maiorescu pe langa membrii Dietei. Eraü convinsi de corectiunea purtarei
sele, si de aceia '1 prirnirk fOrte bine.
Lasand pentru alte timpuri ua parte din misiunea
sa,
cea privitóre la Romanil ciscarpatini, Maiorescu, ajuns la Viena, incepe a umbla si alerga.
pentru Rornanii din Transilvania.
Viena, luata in 2 Novembre 1848 de trupele feldrnaresalului Windischgraetz si de bordele nedisciplinate ale banului croat Jelacici, nu mai avea inteensa nici un corp constituit, afara. de Primaria,
cu care, bine inieles, Maiorescu nu putea tracta despre
Rornanii transilvaneni. Ministerul i Curtea fugisera
din capitala imperiului dupii omorirea ministrului de
resboi, Latour, de catre insurgenhi (Octobre 1848).
De aceia, in Ianuariu 1849, gasitn pe Maiorescu
la Kremsier 60), Un mic orasel al Moravia, la sud50) In Itinerar pag. 71.
de Olmatz. Un mesagiu imperial convocase
Parlamentul in acest orasel anal de la 22 Novemest
bre 1848.
La 2 Decembre, tmperatul Ferdinand I abdicase
in favórea nepotului Francisc-Iosef.
Anca din Octobre 1848, Transilvania r6sbubuia
de tunuri si de pusci. Admirabila populatiune a
muntilor si a campielor, sub comanda lul Avrarn
Iancu, Axente Sever si Simeon Balint, precum si
alil tribuni, preoli si invéIatori toil eroi din vremea vechia !
lupta in mod epic in contra Unaurilor.
Pentru a liimuri atitudinea si credintele Romanilor din Transilvania fata cu Corona habsburgica,
alerga Maiorescu de la Viena la Kremsier i inde-
ret. Avu intrevederi cu ministrii Schwarzenberg,
Stadion si Bach ; le presinta memorie cari «fac intiparire» spune el inteua scrisóre ; muncea catL.
patru-spre-zece ore pe i 52) pentru a stringe probele si a demonstra ministrilor austriaci ca Romanil din principate nu sunt inclinag spre Rusia ; le
esplica din fir pene in 41 incotro tind Românii
din Trasilvania cu uriasele lor
Cad sangele românesc care curgea siróie pe p051) Scrisórea atre Bälcescu din 7 Februariii 189.
52) Scrisóre calre Buil. in Transilvania. 4877.
89
tecele muntilor 5i'n afundaturile \Tailor ; cad vie/ele luptatorilor, i ale betranilor, i ale femeilor
cari, p'alocurea, in frunte cu Pelagia Roii luptaU,
pe colnicele de la Marisel intocmai curn, Cu vro
20 de ani mai inainte, eroinele Grecid subjugate
cad intréga i sublima
pe stancile de la Suli ;
jertfire a poporului romanesc din Ardeal erau deseveqite
pentru dreigutul de imo ! dreptate,
yrat. 58)
Vitejiele Romanilor de ua parte, ér de alta schingiuirile si omorurile nelegiuite ale Ungurilor, focul
to potopul dilelor de-apoi cadute asupra frumósei
Transilvanii, chinuiaU de o potriva sufletul lui Maiorescu,
cele d'antaiU, pentru cii eraii réC ntelese
si necinstite de cei de la Viena, 5i de la Kremsier,
cele d'al doilea, pentru cii Maiorescu er a Roman si
pentru cii jalea i vaietele Transilvaniei erau jalea
si vaietele inimei lui.
De aceia, in scrisórea catre Bilcescu, ii vedem
spuindu-i cu ua desperare abia infrenata : en iiz bag
'in
Transilvania, adica in acel jaragai de revo-
lutiune, care ardea, nu numai asupra localitatilor de
cari vorbesc cele trei rapine ale lui Iancu, Balint
,si Axente, ci si asupra intregei Transilvanie. 54)
53) A se vedé Rapcirtele precut]] si .11/o/ii d-lor Cani Teofil Frâncu, passim.
54) Barit: RapOrtele (in nota de la fine).
drea
00
Inainte ense de a pleca, Maiorescu, din Maiti §i
pene in Septembre 1849, lucrase iérài memorie de
presintat guvernului austriac, care primise din partea Ungurilor §i a Sa§ilor calomniele cele mai infame in contra Ardelenilor §i luptelor din muniiI
§i din campiele Transilvaniei ; scrisese pe la gazete,
in Ostdeutschepost, in die Presse, chiar §i'n Lloyd
ua parte din minunile de vitejià ce faceaa Romanii
in Ardeal. 55)
In August ense, Maiorescu se convinge ca un fel
(le crunta §i oribila fatalitate prigonesce pe Romani
§i la Viena. iTóte naciunile aveau deputaliuni in
regula la Viena: Croaii, Serbil, Sa§ii, Ungurii lucrati de zor. Romanil singurI 41 perdeaa vremea.
Maiorescu constata acésta cu uà durere ce se citesce lesne printre riindurile scrisorilor sele. 55)
Atunci fugi iéra§i din Viena, mâhnit pene in adancul sufletului si «se bdgd» in Transilvania.
In Iuli0, Ardélul fusese.... pacificat. In Septembre, 1846, Maiorescu veni la Sibii unde gasi ca
guvernator al Transilvaniei pe feldmar§alul Wohlgemuth. Temniiele gemeau de RomaniI cari se luptasera mai vitejesce pentru Coróna. Mul0mità trecerei i staruintelor lui Ion Maiorescu ua multime
dintr'ace§ti eroi fura elibera /1. 56)
55) Scriscire catre G. Barit din 7 Main 180.
5(3) Barit: Transitvania, articolul Maiorescu.
0
La acéstä epoca fu insarcinat a compune, .dupe
datele ce i se oferira de a1ii §i pe cari le completi
colinand in persOna Munta Apuseni, cele trei
rapórte privitore, nu la luptele Românilor din tóta
Transilvania, ci numai la luptele purtate sub comanda lui Avram Iancu, Simeon Balint §i Axente
Sever.
Acestea se petreceatt in Septembre §i in Octobre 1849.
Raptirtele trebuiatt sa fia gata la finea lui Decembre 1849, pentru a fi comunicate guvernului imperial de la Viena. Maiorescu termina raportul lui
Avram Iancu §i Fe al lui Simeon Balint in Novembre, iar pe al lui Axente Sever in Decembre,
Graba cu care aceste lucrari ati fost redactate la
Sibii i la Bra§ov, unde, in timpurile acelea, era
farnilia profesorului craiovén, se resimte in stilul
§i esposiiiunea scriitorului. Espunerea e clara, dér
nu e via ; faptele §i ce fapte ! pe cari Maiorescu le inregistréza cu esactitate nu vorbesc cititorului, fie-care in parte, cu acea elocinta calda §i induiosatóre, care te face sé nu le mai uiti in Oa viéta.
Luptele din Muniii Apuseni sunt prin firea lor uit
epopeia. Cand le citim azi, noi, cum dice poetul,
Ne'ndoirn décl-a§a órnenT intru adevèr art stat.
In prosa, in timpurile acelea, Balcescu care 'I ye-
92
%Rise luptându-se, si Costache Negri, din prosa ciiruia cititorii Revistei Nou avurà acum uà lunic
splendide mostre, ar fi putut zugrävi cu culori striilucitóre incomparabilele tabele ale luptelor din
Zarand.
Sosite Ia Viena, unde in cur:1.nd plecil
i
Maio-
rescu, rapórtele fura publicate in limba germana-in care fusesera i scrise, in opera numitä die
Romanen der Oesterreichischen illonarahie, care se
tipAri cu spesele baronului Sina, unchiul lui Saguna. 57)
Ancii de cand se intorsese de la Francfort, Novembre 1848, i apoi dup:i revenirea din Transilva-
nia, Maiorescu fu intrebuintat la ministerul de justifie. Ministrii Alexander Bach (1848) si Schmerling (1856) insArcinaserii, inteun spirit care, van
nu a durat mult in cancelariele de la Viena, pe
Românii cei eminenti ai monarchiei sé traduca pentru compatriotii lor codicele civil si codicele criminal ce avea se intre in vigóre in tote lerile Corónei. Dupa cum, pentru Bucovina ministerul insarcinase pe fericitul intru pomenire Eudoxiii de
Hurmuzake CU acéstii insemnatä lucrare, 58) tot
57) Din nota Observatorului, adusä la (Inca raportulul
luI Avram Ianeu.
58) D. A. Sturdza, in introducerea push la Fragmente
zur Geschichte der Rumaenen.
93
ast-fel Maiorescu, care lucra multi vreme la acet
departaMent, participa cu ali Romani la adaptarea
celor doue codice pentru Romanii transilvaneni, luera tarifele vamale (Zolltarif) 59 §i in fine alcatul
un lexicon juridico-terminologic romanesc.
Atat tirnp cat lucra la ministerul de justilie, Ion.
Maiorescu nu inceta de a scrie pe ascunse in diarelegermane despre inprescriptibilele drepturi ale tuturor
Romanilor, si in deosebi ale Romarnlor transilvaneni,
ale caror supraumane jertfe fusesera atat de
ingrat resplatite de guvernul «dragulului de imperat»..
Nu scim déca pe Rusia §i pe alii, Austria i di-
plomatia sa i-a uimit prin ingratitudine ; scim &Ise'
ca, cu Romanil acéstä ingratitudine, indata dupa
revoluIiune, atinse proportiuni ne mai pomenite.
P'atunci (185o), un discipol al d-lui de Metternich,
comitele de Fiquelmont scria urmatórea constatare
«deca un individ ar cornite tote crirnele ce sunt nece-
«sare unel naiiuni pentru a trài, acel individ ar fi
«dat afara din societate».
Maiorescu scria pe ascunse, caci, dupa regulamentele biurourilor austriace, functionarii tuturor de-
partamentelor nu aveaa voil se scria in diare. Directorul divisiunei in care lucra Maiorescu, baronul
Hye, prinli uä denunIare intr'un rand prin care afia
59) Barit : Transilvania, I. c.
91
de articolele profesorului. Ii chiama, ii spuse dermntarea §i-1 intreba de este adeverata. Maiorescu
marturisi neted Si ceru se véde scriitura scristirei
denuntatoare. Baronul Hye i-o aratii. Maiorescu recunoscu pe data scriitura unui Roman ardelén,
prieten cu care lucra in minister i cu care, in desgust, va lucra i in Ora. 60) Nu sciu anul cand acest
fapt trist se 'ntempla ; in ori-ce cas el trebue pus
la 1856, cad tie la 1853 pene la 1856 Maiorescu
lucra in Ministerul justiIiel.
In 1855, Costache Negri veni la Viena, tramis
-de Grigore Ghica al Moldovei ca representant al
ierei pe Papgi
ministru de esterne §i pleipotenhiar al Turciei la conferinta.
Ignor rolul jucat de Ion Maiorescu in acésta
.cestiune.
La 1857, Ion Maiorescu visita Istria de unde a
-strins notele de callitoria si vocabulariul istrianoroman, publicate in bro.sura de d. Titu Maiorescu
la 1874, sub titlul de Itinerar ;n Istria.")
Ion Maiorescu a fost cel d'antai care, cu limba
romanesca, a petruns in micilocul acelui ostrov de
Romani, perdut inteua mare de Slavi prigonitori.
I-a studiat strabatend pe jos tote satele unde audia
60) Comunicat de d. Titu Maiorescu.
61) Tai, Tipografia Goldner.
95
ca sunt Româniadick Rumeri. Observatiunile si
le-a notat i apoi le-a redactat in acelfrsi stil clar
pripit, pe care l'avem i 'n Rapórte. Note le ense
remilnend pene la 1874 printre manuscriptele pastrate de d. Titu Maiorescu, Guillaume Lejean 62) afirma in 1869 cä el a descoperit pe Românil Istriani. Faptul adeverat este ct, dupà publicatiunea
itinerariulta, studiele romano-istriane aU luat un
mare avent. 68)
Sfaqind calatoria, in Septembre 1857, Ion Maiorescu veni la Brapv, der aci, sciindu-se privegbiat
de poliiiä 64` si desgustat de neajunsurile ce i se
pricinuia reinträ in Iéril dupi catil-va vrerne.
Ca fost funciionar superior in ministerul de jus-
tilie de la Viena, el fu numit asesor in ministerul
de justitie sub Costache Cretulescu. 66)
Indatit ce A. G. Golescu luä portofoliul instrucliunei publice, Maiorescu veni ca director al acestul departament, unde ense nu stete multà vreme,
dci de la 9 Novembre 1859, il gAsim director al
62) Care nu cunoscea nicI articolele publicate despre Romani)." Istrieni in Rict pe 1816.
63) A se consulta bibliografia intocrnia de D. Tr. Djuvara
despro lucrArile Mcute in strdinetite asupra ItomAnilor
Istriani.
61). D. Darit : Transilvania, anul cit.
63) Comunicat de d. Titu Maiorescu.
96
Eforiei Scolelor 66), unde inlocuesce pe reposatul
Vasile Boerescu. 61)
In acesta calitate, Ion Maiorescu deschide la IS
lanuarie 1 85o gimnasiul LaOr printeui cuventare
de ocasiune, la Care respunde printeud alta, in memoria lui George Lazar, unul din profesorii nouel
scóle. 68)
De cand intri in Eforid i pene la rnórtea
sa,
Maiorescu inchina pe dintregul neobosita sa activitate §cblei §i nurnai Ftilei.
Intr'acea adrnirabilä institutiune a Eforiei Scolelor,
dupd care suspina pand la mórte-i C. A. Rosetti §i
in care. ómeni ca Pcenaru, Laurian, Maiorescu,
Boerescu Vasile .si Simeon Marcovici, la adapostul
primenirilor ,i resturndrilor politice 4i urmau statornic si cu ,ir planurile i hotaririle lor de a inzestra Ora cu .scoli §i alte avdaminte de cultura,--Maiorescu lucra cat clece.
Regulamente peste regulamente, chiar ,5i pentru
concursuri artistice ; 69) publicarea, intocmirea .si
presidarea concursurilor pentru catedrele ce se infiinrau merea ; lucrarea in comisiuni ca aceia pentru
66) 12iarul Instructiunea publicii.
67) Comunicat de d. prof. Siaicariu.
68) piarul Instructiunea publicii.
69) Buniórd, concursul p3ntru tabelul care ar fi reprosentat pe a Stroe Buzesca lupteind etc Turculo, ale carat
conditiunI §i indicatiunl furl intocmite de d. Odobescu.
97
redactarea unei istorii nationale ") sett ca aceia pentru infiintarea unei societaIi academice ; frumósele
cuventari rostite la impartirea premielor i enumerarea, la aceleai solemnitati; a progreselor ce Eforia
Scólelbr avea de vestit Terei Si Domnitorului ca sj
realisate in inveramentu1 obstesc,
tote acestea Maiorescu le biruia i le ispravia spre binele scó1ei
al patriel. Inimele tuturor saltaa de bucuriä, cand
auçliau pe directorul Eforiei spunendu-le ca'n 1858
eraa in téra lot i coli cu 22,940 de elevi, iér in
1861 eraa -2157 de coli cu 56,460 de elevi. ")
and se infiintara cursurile complementare, adica
un inceput de cursuri universitare pe langa colegiul
S-rului Sava,liceul iubit al Eforilor cari, cand nu:
aveau ce face in cancelaria . veniau sà audieze cursurile clasei a 8-a impreuna cu elevii, Maiorescu
avu catedra de istoria, pentru care era de mai inainte preparat. 72)
Cursul si '1 facea inaintea cator-va din tinerii
profesori de curand et5iti de pe bancile §cólei, dér
cari nu se credeaa burduf de carte, ci veniau rnerea
la mai departe invetatura.
70) Compusl din d-nii Laurian, ECade, Maiorescu, Florian, Ion Briitianu, Odobescu §i P. Cerntitescu (in Instrurliunea publica).
71) Instruciiunea publica pe 1861.
72) Barii, in Transilvania. Elaborase u istoriA universald
si adunase pentru istoria patriei multo isvóre.
7
98
Cu dor de téra, cu inima tenera ca totdéuna
Ion Maiorescu se opria adeseori din sirul lectiunei,
pentru a le spune cuvinte de felul celora cu cart
am inceput acésta notitä.
Vorbia bine, incet si apasat ; cuvintele ii esiau
din gura intregi si de mal inainte antarite. Glasul
i-era curat i resunator ; privirea via si energica ;
gestul botarit si sincer. Când vorbia, din tonul cuventarei se percepea convingerea cea rnai adithca si
care, apol, trecea si'n mintea auditorilor lui. 78)
devenia din
diabet
Bóla ense de care suferia,
cli in qi mai grea. Maiorescu simtea Ca puterile i se
scurg din ce in ce mai mult.
La sarsitul lui Iunia 1864, cand unul din devil
s&I, merse 74) se'si iea 4iva bunk cad pleca din Bucuresci pentru vacantiele cele marl, Maiorescu era
bolnav grea de tot. Intins pe un fotoliu, palid §i
doborit de bóla, el totusl vorbi cu elevul despre
scóla la care de curend acesta fusese numit profesor. La sfArsitul fia-carui consiliii, Ion Maiorescu
adaugea cuvintele : «se lucraci ! am lucrat, frate, §i
((noi, dér vol anca mai mult Se lucrati.»
Si 'n urma, ca si cum si-ar fi adus aminte de
munca intregei sele vieti, ca si cum ar fi strabatut
73) Comunicat de elevii s8i, d-nii prof. Sidcariu i M.
Petrescu.
71) D. prof. Siaicariu.
99
in Om gandului tot spatiul percurs de la Cerneci
la Francfort, i de aci la Bucuresci, Ion Maiorescu
rosti, ca vorbindu-si siei, cuvintele lui Seneca :
«multum egerunt qui ante nos fuerunt, sed non
«peregerunt ; multum adbuc restat operis, multum«que restabit,nec nih nato, post mine saecul a prae«c'uletur occasio, aliquid aihuc adjiciendi».
Elevul pled cu lacremile 'n ochl.
Ion M tiorescu muri la 4 Septembre 1864.
Acestea's amenuntele ce am putut culege despre
Ion Maiorescu
Dinteensele, cititorul va vedé ca Si fbi C, printre apostolii luminarei pOporului roman, printre luptatorii libertatei cari !al aretat totdéuna de ua po-
triva cu imprejurarile in cari au trait, printre profesorii invelap din epoca eroica a sciintel romane,
Ion Maiorescu ocupa si va ocupa, in istoria culturel nóstre, un loc de frunte.
DOCTORUL OBEDENARU
DOCTORUL OBEDENARU
DOCTORUL OBEDENARU
a anul 1868, Maiu in 12, cliarul Ghimpele
publica, sub titlul de Album de Fotografil
medicale, un articol in care doctorul Obedenaru, de vr'o doul ani intors de la Paris, caricatura cu spirt dér l cu adeverate condeie de psicholog, pe doftori`i cei cu véçIi cari practicaU in Bucuresci acum 25 de ani.
Betrani i tineri, buni si rei, inveIaci sea numai
pisicheri, vr'o 26 de doctori, incepend cu Davila si
sfarsind cu Polizu (senior), trec pe dinaintea ochilor no.5tri avend fia-care personalitatea sa bine hotarita in trasuri spirituale sea muscatóre, der tote
adeverate.
Printre ei, doctorul Obedenaru s'a zugravit i pe
el insu§i in modul urmator :
«Anca un tip curios. Nu ese de cat in cupea.
«Citesce §i scrie mered in trasura. Din frac nu ne
'1 0 '3
«mai sliibesce. Am aflat de la servanta sa ci Dof«torul nu sake fracul nici când se culcA. Maria
«rococo, per lung ca de cântäret, frunte colosalä, nas
«estraordinar de lung, mustAIile rase si barba ea un
« verf de galosi».
Ori' de ciite oil am citit aceste rânduri ale doctorului Obedenaru totdéuna mi-am adus aminte de
cele ce Sainte-Beuve spune in ale séle Causeriesdu Lundi1) despre doctorul frances Gui Patin 2)
doctorul literat, destept, spiritual si «tip curios» in
tote apuctAturile lui, autor al unor Scrisori §i adt
cu pllicere citite de iubitorii marelui secol frances.
Menage 2) dicea despre Gui Patin : c'était le méderine le plus gaillard de son temps, iér un alt contimporan, ne spune tot Sainte-Beuve, mai adaugea i urtnätórele despre Gui Patin : ii était satirique de la
tête jusqu'aux pieds ; son chapeau, son collet, son
manteau, son pourpoint, ses chausses, ses bottines,
tout cela faisait nargue a hi mode et le proas a
la vanité. Ii avait dans le visage Pair de Ciceron
et dans Pesprit le caractre de Rabelais.
Doctorul Obedenaru mai dice despre sine
((Calemburgurile lui rnerg din guri in gurd. Cet
1) Ton VIII. Edit, III, Gamier Freres, Paris.
2) 4601
3) 1613
1672.
1692. Autor al unui Diefionar etimologic al
Ii mbeI francese.
167
«mai vesel §i glumet in conversatia ordinara, devine
«serios grozav inaintea unui bolnav, de did a nit
«mai e al d'adinéori. Cunósce tote ulitele din B u«curesci par'ck ar fi fost inginer de poduri. Din
«barbar, selbatic §i oriental nu te mai scóte, &di
«nu scii sit spui ce numér al la casä».
Am pute sé prelungim aseménarile §i analogiele
intre aceste done tipuri curióse de doftori dintre
cari unul, Gui Patin, contrastä cu putere in micllodoctori al Parisului din timpul mut
cul
Ludovic XIV, iér cel d'al doilea, Obedenaru, se
infati§a Bucurescenilor §i provincialilor ce veniaü
sel consulte ca, 1 i Intr'un chip ci 'ntealtu mar
altceva de cat doctorii «NerodoviciD, «Colica», hi
«Boiangescu.
Les lettres de Gui Patin ail fost publicate. Cant/
cu vremea se vor stringe §i se vor publica nume
rósele scrisori ce Obedenaru a scris din Italia §i din
Francia de Sud amicilor sCi din Bucuresci, portretul,
clinul minrel, intelegerea apuditurilor see etice hi
intelectuale, justificarea risipitei sale rctivitati, vor
fi pe deplin lamurite.
Din nimic mai mutt ca din Scrisori, acute bine
tutees fara mdnicutile d-lui de Buffon, nu apare
mai bine Eul cu tote succedaneele lui in personalitatea
unui om de stat, unui scriitor, unui inv6tat ség unut
artist.
103
Din doue-trel scrisori ce mi-au fost comunicate
si din amenuntele ce mi s'aa dat de cei cari aü
cunoscut de aprópe pe doctorul Obedenaru, am
vedut mai bine .de cat din scrierele lui pe autorul
Amornlia Doctor, al scrierei La Roumanie Economique, al articolui La Region danubienne din Diction',wire des Scienees inddicales §i al altor multe si variate
.s crieri.
Timpul, mediul in care si-a petrecut copilaria
§i-apol tinerefea, locul ce léra nóstra a ocupat mai
in tot timpul yield lui Obedenaru, centrele in care
doctorul a trait in ultimii ani ai vieIel sale, Compieta, corobara si deseversesc cele ce schl despre
doctorul Obedenaru.
Mihail Georgiade Obedenaru s'a nascut la 5 Novembre 1839, in Bucuresci, in mahalaua Dobrotesel
fia Jegitirn alpitarului Hristache Georgiade, origmar
din Burbiani in M icedonia, si al solidi acestuia, Dumnéei CocOna Maria, fiica unui protopop de pe Sabar.
Ca si parintele lui Gui Patin, tata lui Obedenaru a fost negustor, proprietar si cultivator de
pament,
unul din membri acelei numeróse i puternice clase de Romani si de Romanisati cari, adorandu-si léra ce'l nascuse sea ii primiseca ua murna, fusera
cel mai viguros ajutor pentru renascerea nationalk.
politica si literarii a Romaniei de la 1831 One dupa.
Unire i dupa 1866.
log
Acesti negustori din orasele si satele rornane
n'aveail carte multa, der aveatt inimb n'aveati
mintea atat de suptiata in cat sé se impleticesca
in tote directiunile pentru a prinde i cele nul sus
cocotate, der aveaU, cum ar fi clis la córnele plugulul
dictatorul Cincinatus pe pinguis Minerva, aveait
acel bun sirnt betranesc care, cu un precept din
Psaltire sén din Cis lov, judeca i deslega uä situatiune pentru luminarea carela se numesc ac11 comisiuni adhoc. Sciaü se iscalésca, se tina in regula un
catastif pe Baia albastra, g rósä i primitiva; pe care
cernéla facuta cu bozia orl gogosi de ristic se citesce i astacil tot atat de bine ca i acum 5o de ani,
dér nici nu banuiail cä esista uä dopia scripturd
sett un codice cornercial, lucruri moderne pe cari invertindu-le acii pe degete, dal de-adreptul in faliment.
Neinvetafi, necunoscatori de cele ce se petreceatl
séU aveail se se petreca, acesti negustori erail co-
pnini la auclul cuvintului inv4fiturd de un fel de
respect religios, de un simtiment de felul celuia
ce'l stapania cand, in. biserica, cu pasI smeritl,
parasiail strana din stanga si se apropiati de iconos-,
tas pentru a saruta sulita biruitóre a marelui mucenic Gheorgbie ség manile de leac datatore ale sfintilor doctori fara de argint Cosma si Damian.
Nu sciaU, nu'sl daü sema pentru ce ar fi fost capabili se ingenuchie inaintea acestel sfinte de minunt
110
facetóre care se numea Sfanta InvItiturd, der ghiceaa ca din «alte-alea» ca acésta sfanta, noa-venitä
in calendarul religiunei lor, avea se-i ajute pe ei i pe
copii lor mai rnult si mai efectiv de cat sfanta Filotea a Argesului sea sfanta Parascheva a Iasilor.
Faxl a se intruni in meeting, fail discubiuni pro
contra pentru ca sC iesa... idea... parlamentari
din purnnuela ce pro ar fi administrat lui contra
§i din peruiéla ce contra la randul sea nu ar fi
negustorii din mahalipsit se adrninistre lui pro
bale BiuitiIreulu, Lucacilor, Dobrotesa, Negustorilor, Otetarilor, Sdnte-Viner1 i Udricanilor 41
4isera unanim : se ne'nvetarn copii !
Cand baiatul,
nadejdea tatalui, bucuria mamei
§i cinstea nearnului,
ajungea in versta de 8-9
ani, atunci
Dumineca, dupa esitul bisericei,
Cand se iatorcea acasa, negustorul, luand dulcéta
ce i-o servea chiar sofia sa, clicea bunióra :
Alaltaieri, in noptea Trisfetitelor, baiatul a'nplinit opt ani; trebue dat la scóla, Dumndta ce did!
Er sofia, cu supunerea afectuOsa ce Dumnda avea
rotdeuna in f4a Dunnzdlta, respundea potrivindu's1
-scurt eicuta :
Ce did si Dumndta.
Si copilul incepea la scóla pe care trépta sa si
micRócele tatalui i-o hotaraa, mergea adica Ia vdpsea
uncle profesaa dascalii, elevi ai faimosilor Chiosea,
IlL
Chirita si Stan din prispele bisericilor, sea la pansion
de Nemti ori de Frantuzi, pentru ca de acolo se
tréca la Sfantul Sava.
Intre 1840 si 186o a fost in téra nóstra uà pofta
de invélatura si mai cu semä ua pofta de citire, cu
care nu Kill, cleti de ne vom mai intalni. Citeat
!
parintii i fratii actualei generatiuni de 25-30 de
ani cu un nesatia pe care librariile Roseti, Romanov, Rasidescu i altele nu puteau se'l mu1tméascà
nici pe sfert.
Elevii cand intrati la invétaturi mai 'nainte se puneau pe ua citire cari 'I amutea.
De si venerând invetatura cu deosebitä evlavia,
mama se'ncerca din cand in cand a protesta blajin
in fita tatalui. Ea clicea sotului sea :
Dumnéta s'ar cuveni se clici baiatului se nu
pre citésca atilt de mult, caci deh !_e fraged....
II place ! ?
lasal i cu Dumneclea inainte ?
Der, replica Dumndei cu un curagib de care se
cutremura, der o se'l dOra linguréua peptului ; sta
.aplecat césuri intregi pe carte...
Cu Dumneclea 'nainte !
Dumnélui pleca la trébi in terg, ier Dumndei
tacea inecandu'si suspinul. Nu ua data ci de sute
.de ori, mama, in casele negustorilor, dupi plecarea
baiatului la saila, lua Natchqi1 lui Chateaubriand
sea pe Isaac Laquedezn al lui Alexandru Dumas,
112
proferind un rand indesat : «fir-ai al dracului ci
taftéa i cu ma-ta» '1 arunca tocmai in coll sub pat..
De giaba tote ! Baiatul citea. rnereil, §i de la et
cartile treceau la slugile din pravaliii.
Langa uu codru d pâi1le, aruncat langa un: peptene in cutia mesei din odaia bileIilor de pravalia,.
sta DomniOrd de Keruar de Georges Sand, tradusa
in litere cirilo-latine de Er pe un volum al la
Alexandru Dumas frantuzesc gasesc, scrise probabil
inainte de:186o, ve[surile urmatóre :
§i
Tu, Dumas, escI pentru mine
Ce 'I isvorul de cristal
Pentru bietul ciilëtore (sic).
In pustiul cel fatal.
*
Cu dascali acasa Oné la versta de 12 -an! can&
intri la liceul S-tului Sava, §i One la 1859 cand
sfar§i studiele liceale i pleca la Paris, intr'un astfel
de mediti §i. sub astfel de curente i§i facu doctorul
Obedenaru instrucliunea sa clasica.
Din istoricii, romantierif trances!, ca toti baielir
de negustbri de atunci §i de mai incóce, Obedenaru
supse iubirea admirativ5. pentru Francia §i pentru sciinta §i libertatea ei," iubire care, nejicnind intru
nirnic iubirea. lui adanca pentru patria romani, nu
s'a desminIit nici la data.
Locuind and.' M Dobrotésa, liceanul Obedenarn
i 13
cunoscea pe de rost, muliamita luI. Dumas si Eugene Sue, tote ulitele Parisului cu particularitatile
lor istorice i pitoresci.
Feciori de negustori seu feciori de boer, Romanii
n'ait fost nici ua data straini in marea cetate a Francid, in incomparabilul, dulcele i chinuitorul Paris.
La 1859, adaugind, pe langa numele sea de Mihail Georgiade i pe acela de Obedenaru, dupa
rnosia Obedenii, cumparata de tathl sn, pitarul
Hristache, de la C. A. Rosetti care o cheltui cu
libraria, cu .scOterea cliarelor i cu hranirea curentelor de renascere nationalk,
viitorul doctor pled
la Paris.
In chit, setea de sciinca 11 fusese mare. La Paris,
intr' acea atmosfera care insutesce rnicilócele intelectu-
ale si da vointei uii putere neinfranta, Obedenaru
in timp de 7 ani) lucra cu ua ardOre neintrecuta,
si la Concursul de internat, pe care cliarele din téra
11 cantara cu bucuria 2), el esi dintre 300 de concureni primul la proba scrisa si al optulea la cea
orala. Deveni intern al spitalelor din Paris si nu
intarciiä 031 castiga stima i afectiunea doctorilor,
profesori la Facultatea de medicina i capi ai ospicielor parisiane.
1) 1859 1860.
2) 1891.
8
114
Cu un an .inaintea acestuI obositor esamen, Obedenaru caletorise prin Italia, 8) unde, in Giornale
di Napoli, scrisese un articol intitulat Studji storicopolitici. I Rumani di fronte agli Ungheresi ed
all'Austria
Tot la Napoli facu cunoscinta lui Alexandru Dumas
tatal, care tocmai atuncea caletorea prin Italia pentru scrierea nenurneratelor séle romane cu subiect
italian. 4) Dumas se'mprieteni cu tenerul Roman i pe-
trecuri 'rnpreunä multi vreme. Uà fotografia a marelui scriitor frances, cu elogiosa dedicatia, remase
lui Obedenaru ca amintire a acelor timpuri.
Dupä concurs, in 1864, Obedenaru i§i petrecu
vacantiele la Amllie-les-Bains, pentru a'§i reintrema
sanetatea sdruncinata de fatiga esarnenului de internat.
Vesel, plin de vorb5, urmarind tot ce Parisul literar §i artistic producea pe fia-care di, posedand
minunat de bine limba francesä i vorbirea particulara a studentilor in rnedicina, Obedenaru era
adorat de colegii séi in sala de garda. Acolo §i la
cursuri, doctorul a contractat arniciii francese sit
italiane carl aü durat pené la mórte-i.
Tocmai cum dice el, in conversaliune era vesel
3) 1863.
4) Corricolo, Speronare
i
altele.
415
glumet ; cand se pornia 111 trebuia urechl i timp
ca sé te iL
Les scies, les farces, les tours, les imitations,
Obedenaru le reusise mai bine deck tori. inteun
Larif la, facut probabil pe Ia 1863
1864, §i intitulat Bedainard (de la bédaine, burta ; seu de la
Obédinar), doctorul care compunea §i la piano,
scria versurile urrnatóre :
L'aute jour, sur le pont des Arts,
Je rencontre Bédainard,
Avec m'ame Bédainard
Et le p'tit Bédainard.
Larifla, fla, fla, Larifla, fla, fla
( bis.
Larifla, fla, fla.
J'leur dis : tas de trainards !
D'oé done qu'on vient si tard?!
Nous v'uons d'chercher du homard
Pour le p'tit Bédainard
Larifla
Si ast-fel inainte, in 12 strofe, a venturile unui
Burtd-verde cum era Monsieur Prudhomme cu cocOna i cu «odorulv lor,
tote acestea debitate cu
talent i spirit faceat in acele momente pe Obedenaru sé nu mai semene, cum if çliCeaU prietenii
§i
Omenil ce nu'l cunosceau, cu un frate-cdlugii-
.
rds., adica Monsieur rabid.
Tot Obedenaru este déca nu mensel
primul care a inaugurat la «Putin cunoscutul» bal
116
Bullier costumul national românesc, cam pe la 1862.
and &Ise' era vorba pe lucru, atunci Obedenaru
nu glumea. in August 1865, ilustrul profesor at
Facultatei de rnedicina din Paris, unul din cei mal
marl diagnosticiani ai Franciei medicate moderne,
d. Jean-Baptiste Bouillaud, dise doctorului Obedenaru la esamenul tesel de doctorat urmatOrele cuvinte, cari eraii consecratiunea solemna a unei munci
§i unor cercetari de hnthia mAna.
«Eu,- n'am trebuinta se te mai esaminez ; te-am
«vedut lucrand, am luat parte la esamenile dumitale
«§i am remas totdéuna multumit. Pot dice ca te-am.
«vedut copil i te redau om patriei dumitale. Tre-
«bue se felicit Facultatea ca a produs un doctor
«ca dumnéta. Sper a nu vei uita §cóla Parisului ;
«datoria te chiama in patria. ; du-te
vei fi folo«sitor. Felicit de uä mia de or" principatele duna«rene i le urez a ave in tote ramurile omen! atht de
«eminent' ca dumnéta. Cu fericire iI adresez aceste
«cuvinte in numele Facultatel de Medicina» 1).
Tesa sa fu De la Trachdotomie dans l'CEd,!me de
in Glotte et de la Laryngite nécrosique 2). Facultatea de medicina i-a incoronat-o.
Acestea se petreceatt in August 1866, iér in Oc1) Romanic/ de la 26 August 1866.
2) Paris 1866, librAria Adrien Delahaye.
117
tobre din acela§i an, tenerul doctor
ant
se'ntórse in Bucuresci.
ave 27 de
India ce sosi in Bucuresci, Obedenaru, dupa cum
singur 4icea, «intra in cupea» §i incepu se practice
medicina.
Intra in cupeu i nu voi se iesa .dinteensul nici
pe frigul de 25° sub zero al lui Ianuariu, der nici
pe caldurile de 35° d'asupra lui zero ale lui August.
Obicnuit in tote cu viéta Parisului §i enervat de
«orientalismul» Arica ne§tirbit al Bucurescenilor, i se
parea doctorului laureat c, fiind inchis in cupeii
yen §i iérna, contrastul isbitor dintre aceste doue
civilisatiuni nu'l va lovi atat de tare.
hi 'Astra tot ce avusese la Paris ca obiceiuri,
port, libertate de vorba. Perul lung, mustatile rase,
cravata a la Louis-Philippe de doue ori adusa pe
gat §i totdéuna de. culóre alba, fracul i
tot ca
la Paris uà ura pronuntata in contra gardei-na.
limn le.
vorbele séle cu haz in contra medicilor cornandanti in gardi faCeaa se rida chiar §i
pe aceia cari eraa piersicati de verva caustica a doctorului nostru.
Vro cate-va luni dupa. intórcerea in Ora, Obedenaru, facendu-§i visitele forte rar calare §i de
Epigramele
i
118
regula in cupea, deveni un al doilea Musi it Jean.
Se scie ca cel d'antaiU, d. Ion Creténu, avusese
curagiul sé se imbrace in frac §i se umble pe pod
cu haine nemresci, lér nu cu i§lic §i antiriU.
Original §i faisant nargue a la mode et le proa's
a la vanité, doctorul Obedenaru fuse, déca nu me
in§el, cel d'antaitt doctor roman care se purta cu
mustaiile rase.
h placea clientela «printre Ornenii cu instructiune»
cum spune el insu§1 in portretul mai sus citat. Cel
mai sigur miclloc de a'l face sC sara in sus de necaz era, bunióra, de al da adresa bolnavului cam in
modul urmator :
De la biserica Sfantului Spiridon apucati, Dom-
nule Doctor, la mana stiingd, pe la carciuma lui
Frige-Linte. Nifel mai 'nainte de maidanul lui Ghiia
Lingaul, faceii la mana drépta §i, peste trel case,
aci e bolnavul.
Mi se spune de cei ce l',U cunoscut bine ca., la
auclul unor asemenea cuvinte, doctorul Obedenaru
salta in sus §i, dupa ce te numia «barbar, selbatic
§i oriental» te 'neca sub un potop de intrebari §i de
invinuiri :
Ce imi pasa mie, Domnule, de biserica S-tului Spiridon §i de carciuma lui Frige-Linte ? EU nu
cunosc pe Domnul Ghita Lingaul, nici maidanul
d-nélui ! Spune-mi strada §i n-rul, §i nu'mr mai spune
119
s6 fac la mana stanga §i se fac la mana drépta, ca
ea nu sunt chiamat se fac mustra la comanda dumitale....
Inzestrat de la natura cu un dar de observatiune
via §i petrundetóre, doctorul Obedenaru Ii cunoscu
si '§i dramui colegii, dupi un an de practica §i de
consulturi cu dénil. Articolul publicat in Ghimpele
de la 12 Maiti 1868 póte servi i astacli a recunósce
pe cel cari mai traesc.
Tot inteacest an, cu ocasiunea concursului pentru
postul de medic primar la spitalul de copii, doctorul
scrise un memoria Despre Fenomenele spinale in
Febrele eruptive. 9.
Despre modul cum §1-a inleles datoria
i
1-a
practicat sciinia, succesoril sei §i alti doctori an spus-o
cu laude la diferite ocasiuni solemne seu dureróse 2).
Gonirea elementului strain, cover§itor pe atunci
in corpul nostru medical, hotarirea garaniielor sciinpfice ce un medic trebuia se dea inaintea de a se
juca cu viép bolnavilor, punerea fid-ciruia la locul
lui, mullamirea numerósei séle clientele erail lintele
1) Bucurescl, 1868, tipografia LucrItor. AsocialT.
2) Dr. Boicescu : De l'Erythime noueux palustre, Budr. Boicescu: Discurs funebru (...a0beDr.
edenaru era sublim la patul copilasilor bolnavIs...);
Sergii : Discurs la inaugurarea spitalului de copii (eacur esel 1889 ;
scela care a ridicat renumele spitalului prin sciinta §i devoetamentul sëd a fost doctorul Obedenaru....$).
420
catre cari tindea dilnic i neobosit activitatea doctorului Obedenaru.
In vederea punerei fiá-d.ruia la locul lui, in 1872
doctorul nostruJiterat si spiritual localisi vorbd en
vorbd, cum dice insusi in glumk farsa lui Moliere,
L'Amour Médecin,
dialog vesel, sArat, p'alocurea
pipErat. Tipurile doftorilor Nerodovici, Colicä, Boiangescu, Reposatu si Bitaiosu erail straveclii i minunat de bine 1u41 de pe naturá din doctorii bu- .
curesceni. Publicul ii recunoscu indata si comedia,
doctorului avu mare si durabil succes
In 1873, doctorul Obedenaru publicä un Mic
Tratat despre Friguri, potrivit pe 'intelegerea poporului roman, pentru a servi in localitdtile unde
nu sunt medici2).
Tot in 1873, aparu, ca resumat de clinicA medicalà, uà altä lucrare a doctorului : Cercetdri asupra
intoxicatiunei palustre 8).
In acest an si'n urrnatorul, ca fost intern al spitalelor din Paris, doctor, laureat (medalia de ar-
gint) al facultei de acolo, membru al societhiei
4) In Iuliü §i Angus 1872, Columna lui Traian a d-lul
Basdeü a publicat-o in trer din nurnerile séle.
.2) Bucuresci 4873. Imprimeria Statuld. AcCsta era editiamea a patra, cad prima fusese publicatA in 4871 in limba
francesti, a doua la 1872 in Revista Sciinhifica, iér a treia
in Romeinul din Iulid-August 1872.
3) Bucuresci, 1874, Imprim. Stafula
421
anatomice, medic primar al spitalului de copii, profesor la facultatea de Medicinä din Bucuresd, membru corespondent al Societatei academice române
doctorul Obedenaru mergea 'nainte spre positiunile
cele tnai 'nalte ale terei séle cAnd, de odatd, in
Novembre 1874, pentru a '51 cAuta siinetatea sdruncinatä §i dintr'alte cause intime, el hothri, cu tote
stdruintele contrarie ale numero§ilor sei amid §i
clienti, a pArdsi Ora §i a se retrage in sudul Fran-
cie, la Montpellier, de unde, peste tre. ani, 1) in
grele impregiuthri, guvernul roman '1 ruga se trecd
la Roma ca insárcinat de afaceri al agentiel nóstre
diplotnatice. La 1878, Octobre in 16, cand agentiele
furl ridicate la gradul de legatiuni, doctorul Obe.denaru fu numit tot la Roma prim-secretar. Atund
§i mai tardia, prin sciinta §i darurile séle, noul diplomat i§1 atrase stima i afectiunea Omenilor de
stat ai Italiei. Mancini, Cairoli, Tornielli, Farini,
Minghetti intretineaa cu dinsul frecuente relatiuni,
ler Depretis, ii vecchio di Stradella, avea pentru
doctorul Obedenaru aceiag prieteniä pirintescá, pe
care tot pentru doctorul nostru o avusese in Ora
la Paris neuitatul C. A. Rosetti.
In calitate de prim-secretar, Obedenaru functionä
la Roma pene in Iulia 1879, cand fu trArnis cu
1) 1877. Aprile 17.
122
acelasi titlu la Constantinopole, cu d. Dumitru Bratianu ca ministru plenipontentiar. Se intense din
nog la Roma la 188o Februarig i stete tot ca primsecretar pene la 19 Februarig 1885, cand fu numit
in fine !
trarnis extraordinar i ministru plenipotentiar al M. S. Regelui Romaniei pe langa M..
S. Regele GrecieL
Aci transcriem intocmai raportul cu data de 2s
Iulia 1885 ce d. G. Ghika, prim-secretar de legatiune la Atena, adresa d-lui Ion Campinenu, ministru afacerilor straine din Bucuresci :
«Precum am avut onórea de a face cunoscut Esecelentei Vóstre prin telegrama mea cu n-rul 141,
«domnul Obedenaru, ministrul plenipotentiar al
«Romaniei la Atena, a 'ncetat din viéta in c,liva
«de 9 (2 t) Iulig, diminéra la orele doue.
«Escelenta Sa, sosit la i (13) Iulig, la postul sea
«forte bolnav de friguri paludeane, a presintat scri«sorile sele de acreditare in cliva 4 (i 6) Iulig, dér
«puterile séle, slabind din cli in di, nu i-ag permis de a
«face de cat-ua parte din visitele oficiale. In 8 (20) di-«minéta, am prirnit un bilet de visitä asupra caruia d.
«Obedenaru scrisese liniele urmatóre in limba fran«cesa : Pimplore votre charité, prenez la gérance ;
«en arrivant, amenez le meilleur médecin.
«Scrierea sa era cu totul schimbata.
«Am adus cu mine pe doctorul P. Sutzu, medic-
-123
«§ef al armatel eline. D-nia sa a constatat cà tern«peratura corpului se suise la 41 2/2 grade, din care
«causa nu s'a putut administra bolnavului sulfatul
«de chinina. Etta era galbena, setea arciet6re.
«Dupa plecarea doctorului cu care a voit se vor «besca singur cate-va minute, Domnul Obedenaru
«a staruit se redacteze imediat tra. nota spre a insci«inta pe d. Delyannis ca starea sanétatil see ii silia
«se 'mi incredinteze directiunea legatiunei.
«Semnand acesta nota, Escelenta Sa a 4is : acurn
«suntern in regula ; a citat articolul din regulament
«prin care casul era preveclut §i a rugat pe D6mna
«Obedenaru se aduca §i semi dea dictionarul cifrat
«ce era inchis inteua Mita.
«Atunci, ministrul m'a strins in brate §i mi-a clis
«Adieu, je suis perdu ; demain matin je serai mort,.
«mais je ne veux pas encore inquidter ma pauvre
«femme.
«Domna Obedenaru intra, §i bolnavul incepu din
noll a suride §i a glumi.
«Doctorul Sutzu venind iéra§i la orele 7 sera,
«n'a gash nici ua imbunatatire ; din contra caldura
«corpului, mantinendu-se la 41 1/2 grade, mai tin«dea se cresca. D-nia sa s'a retras forte ingrijat, cad
«starea bolnavului era din cele mai grave.
«Sera, la orele 9, domnul Obedenaru a scris in
«indoit esemplar testamentul pe care am avut on6-
424
«rea a'l inainta EscelenNI VOstre pe langa nota mea
«cu n-rul 46 din '°/22 Iuliü, a dis sociei séle s fia
«cu curaj, i-a inmanat testameritul i i-a prejis cu li«Msce si cu esactitate feluritele fase ale agoniel séle.
«Dupi ul .agonia i un delir care tinura aprópe treI
«ore, D-nia sa a (*Jut inteua stare de imobilitate
«§i de amortéla. Veclend ca acésta stare se prelungesce,
«Domna 'Obedenaru, inspaimentata, a tramis dupa
«mine. Am gasit pe ministru mort. Corpul era cald,
«der inima . nu mai batea. Doctorul Sum n'a putut
«de cat sé constate decesul causat de un acces per«nicios.»
*
Ca §i Gui Patin care adora pe Les grands héros.
des Belles-Lettres, §i ca i doctoril ceI marl ai Franciei, de ale caror traditiuni se inspirase ancá de cand
era intern al spitalelor din Paris, Obedenaru simtea
pentru itorià, filologia §i literatura ua iubire ce nu
s'a desmintit nici odata.
Inainte de 1873; Academia Romana, pe atunci
Societatea Academica, 11 primise in sinu-I in calitate de membru corespondent. Dupa 1873, anul plecarei séle din Ora, doctorul Obedenaru dete curs
liber iubirei séle pentru sciinta §i literatura i, lasand la ua parte medicina cea vechia cu §ubredele
d mkilOce, se" puse a studia cu pasiune tot ceia ce
125
fisiologia cu Claude Bernard §i antropologia cu Paul
Broca descopereaa pe fia-care i, spre lamurirea
cat mai sciintifica a cestiunilor sociale, istorice i filologice.
Instructiunile craniologice i craniometrice1) si
Memoriele2) lui Broca, precurn si tot ceia ce Lct
Revue d'Anthropologie i Societatea de Antropologia din Paris discutaa, gaseati §i publicau ca incercari, cercetari §i adevéruri noui, Obedenaru le
urmarea cu gandul la Ora lui i la cestiunile intr'ensa
pendinte ; el cauta, adese on tn modul pripit, ca cu
ajutorul lor be resolve problemele române.
Dupl directorul Revistei No0, d. B. P. Hasdeu
care, prirnul, s'a folosit in mod magistral de datele
sciintei esperimentale in lamurirea Istoria critice a
Rornanilor, doctorul Obedenaru va fi socotit, credem noi, printre cercetatorii plini de bune intentium, cari an aplicat in studiul nationalitatel romane,
tot ce sciinta antropologiel moderne a gasit pe un
terem Inca pe trel sferturi neesplorat:
Incepend cu La Roumanie Economique 3) meritoria i bogata lucrare in care geografia, antrerpologia i starea economica a Statului roman sunt bine
studiate pentru timpul acela, §i pene la Une forme
1) Paris, 1875.
2) Paris, 1871
3) Paris, 1876.
1876.
126
de ?Article roumain qui se met devant les substantifs et les adjectifs, 1) doctorul Obedenaru si-a
adus totdéuna aminte de studiele lui Broca, fia in
craniometria, fia in cercetarile §i repartitiunea lirnbelor.2 ).
Teoria celtisrnului in Europa oriental 1,
diago-
nala de populatiuni celtice, sea mai propria galoceltice si galo-kyrnrice, diagonala care plec::i din peninsula armoricana prin Bavaria rneridionala, Tirolul
austriac, Istria, Carniolia, Slavonia, Banatul, Temigiana, Romania, ua parte din Serbia, laniul Pindului,
§i se sfar§esce in Acarnania §i Etolia vechei Elade,
kloctorul Obedenaru a espus-o antaia inteua cornunicariune facuta Societalei de Antropologia din Paris
§i a publicat-o sub titlul de Les Celtes de ?Europe
orientale.
Tot acesta teoria, doctorul a desvoltat-o intr'un
prim articol Les Roumains din a III-a seria a marelui Dictionnaire encyclopedique des Sciences Medicales,8) §i intr'un al doilea din acela§i Dictionar
intitulat La Region Danubienne,4) ambele lucrari curióse, fruct pentru densul al multor cerce1) Florenta, 1885. Estrato dalla Miscellanea" di Filoiogia, dedicata alla memoria dei professori Caix e Caulk),
2) Paul Broca : Sur l'origine et ict /*oration de la
dangue basque (Paris 1875).
3) Paris, 1877 ; pag. 477-500.
4) Paris, III série, 1879 ; pag. 536-628.
427
tiiri sciintifice, dér din conclusiunile ciirora pwine
vor rémane spre folosul studielor viitOre.
Pe langa ideia-rnuma a tuturor acestor incercari
antropologice, adica pe lang a. ideia celtismului pe
care cu entusiasm o imbrati§ase §i-apoi tot cu entusiasm o parasise, doctorul Obedenaru, atat in
aceste incercari cat §i in Les TKiganes Roumains,1)
in Corses et Albanais 2) in Religiositi des Roumains 8), interesant mernoria intemeiat pe Istoria
Tolerante1 religiose in Romania de D. B. P. Hasdeu,
doctorul Obedenaru, clic, tine morti§ a spune a nu e
nici ua legaturl intre Celtil peninsulei balcanice §i
Albanesi.
Macedonenii, ua parte din populatiunile Serbiei §i
Greciei sunt favoritii séi. Craniele lor, esaminate la
Paris de el §i de alti antropologi§ti, if inspirasera
acésta afectiune tenace care, in deosebi pentru Macedoneni, umplu ultima parte a yield lui, §i pe
care, prin scrieri séa din gura, and fu cate-va luni
prim-secretar la Constantinopole, Macedonenii i-o
arétara §i ei in totdéuna.
Pe Albanesi ênsé nu putea WI' sufere §i, de téma
ca parintele sea se fi fost de origina albanesa iér nu
1) Paris, in la Nature, 4876.
2) Paris, 1877 ; Extrait des Bulletins de la Société
d'Anthropologie.
3) Montpellier, 1878 Extrait de l'Alliance Latine.
128
macedo-rornank doctorul Obedenaru. CU irrvoirea
betriinei sale m.ame, desgropase la 1874 craniul pitarului Hristache si'l cercetase cu tota petrunderca
de care era inzestrat.
Dintr'alte puncte de vedere, Obedenaru nu putea
se sufere pe Unguri si'n cestiunea israelita, atat de
durerósi lit noI, doctorul era un antisemit botarit
si inexorabil.
Anil dupi. resbelul independintel, ciind inceputh
luptele nóstre cu indéranicia Europei I cu infa-
miele Alianta Israelite Universale, Obedenaru ii
petrecu cam in paguba cercearilor see istorice, filologice si mai cu semil macedo-romane, cici spre
acésta entusiasmul si neobosita activitate a doctorului se intorsese mai cu sthuinti si mai cu succes.
Rapórtele ense, studiele i conventiunile ') ce se
giisesc le ministerul de esterne ne spun cu elocintä
cA intealtd ramurii de activitate intraserä patriotismul i sciinta doctorului nostru.
Totusi, diplomatia nu'l impedicii, in 1878 Maiu,
a aréta si esplica amicilor i colegilor séi Mistral,
Roqueferrier, Tourtoulon, Roumanille i altil, judeckori la concursul publicat de Societatea lirnbelor romane din Montpellier, Cdntul Glutei Latine
al poetului de la Mircesci.
1) Conventiunea comerciald ineheiat4 intre Italia §i Romania este semnatà de el §i de prietenul lu T, Depretis.
129
atntul fu incoronat, ler Alecsandri scrise din
Mircesci, la 6 Iunia 1878, doctorului Obedenaru
intre altele Si urmatórele :
«Intorcendu-mé de la Bucuresci, am gasit scri«sot-ea d-vóstrà impreund cu done esemplare din
«traducerea cant ului Gintei Latine, i cu musica
«compusä de celebrul. maestro Marchetti. Me gra-
«besc der a ye respunde, spre a ye mullumi din
«Iota inima pentru tot ce a'li fácut in favOrea mea,
«inlesnind succesul poesiei mele in sinul Juriului
«de la Montpellier, i ocuplindu-v6 in grabii cu corn« punerea musicei ce avea a fi adaptath pe strofele
«Cdntulta Latin.
«Coucursul inteligent .§i patriotic, adus de d-vós-
«trii a avut un resultat fericit. Brosura ce ai pu oblicat cu traducerea poesiei §i cu note esplicative,
«a servit a lumina pe d-nii membri asupra prosodiel
«limbei mistre §i ast-fel versurile mele aü qit din
«unda
intre 1878
i
1885, doctorul Obedenaru n'a mai
publicat decat bro§ura deja citata. asupra Ar ticoluldt 1),
§i traductiunea românii §i francesA a celebrel ode
a lui Al. Manzoni asupra =gel lui Napoleon
I,
intitulat5. Ii Cinque Maggio 2)
1) Montpellier, 188i, §i Florenta, 4885.
.2) Montpellier, 1885.
9
130
Vremea ewe nu §i-o perdea nici odatd. Mai ales
in timpii din urrnii, el a lucrat in mod febril la adunarea a Lid multime de isvóre pentru studiul lirnbei macedo-române. S Ad in manuscripte voluminose lucrdri deja terminate, iér altele aprópe pe
sfdr§ite. Citàm urrndtórele : a) Paradigmes de conjugaison ; remarques philologiques sur les conjugai-
sons macidonienne, roumaine et francaise ; b)
Colectiune de basme, legende ci cdntece, in limba
macedo-rornând, cu traduqiunea in românésca de
c) Doia volume
la Dundre §i in limba francesd. ;
de Dictionar macedo-romdn.
Doctorul Obedenaru a lucrat la Mostre de Dialect macedo-roman 8) §i la Escriveta 4).
condus ca totdéuna in vieca de iubirea sa netermuritä pentru propd§irea patriei romane, doctorul
Obedenaru a ldsat, prin testament fdcut in tragicele
momente ce am véclut mai sus, manuscriptele §i intrega sa avere Academiei Romilne, al cdrei membru corespondent era. Mo.stenitorii sei naturali nu
au primit dinteacéstà avere decdt usufructul viager.
Voia adauge pentru completarea acestor probe
de neintreruptd activitate i de dorul sea de lérd,
un numer insemnat de documente istorice ce a cules
3) Evanghelie Petrescu.
1) Ta§cu Iliescu.
131
din bibliotecile Romei cu privire la istoria trecutului
nostru, documente carl sê af1à in posesiunea AcademieT Române, precum i u5. Colectiune de 200 de
arie, culese si notate de el, si cari sunt n posesiunea familiei.
*
Ast-fel a fost doctorul Mihail Georgiade Obedenaru in scurta carieri medicalá, sciimifica i diplomatic5. ce a percurs intre Octobre 1866, data intdrcerei séle in térii i Iulia 1885, data mortei see
la Atena
adica in timp de 18 ani i 9 luni.
Cititorul a putut sè véda din enumerarea aprópe
completa a probelor activit4ei doctorului Obedendru nota caracteristica i dominanta a acestei vietei
pline i folositóre.
Acésta nota este entusiasmul care de nimic nu
sé indoiesce, catre tote se aventa, in multe reasesce
§i, déca e biruit inteunele, la altele incepe fiira
obosélk färl descuragiare, cu indoite puteri.
NaturA eminaminte entusiast5, doctorul Obedeam spus-o de la inceput §i-a risipit acnaru
tivitatea. A reusit ca medic, a lucrat cu ardóre in
acésth ingrat5 cariera si a l asat un nume citat cu
laudi in operile succesorilor sel ; s'a incercat in anlropologia si'n filologi5 cu acelasi entusiasm, dér nu
132
§i cu acela§I succes ; alte pregatiri i altà stäruintA
i-ar fi fost necesare pe acest terern atAt de alunecos i de in§eliitor pentru cei nepregiitifi ; infine, in
a treia §i ultima fasä a activitdtei séle, doctorul
Obedenaru a produs lucrari cari vor remâne §i cari,
ca documente adevérate i sciintifice, vor servi in
verarilor viitori.
Entusiasm, vointA, variate cunoscinte i un pa
triotism care'l acea se dorescii. inAltarea Wei séle
numai intr'un minut, doctorul Obedenarn, lii anii
caii a lucrat, a justificat pe deplin cuvintele ce ilus-
trul Boullaud i le adresa in August 1866, in Sala
Actelor Tacultätei de Medicini din Paris :
«Felicit principatele dundrene si le ure a aye
«In tote ramurile Omeni atilt de eminenti ca Dom
«nia Ta.»
DORA D'ISTR1A
DORA D'ISTRIA
DOR A D'ISTRIA
n cunoscuta Gartenlaube din Lipsca (No,
15
d-rul Schmidt Weissenfels numesce pe Dora d'Istria eine ungewohnliche
din
1864),
Frau ua femeia estraordinara.
Doctorul german nu s'a in§elat caci, inteadever,
pentru epoca §i mediul in care a trait ; pentru pulerea de asimilare cu care fusese inzestrata. §i pe cara
citiri §i studie neincetate i-o mareat continut ; pentru scrierile sae a caror varietate in subiecte nu
este intrecutii de cat de multimea lor, Dora d'Istria meritä pe deplin titlul de femeid estraordinard.
Elena Ghika,
celebra dela 1855 incóce sub
numele de Dora d'Istria este fiica lui Mihalake
Ghika §i a sotiei lui, Catinca, näscuti Faca. Ea s'a
nascut in Eucuresci la 3 Februarit, anul 1828, in
ajunul celui d'al §éselea résboi cu Ru§ii (1828-29)
i pe cand unchiu-seit despre tata, adica Grig ore
138
Ghika-Vodk era and. Domn in Tera Romanésca.
Pene la versta de 14 ani, adici pene in 1842,
anul suirei pe tron a lui Bibescu-Vocla, Dora d'Istria
a stat in Romania, 4i de mica copila i§1 incepu instructiunea literara §i sciintifica cu profesorul casei
Ghikulescilor §i'n deosebi al ei, Grecul Papadopolo,
care, mai tardiu, deveni profesor cu reputatiune europént la universitatea din Atena.
De altmintret, muma sa, Banesa Caterina Ghika
era ua femeia invëtata forte pentru timpul shi. Dora
d'Istria spune intr'ua nota din scrierea sa Gli Albanesi in Rumenia (pag. 441) ca. Banésa Caterina
Ghika e prima femeia romana care a scris §i pu-
blicat in limba patriei tiä carte, §i-anume Pentru
Educatia Copiilor de Dómna Kampan (Bucuresci,
1839, tipografia S-tului Sava),
opera pe care, nu
sc1n1 cum, Iarca intr'al sea Catalog geheral o atribue sub anul 1839 la ua aka traductóre, Safta Stirbei, i ne-o dá ca tiparita in tipografia lui Eliade.
Catinca Gbika, pe care Colson a numesce, vor
bind de infizenta ei la curtea lui Alexandru Ghika,
«inteligenta cumnata a lui Vodà avea multi tragere de ini ma pentru belele-arte §i pentru literaturi
Poesia lui Eliade, Vocea, din Poesii generale, este
inchinata banesei Caterina Ghika, muma Dorei d'Istria, precum §i poesia aceluia§i poet, intitulata La
Elena (Octobre 1846, pe vaporul Galathea), din
139
aceiai colectiune, este inchinata Dorei d'Istria, inteu&
caletoriä facuta pe Dunare de Eliade i de familia_
Banului Mihalake Ghika, de la Giurgiu la Viena..
Gustul deci pentru studit, citiri i literatura, Elena.
Ghika '1 supse uä data cu laptele mamei.
De la 1842 §i pene la 1849, anul casetotiei séle,.
Dora d'Istria, impreuna cu familia sa, locui mar
mult la Viena, Dresda, Berlin §i Venetia. In 1846,
veni pentru cata-va vreme in Romania, der nurnar
in plimbare.
La versta de 21 de ani se 'ntOrse 'n téra in dmpul ocupatiunei muscalesci, dupi conventiunea de la
Balta-Lirnan, (19 Aprile 1849) i se dsetori cu nn
Rus, oficer de husaa, principele Koltzoff-Massalsky
descendinte din spita primogenita a familiei lur
Rurik, iatemeiatorul imperiului Tarilor.
Dora d'Istria urma pe barbatul sea in Rusia, unde
stete vro 5-6 ani, pen6 cand, in timpul resboiulur
din Crimeia, opiniunile see forte liberale facura pe
rnini§trii muscalesci se'i spuna neted ca alta téra, nu
imperiul lui Nicolae I, s'ar potrivi §i mai bine cu
obiceiurile §i pornirile spiritului. ei.
Ua nebiruiti nepotrivire in caractere cu barbatuI
sea facu pe Dora d'Istria sé primesca cu deosibita
pläcere avisul guvernului rusesc §i de-aceia, ca femeia, reincepu peregrinatiunile cu cari, de feta, intre 1842 §i 1849, sórta o obicinuise.
ii0
Pled. in Elvetia unde'si alese pentru cata-va vreme
domiciliul recunoscut, si de unde intreprindea calélatorii indelungi prin t6te térile Europei.
Nu sciu hotarit déca in Elvetia séu tot in Rusia
unde Iiisä i numai veclu pe barbatul s'eu, Dora d'Isun baiat
-tria a pierdut i unicul copil ce a avut
din casatoria sa cu principele Koltzoff-Massalsky.
In privinta nenorOcirilor casnice, Dora d'Istria
putea dice ca D-na de Stan : «mè voia ridica sin<Tura de sub povara vietei. De vrerne ce s6rta me
.«silesce a cauta gloria
pe mine care m'asi fi mul.atamit cu iubire, ei bine, voiti castiga gloria».
De la r-86o, Dora d'Istria a trecut in Italia pe
care n'a mai parasit'o, locuind antaig cand la Torin, cand pe Riviera di Ponente, pe la Genova,
Pegli i Florenta, unde infine s'a stabilit definitiv
a 1872 inteul villa (Villa d'Istria) situata pe Via
Leonardo da Vinci, i zidita de cunoscutul scriitor
Angelo de Gubernatis.
Aci, in Villa d'Istria, pe care a mArit-o i imrumusetat-o inteuna i unde avea ua splendida
gradinii plina de flori i arbori exotici, Dora d'Istria a mai lucrat pen6 la 1878 ; din anul acesta inceta de a mai scri, dupa 23 de ani de ua activitate
prodigiosa pe tOte teremurile cunoscintelor omenesci.
De la 1878 pene 'n 1888 Novembre, se multarni
a citi,
a primi cu afabilitate pe amicii
i
cu-
441
noscutil ce avea in Florenta séü pe strainii ce voia
s'o véda, §i a corespunde prin scrisori cu toff aceia
cari aveaft recurs la nenumératele el cunoscinte despre populaiiunile orientale.
Dora d'Istria a murit la 17 Novembre 1888
inteua Sarnbata, la orele 6 séra, in Villa d'Istria,.
la Florenta, in versa de 6o, de ani, 9 luni si 14 4ile.
Prin testarnentul olograf ce s'a gasit dupi mórte-I,.
Dora d'Istria, dupà mid legaturi läsate fratilor §i
servitorilor sél, institue mo§tenitóre a averei séle din
Romania pe Primaria Capitalei Bucuresci ; insarcineza pe Primaria Florentei a vinde Villa d'Istria
in folosul institutului de surdo-muli de acolo ; ordona in fine prin acela§l testament :ca. "ceremonia
imormentariI sé i se faca civil, iér corpul sel fia
incinerat,
ceia ce s'a §i facut in cliva de Mari!,
20 in Novembre, faia consulilor roman i rus din
Floren /a.
Cenu§a sa este astaclI depusa in Crematoriul de
la Trespianc,
departe, forte departe de painêntul
patriel pe care blestemul unui obiceia nenorocit
nerornanesc facuse pe Dora d'Istria, ca pe multe
alte familie romane i bogate (prin bogaiia astui
pamênt romanesc) sé'l uite cu desever.sire.
# *
La 'nceputul uneia die operile celebrel scriitóre,
142
Gli Albanesi in Rumenia--Storia deiprincipi Gbika
(Firenze, 1873), d. Cecchetti, traductorul italian
al acestel lucrari, scrise in limba francesi de Dora
.d'Istria, a pus bibliografia tutulor publicaliunilor el.
Dupa divisiunile ce d. Cecchetti face in activitatea sciinlificà i literara a principesel Dora d'Is-
tria intre anil 1855 §i 1873, cititorul va yea cat
multe i cat de variate erati cunoscintele acestel
.scriitó re.
D. Cecchetti pune in prima parte a bibliografiel
Istoria Literard cu uä clasa de scrieri privitóre la
Poesia populard a peninsulei orientale (nationali-tatile romana, albanesa, serba bulgara §i gréca,
-dupa cantecele poporului) ; la a doua clasa: Poesia
populard a finno-mongolilor ; uä a treia clasa : Epopeel e ; ua a patra clasa : Portretele literarie (intre
carl douè ale lui Eliade Radulescu, unul in L'Illus-
tration din 14 Novembre 1868, ér altul, cand cu
inórtea lui, in Neologos de la 23 Mai si 4 Iuniti
1872).
A doua parte a Biblioprafiei coprinde Cestiunile
-religkóse (viéta monastica in Romania i biserica ortodoxa, Rornania §i papalitatea).
In a treia parte, d. Ceccbetti pune Cestiunile
sociale pe care le subdivide in : Cestiunl feminine
(intr'acestea se coprinde opera intitulata Des femmes
par une femme, publicata la Paris §i la Bruxelles,
1-13
radusa in grecesce i italienesce, §i discutata de multe
diare europene); §i Cestiuni de polemicd In contra
rrsboiului.
Ua alta parte, a patra, coprinde Economia pollticd ci agricultura, pe cari Dora d'Istria le-a studiat cu placere intre 187o §i 1873.
In a cincea parte gasim n bibliografia d-lui Cecchetti Cestiunile artistice. Dora d'Istria zugravea cu
deosebit talent. La 1854 a espus in Academia imperiala din Petersburg doue tabeluri (paysages)
pentru cari a primit de la Juriu uà medalia de argint. In Italia a mai studiat pictura cu artistul
Schiavoni care i-a facut frumosul portret ce dam
§i noi inteacest studiU
Dinainte de 1844, adica din versta cea maI fragel% Dora d'Istria se ocupase §i 'n téra cu pictura.
Cesar Bo Iliac spune n Trompeta Carpatilor (26
Aug. 1873) ca el avea in colecliunea tabelurilor
séle unul semnat Elena Ghika, 1844, §i care represinta
un paysage selbatic, luat de unde-ve de prin Bucegi.
De altmintreli, adauge acelea§i scriitor, palatul
Banului Mihalache Ghica, vornic din Intru §i pre§edinte al sfatului domnesc in perpetuU, era un a(level-at museU. Antichitaiile, tabelurile §i sculpturile
dinteacest rnuse0 erau citate de Europenii calétori
prin Odle române. Se scie cd Banul Mihalake Ghica
a interneiat Museul Naiional din Bucure§ti.
144
Sculptorul toscan, Giovanni Dupre, a facut bustul Dore d'Istria, care este citat printre operele de
cdpetena ale acestui artist bine cunoscut in Italia
§i 'n Francia,. la Paris, unde era rnembru asociat al
Academia de Bele-Arte, i despre care Dora d'Istria a scris in l'Indépendance bellénique (Athena,
19 Nov. 1870). Anca de cand era in Romania, Dora
d'Istria a cultivat cu pasiune musica. Avea uà voce
splendida. Mama el, Catinca Ghica, nascuta Faca,.
era renumita in Bucuresci, ne spune d. A. I. OdobeEcu, pentru vocea sa cea frumósa.
Cesar Bo Iliac ne spune i6el8! : «Catinca lui Mi«halake Ghica i MariOca Spatarului Costake Ghica
«eraü cele mai frumóse femel ale timpului, din
«cate s'ati vectut in societatea bucurescéna».
Er mai la vale, Bolliac adauge : «Catinca lui Mi«halake Ghica cu vocea de anger de§teptator, blon«dina-serafim MariLica Spatarului, divina Cleopatta
«Imre densele, rapitórea Odobeasca, erau DOmnele
«curlei patriotice a lui Alexandru Ghica... Voda
«Ghica juca in horii care inchiaia tote balurile
§i
«Dornnele curtel eratt irnbracate feranesce.
In Italia intre 1842 si 1849, §i mai pe urma,
Dora d'Istria a mai studiat musica cu artiti ca
II
Cicarelli, la Persiani §i ii Ronconi. La 1848, Elena
Ghica compunea. Ea a facut aria unel poesil a lul
Eliade, intitulata hi Istru.
115
In partea a sésea a bibliografiei séle, d. Cecchettr
pune Politica,in care Romania si cestiunile politice
romane dintre 1855 si 186o ocupà locul de eapetenia.
Ua a séptea parte coprinde Istoria, studiele, incercarile, biografiele i articolele istorice. Romania
§i cele-l-alte nationalitali ale Orientului europén
sunt obiectul studielor i cercetarilor pe atat de
numeróse pe cat de grabite ale fecundei publiciste.
In partea a opta, d. Cecchetti claséza Romany le
(le Proscrit de Biberstein, 1857 ; Eléonore de Hallingen §i Ghislaine, 1871 ; la Veneziana, 1867),
iér in partea noua scrierile privitóre la Viéta 0rientald (Srrbdtorile romdne, 1861 ; Orientalii la
Paris, 1867 ; Schite albanese, 1868 ; Scene din villa
srbdsca, 868).
Pe langa aceste publicatiuni i scrieri n diare
periodice pene la 1873, Dora d'Istria a mai colaborat pene in ultimii ani ai vielei la urmatórele
reviste sal intr'énsele despre ea si lucrarile ei s'a
vorbit : Nuova Antologia, Rivista Europea, .Revista Orientald, Revue des Deux-Mondes, Revue
Suisse, Revue Britannique, Revue Politique et Littdraire, International Review din New-York, Pandora din Athena, Omiros din Smirna, Actele Syllogului din Constantinopole.
In fine, scriitorii cari au studiat i judecat viéta §i
10
IG
scrierile ei stint urmAtorii : Brockhaus (Conversation's Lexikon) ; Vapereau : Dictionnaire des Contemporains ; .buckett i Louvet (Dict. de la
Conversation) ; Pier (Universal Lexikon) ; Lorck
(Frauen der Zeit); Armand Pommier (Profils contemporains) ; Charles Yriarte (Portraits Cosmopo-
lites) ; Al. Rizu Rhangabé (Dora d'Istria) ; Frederica Bremer (Nona Corrina) ; AdaM Wolf ((Jd
visild la Livorno) ; dr. Schmidt Weissenfels (Ud
femeid estraordinard) ; Richard Cortambert (Les
illustres voyageuses) ; Radu Ionescu (Dómna Dora
d'Istria, in Revista Ronuind, 1861 §i 1862) ; Cesar Bolliac (Trompeta Carpatilor, Iuliü i August
1873) ; A. de Gubernatis (Illustri stranieri in
Italia).
Dora d'Isria era membra a celor mai multe din
Academiele Franciei, Germania, Italia, America,
Greciei 5i Turcia europene.
M. S. Regele României II conferi medalia Benemerenti de aur. Prin votul Parlamentului athenian
din 1868, Dora d'Istria a fost proclarnata cetiiténA a
Greciei ; mai pe urma ea cri§tigi cetktenia de onóre in multe din cetniile Italiei meridionale.
La sfAr,situl notilel ce d. A. de Gubernatis ii
consacra in Dkionario dei Contemporanei, se mai
citesc i urmätóvele rinduri :
«Amintirn c'd se face la Bucuresci sub direqiunea
447
s4i cu cheltuéla Eforiel Spitalelor Civile uã splendida
«ediliune a principalelor opere ale principesei Dora
«d'Istria. Ediiiunea acésta se va compune din a«prope elece volume in 80. AU aparut deja trei vo«lume (!); urmiitórele se afla sub presà. Traducto-
«rul roman este d. Grigore P. Peretz, care a pus
«in fruntea traductiunei séle uà introductiune bio«grafica, facuta de d. Cecchetti §i tradusa in roma«nesce de d. Sihleanu».
Se dice intr'adever Ca esista dinteaceastä editiune
cele trei volume semnalate, dér nici BIbliotecele
publice nu le posed, nici in comerciti nu au fost
date. Trompeta lui Bolliac semnaléza lucrarea d-lui
Grig. P. Peretz anal din 1873, Decembre in 2.
*
*
Din amenuntele biografice cu cari am inceput acestä notila i, mai cu séma, din estrasele numerOse ce am cules din completa Bibliografid a operilor principesel, facuta de d. Cecchetti, cititorul a
putut vedé sub ce punct de Tedere cauth se. se
puna acela care s'ar incerca se judece neobosita §i
fecunda activitate a scriitórel Dora d'Istria.
Din primele rânduri ale acestor chie, cand am
spas cd d-rul Schmidt Weissenfels a nurnit pe Dora
d'Istria ud femeid estraordinard, ne-am grabit a
adauge ct intr'adever publicistul german nu s'a in-
118
selat déca, numind-o astfel, el se va fi fost gandit
la epoca in care a trait principesa Elena M. Ghica,
la natura subiectelor ce a tractat in lucrarile sale si
la minunata putere de asimilare a spiritului sea.
PopOrele Orientului europén, incepend cu Romania si slarsind cu Albanesil, eraa, sea cu deseversire necunoscute sea
ceia ce e si mai reit
cunoscute pe jumetate, in mod fals, in mod pagubitor.
Cu un an inainte de nascerea principesei Dora
d'Istria, Le Journal des Débats clicea vorbind despre Romani: sunt nenorociti, sunt necunoscuti, ca-
rent quia vate sacro,cdci n'an un poet mare, pen-tru a le buciuma in patru parti de lume vitejiele:
si nenorocirile lor.
Dora d'Istria, ca i tori scriitorii cei mari ai Renascerei Orientului europén, de la 'nceputul pené
la sfarsitul carierei lor, aCt fost totdeuna condusi.
de acCsta ideia : sg ne facem cnnoscurt.
Acesta a fost cuvintul de ordine, creclul, neinduplecata lor dorinta. Pentru atingerea acestei tinte
care care diplomatil i scriitorii straini ii indemnaCt cu aceleasi chinuitóre i desesperante cuvinte :
faites-vous connaitre!Dora d'Istria in strainétate
buniora, Asake in Moldova si Eliade in Romania, alergait pe tote cane, scriaa in tote genurile,.
intrebuintait tOte micllOcele ce sciinta
i
literatura
oferiait entusiasmului lor de a se face cunoscuti.
119
Cuvintele lui Eliade : scrig bdeti ! !a4i ridicule
§i nenorocitese pricep pentru epoca de atunci minunat de bine.
Geografia, filosofia, polemica, aritmetica, roman/e,
istoria, economia politica, agrimensura i metafisici
luptatorii din vremurile inceputului faceail de tote
pe iute, de grabii, Era multe cercetari, fár. multà
cumpéna.
Sciinra trebuia adusa in /era, er istoria, viéta,
credintele si dorin/ele Ora trebuiaa aduse cu energia, cu sgomot, pe ori-ce cale §i'n ori-ce mod, la
cunoscinla strainakcei.
Astfel se pricep, se indrepta/esc i se iérta lipsele, slabiciunile, graba si, deci, superficialitatea a-
desea ori uimitóre a multora din lucnirile scriitorilor din prima epocii literara a secolului nostru.
un fiacaiandru bacalaureat cu fumuri de
publicist, un ucenic intr'ale condeiuluiun galopin
des lettresde felul carora furnica, §i la noi §i'n
póte
alte éri, redactiele gazetelor politico-literare,
seti faca mart in ml timpuri pe Asake
§i
pe
Eliade.
Mai fericita de cat Asake §i Eliade, Dora d'Istria
a intrat pe arena publicita/ii mult, fOrte mult mai
bine pregatita de cat ace§ti doi vulgarisatori. Dora
d'Istria invé/ase in /era §i'n strainetate clasicismul
solid i folositor carierei de publicist. La 15 anix
150
tradusese din grecesce n limba germana intréga
Iliada lui Omer. Urnaniórele, pe cari Eliade §i le
facea singur and deja era profesor §i publicist,
Dora d'Istria le facuse pe deplin §i se obicinuise de
mult Lica .cu marile modele ale literaturilor clasice,
greco-romana, francesk germanh si italiana.
De aceia, mai rare, mai mici, mai putin batat6re la ochi sunt in scrierile ei erorile §i slabiciunile ce se ved in opera lui Eliade §i a lui Asake.
Der, ca toil cei carl sunt bine-cuvintali ,teia
de sórtii a lucra pe terernuri fecioblesternag
relnice, unde aliii n'aa pus plugul, §i deci bogate
chiar §i prin coliurile lor cele mai singuratice,
Dora d'Istria a voit s faca totul.
A tractat istoria pororelor balcanice, der a tractat §i folklorul kr ; a scris despre situaOunea kr
politica, der a scris §i despre situatiunea femeiei in
Orient .5i de pretutindeni ; s'a ocupat cu plantarea
arborilor exotici in Toscana, der s'a ocupat i cu
istoria §i critica artistica a picturei si a sculpturei.
I-ar fi trebuit ua putere intelectuala, un dar de observniune i de analisa, ua penetraIiune in cerce-
tarea subiectelor §i un timp insutit de mai mult.
pentru a puté tracta tote aceste subiecte a§a curn
sciinta, cu ceriniele séle moderne, le pretinde de la
ori-ce cugetator.
D-na de Stael, cu care intr'ale vielei de ferneia;
151
in spiritul de societate, in nobleta ma nierilor si'n
pornirile artistice, Dora d'Istria are ore-care puncte
de asemenare, a scris opere cari nici pe degete nu
se pot numéra. De l'Allemagne ensé remane si
dupa piirerea criticei germane, ua carte care cu folos se pote si se va puté consulta asupra inceputurilor literaturei nalionale in Germania, asupra
spiritului german de la sfarsitul secolului trecut.
Nu tocmai acelasi lucru se pote si se va puté
iice despre., bunióra, scrierile principesei Dora d'Istria, privitóre la Romani sea la Albanesi.
Oui trop embrasse, mal étreint, clice un intelept
si precaut proverb frances. Dora d'Istria a 'mbraIisat in opera sa tote genurile. Pentru ce, am
vedut mai sus.
A fost u5. eminenta 4iarista pe care, nu cerinta
imperativa i inexorabila a fOiei clilnice, ci bogalia i noutatea subiectelor o indernnaa se produca
mult si de tote felurile, ca sé fia pentru tote
gusturile.
Analisele incete, profunde i sciintifice, documentarea completa a tesei, observatiunea staruitóre,
inlantuirea rigurósa a gandirilor, inteun cuvent
cernerea i rescernerea adeverului, acute cu rabdarea neclintita a specialistului, a omului care si-a
inchinat puterile mintei uneia i numai uneia din
pariIe sciintei omenesti,Dora d'Istria nu le-a cu-
152
noscut i, cunoscut fiind clinul pe care apucase, nici
nu putea s6 le cunOsca.
Specialisarea deséversita, studiele cu microscopul
sunt posibile nurnai in literaturile bêtrane cari, Antall:I, aü generalisat vreme indelunga i cat% acurn,
pot, li-e'ndrept, sunt datóre s despice firul in patru.
Dora d'Istria a trait tocrnai inteua epoca care a
fost pentru Orientsi Ore nu mai este Arica ?ua
epoci de Renascere, de generalisare, de universalitate in cunoscinle, de ua pofta, ba chiar de uà neinlaturabila necesitate de a sci multe si de tote, ua
,epoca pe clue toutes proportions gardieso pu-
tem compara cu epoca lui Ronsard in Francia i cu
aceia dinaintea si din timpul lui Herder in Ger.
mania.
Creeri admirabil de bine organisali, inteligente
intr'adev'& superiOre, ua neintrecuta putere de munca
dér, dupa cum ciiserarn, ut neinduplecata pofta de
a face de tOte.
lui Ronsard, Ini Herder,
Acéstal nota activit
luI Dante,si acésta'i nota si magnis componere
parva fas est activitatei scriitorilor din tirnpuri
-
Renascerei nóstre literare si sciiniifice ; acéstal nota
.ce se percepe mai larnurit in operile principesei
Dora d'Istria.
Potrivit acestei pofte de a face de tote si deci
varietaiel scrierilor lor, toff acesti luptatori sprin-
153
-tenidér numai sprinteni cercetag pe ogorele sciinicC si literaturei,
puteau dice cuvintele S-tului Jeronim : timeo hominem unius libri,
§i de aceia
faceaa carti multe §i forte multe, felurite si forte
felurite.
Cate din ele vor rémane ?
Acésta'i intrebarea pe care posteritatea o pune.
§i la care, avend in vedere pentru dreptate consideratiunile ce espuseram mai sus, ea va respunde :
puIine, forte puiine din operile cele forte multe vor
rémane a fi consultate spre folosinta viitorului, dér
cunoscendu-se efectele bine-facétóre ce aceste opere
avura când e§ira la lumina, meritul scriitorilor de
atunci§i Dora d'Istria ocupa printre den§ii un
de frunte,Meritul scriitorilor pentru vremurile lor
mic nu va fi.
IULIA B. P. HASDEU
JC,7ec:,
IULIA B. P. HASDEU
JULIA R. P. HASDEU
Le ciel de ses élus devient-il envieux ?
Ou faut-il croire, hélas ! ce que disaient nos péres,
Que lorsqu'on meurt si jeune on est aimé des dieux
!
(Musset : A la Illalibran).
(0, d
and, in 1883, d. Wychgram, profesor la scóla
inalta de fete din Lipsca, visita institutiunile
superióre de cultura feminina ale Parisului :
liceul Fénelon, scólele normale de la Sevres §i de
la Fontenay-aux-Roses i colegiul Sévigni, pentru a stringe materialul necesar scrierel séle Das
weibliche Unterrichtswesen in Frankreich9, inve-
;awl german ar fi putut vedé pe bäncele colegiului Sevigné ua tenera féta, ua copila de 13 ani,
inteal carei ochi §i pe a carel frunte stralucea lumina cea mai intensa, der i cea mai ging* a sciinIel rnoderne.
1) Leipzig, editura Reichardt.
160
Si déca profesorul ar fi cerut i aci, precum ceruse la liceul Fine Ion, compositiunile scrise ale elevelor, mai presus i mai mult de cat ale celor-l-alte,
cornpositiunile frumbsei copile cu ochii marl i fruntea lati l'ar fi oprit indelung in cercetarile séle, si
l'ar fi pus pe ganduri prin bogatia i noutatea insusirilor lor.
Caci, intr'ênsele, Germanul, rivnitor dupa calliepia nativa a Francesilor i dupa destoinicia, die
in compositiuni,
Geschicklichkeit der Franzosen
ntr'ensele, clic, el ar mai fi aflat i alte insusiri :
independinta judecatil, multimea cunoscintelor de
tot felul, fenomenala pricepere de coordonare a acestor cunoscinte, i noutatea vederilor personale in
subiecte de mult invechite.
Venit din liniscita, din mult liniscita si studiósa
Lipsca, unde intr'un secol, pote numal uà data séa
de doué ori se trece peste legile firei i, chiar de pe
bancele scólei, scolarul intrece pe profesor, de sigur
ca invetatul german ar fi cerut sé véi i sé admire
pe minunata eleva care, ca odinióra Hortensia la
Roma si Jane Gray la Londra, gramädia asupra
farniliei, asupra institutiunel in care lucra i asupra
cetatei in care traia, alesele onoruri ale mintei.
Copila care, si'n Paris si pretutindeni, entusiasma
pe toff cel ce o vedeaa si o audia0, si care ar fi
entusiasmat pe d. Wychgram ; eleva care intr'ade-
161
vér trecuse peste legile firel i, cu ua putere cum
rar se vede, intrecea ateptarile tuturor, era ua Ro-
mann, era Julia Hasdeu, fecióra careia parinlii
din iubire si profesorii din sciinta i preclisesera
pentru viitor cele mai splendide victorie in lupta
Adevérului, in viéta socialà, in tot ce omul iubesce
sea urasce aci pe pament.
Si Iulia Flasdeu a murit Sambata, la 17 Septembre 1888 !
Omul nasce. Pentru ce ? Carel tinta astei jalnice
aciuni ? A trai sect a rnuri ?
Poeta Louise Bertin intreba :
Si la mort est le but, pourquoi done stir les routes
Est-il dans les buissons de si charmantes lleurs ?
Et lorsqu'au vent d'autornne elles s'envolent toutes,
Pourquoi les vei partly ci'un oeil mouillé de pleurs ?
Si la vie est le but, pourquoi done sur les routes
Taut de pierres dans l'herbe et d'éPines aux fleurs ?
Que, pendant le voyage, hélas ! nous devons toutes
Tileher de notre sang et mouiller de nos pleura ? 1)
Acésta intrebare si-ad pus-o in resl4irea vécu-
rilor tote sufletele ranite de durerea morçei, ér respunsul ei nu ne va fi dat de cat atunci cand, dupa cuvin-
tele lui Musset, Durnne4ea singur va spune omului
taina nepetrunsä al acestui «pentru ce ?» al creatiunei.
1) Louise Bertin : Les Glanes.
11
462
Pen6 atunci, pen6 cand omul se va inala, séu
va fi inältat iérasi catre Dumnedeire, nol cari rèmânem in urma celor cad se duc, noi cari inotam
Arica in valurile sdrumicatóre ale yield, ne simtim
mânglliati sciind cà cei dusi aCt ajuns la termul liniscei eterne, acolo unde nu este nici jale, nici durere, ci numai senina §i dulce fericire.
Iulia Hasdeu dice inteuna din Cugetdrile séle :
«La vie, c'est une rivi: re qu'on traverse i la
nage ; ceux qui arrivent plus Mt it l'autre bord
sont les plus beureux».
Si pentru ca, dupá credinta luliei Hasdeu :
Tout finit ici-bas, tout recommence ailleurs,
ni-este consolatóre §i iubità sarcina de a spune aci
cum a'nceput §i s'a sfârit ca ua". di de Mai viéta
tinerel fecióre ; cum a trecut prin lume ca uä stea
strAlucitóre Julia Hasdeu.
Acolo, unde reincepe viéta eternA, in acele undiscovered countrys de cari vorbesce Hamlet,«nedescoperitele tinuturi» ale Ideiei sublime, viéta feciórei se resumä Si se va resuma in absoluta fericire.
Aci jos, seninul vietei séle s'a sfar§it cu nori
negri, fericirea inceputului cu durerea sfarsitului,
liniscea sufletului cu trasnetele nenorocirei.
Printeta lovi tura care ne face së strigam cu poetul :
0 Dieu juste, pourquoi la mort ? 0
1) Alfred de Musset ; l'Espoir en Died.
103
viéta luliel Hasdeu posede contrastul cel mai violent. Pe clilele celor 19 ani ai sei se intinde,legan-
du-se in mod ingrozitor,culorile azurii
i
vesele
ale lui Greuze Si Vanloo, duke/a i blândeta penelului divin al lui Rafael, si-apoi tonurile, asi dice
gemetele sumbre, dureróse i sfasiatóre ale lui Goya
si Zurbaran.
Iulia Hasdeu s'a nascut la 2 Novembre 1869 in
B uc uresci.
La versta de doui ani i jumetate, atunci and
celor mai multi copilasi li se adreséza fined in gungunele virgilianul incipe, parve puer, risu cognoscere matrem, Iulia Hasdeu citia deja, de si nu putea pronunta bine tote cuvintele.
De atunci, trecu peste legile firei.
Doboriti de iubirea in care ti infksaii si
indumnecieiaa copila, piirintii nu se temura,
cine s'ar fi
temut
ct Firea, ca barbara dusmana, avea sesi re'sbune infiorator asupra acestei fenomenale precocitAti.
La 8 ani,ea depuse esamenele claselor primare la
Saila de baieti din Verde, al Carel director era regretatul poet Scurtescu.
La versta de i i ani, fetita terminä cele patru clase
gimnasiale la liceul St. Sava, si fu premiatii impreuna cu
elevi de ministrul instructiunei publice de pe atunci, reposatul Vasile Boerescu.
161
Necesitatea psichica, firésca n acest admirabil organism, de a studia, pricepe i stapani cat mai mult
din cunoscintele spiritului uman, d'atunci chiar o
silia se iésa din cercul micelor ocupaIiuni ale claselor gimnasiale. Musica, n deosebi pianul, fu unul
din studiele ce inv'eta de atunci ca ua petrecere artistica.
Conservatorul nostru o premia.
Studiele, esamenele, conservatorul, cu uniformitatea lor, nu aruncara nici ua umbra asupra veseliei
care lumina intr'una figura gingagi fete.
Era'ntocinai ca acele copile pe cari le va canta ea
ens41 mai târdiQ :
Elles vont a pas menus,
Fraiches et rieuses,
Chantant leurs chants ingdnus
De leurs voix joyeuses. 9
Anca de la versta de 9 ani, cantecele Iuliei Hasdea, versurile ce facea petrecend i jucandu-se, aretau, in licaririle lor puterile, vioiciunea mintei séle.
Scria satire in contra profesorilor. D-nil Jacomi ri
Tanasescu trebue sé fi trecut pe rand cu tote onorurile ce li se cuvin prin versurile elevei-copile.
A scrie, a cugeta, a descoperi singura noul ori1) Tulle II isdeu : Quin:e _ins (din poesiele publicate
N-rul 10 al Revista Noue (anul 18880
in.
165
sonturi era pentru Iulia Hasdeu petrecerea cea mai
de frunte.
Pe când sfarsia gimnasiul, se'ncerca a compune
comedil §i drarne. Adora teatrul Lica de cand, copi1ii, parintii neputand së se desparta de densa, o
aducean in logia lor la Teatru National.
Picea Versul la- versta 6-7 ani cu at:1m caldura,
in cat nn putine din dómnele cari o särutail cu
drag la adunärile Societal-el Concordia, plangean
ascultand-o cum spune Sila lui Boliac, .sen Penes
Curcanul si Balcanul si Carpatul ale lui Alecsandri, indata dupa résboiul neatarnarei.
Dupa ce termina gimnasiul la St. Sava in Bucuresci, pleth insotita de mama-sa la Paris, pentru
a's/ lua acolo bacalaureatul.
Parisul!
ncnorocire,
ora§ de supreme fericiri si de cruclii
cetate unica si incomparabila,
Qui brille comme un phare éclatant dans la nuit 1).
§i cdtre care Iulia Hasdeu se'ndrepta cu nesatin, pen-
-tru a privi si 'ntelege intr'ensa sciinta tu cea mai
maretä a el eflorescenta.
Anca din copilarid,
avut-a ore copilaria acéstä
fiinta care nu fu de cat suflet ? Parisul era unul
din visurile cele mai daurite, cari alintan bogata
imaginatiune a copilei-poete.
1) Tillie H lake : Paris d'anlan.
166
Ii cania si-atunci cum il va canta Si pe urma.
Se'nchina ,i-atund cum se va 'nchina i pe urma.
inaintea, Cetarei-Lumina.
Princesse des cites et du progres le temple,
Ofi la science est reine, ot tons les arts sont rois,
Ilonte a qui sans flechir le genou te contemple ! x)
Unde ar fi dus-o parintii pentru a'.,1 continua si
sfar§i studiele, i pentru a incorona miiretul edificiti
al acestei stralucite inteligenfe, déca nu acolo unde
chiar pornirea firescii a Iuliei Hasdeu le areta cu
i1nice si luminóse probe.
panic copila-poeta traia din Ideid, idea via,
mare, generósà, umana, totdéuna noua, in perpetua
activitate, calda de simpatia, adimenitóre prin nurii
e
ginga
i
veseli.
Puteati ore se"-o duca in Germania ? in Anglia
in Italia ?.
Poetul dice :
L'Allemagne en travail est un laboratoire
Ot l'alambic a froid distille la raison.
L'Angleterre, marché du monde, é l'horizon
Voit fuh de ses vaisseaux la banderole noire.
L'Italie, étalant les debris do sa gloire.
Sons le soleil couchant de l'arriere-saison,
Est un musée immense et sans comparaison.
l) lune Hasdeu : Paris (l'antan.
2) Eugene Manuel : I' Idle
167
Nici una nu ar fi convenit Romancei care se nu
mia Iulia Hasdeu. 0 dusera in Francia, pentru ca,
dupa spusa aceluiasi poet :
La France est une forge oU l'on fait de l'histoire.
L'idee a flots bridants sort des eanaux ouverts
Et la coulee en feu, rejetant ses scories,
Donne assez de metal pour mouvoir l'univers. 3)
Ajunsä in Paris, Julia Hasdeu intra in colegiul
Sévieé, institutiune superiOra de cultura feminina,
patronatä de ilustrul liréal i avend drept profesori
invëlati cari iü véda intinsa in lumea universitara
a Franciei. Dnii Giry, Maurice Albert, Roy si aliii
dedera Iuliei Hasdeu inve'tatura liceala in vederea
bacalaureatului indoit.
Cu puterile ce avea si cu profesori ca acestia se
pot lesne pricepe progresele ce tenéra eleva facu cu
pasi ràpeçli, orisonturile ce i se deschisera si pe
cari privirea ei le scruta cu barânii siguranta.
Si'n litere fits sciinte, invetamentul licear frances este simpatic prin excelenp. Si sufletul, i inima
luliel Hasdeu nirnic alt nu cereaa in viéIal de cat
a iubi fara satia sciinta in tote ale ei manifestatiuni.
Fu totdéuna cea d'antaiti in clasa ei.
Profesorii citeait cu un fel de afectuósá curiosi3) Eugene Manuel :
Idée.
16s
tate compositiunile acestel straine, pentra care limba
francesa nu mai avea nici un secret si care, in desfisurarea si'n judecata subiectelor de compositiune,
areta atata independinta i atata francheta.
Se pote ca uncle, cate ua data, se nu fi fost intocmal potrivite dupa tiparul traditional al vecinicului devoir liceal frances ; tote ensé erau totdéuna
cu nota personala a Iuliel Hasdeu. In tote profesorul vedea lucruri none, si de aceia tori, fara tema
de a fi falsi profeti, ii predisera cel mai stralucit
succes la esamenele de bacalaureat.
Trecu in Iulie 1886, ii Sorbonna, atat esamenele de retorica cat si cele de filosofia, iute, sigura, liniscita. Succesul fu astfel cum spusesera toti :
stralucit.
In Novembre 1886, Julia Hasdeu, acurn studenta,
mai via ce totdéuna, mai veseld, mai bogata'n puteri si patima pentru 'nvetatura, se'nscrise pentru
licenta in filosofia la Facultatea de litere, in Sorbonna Parisului.
La 4 Novembre se descbisera cursurile.
La 2 Novembre, Julia Hasdeu implinise 17 ani.
La Rochefoucauld dice : hi jeunesse est une ivresse continuelle; c'est Ia Pyre de la raison 1).
1)
La Rochefoucauld: Maximts..
169
Dinainte chiar frigurile mintel incalclia0 si
insutiati puterile tinerei studente. Acum ense, in fata
sciintelor inalte, in fata acelei activitati neVermurite
pe care, ca prin descantec, o imprima creerului te:
ner cursurile Sorbonne, frigurile lui a sci ajunsero
in sufletul si'n inima Iuliei Hasdeu gradul lor de
suprema intensitate.
Cursurile pentru licenta 'n filosofia, si anume
cursurile comune de literatura elina, latina, francesa,
cursurile speciale licentei in filosofia, cursurile de
agregatiune, unele cursuri ale sailei des Hantes Etudes, eraft pentru studenta-poeta petrecerile cele
mai iubite.
Pentru cei cari au supt conscient laptele sciintei
francese, acesta nesaturata pofta de a'nvela, de a
citi, de a cugeta intr'una, nu li se va parea lucru
estraordinar, cad ei sciu cat de suggestive, cat de
rodnice, cat de bogate in stimulante sunt cursurile
universitatei francese.
C. A. Rosetti imi spunea uddata cà nici un orator nu l'a facut se adore mai mult un adever si se
voiésca a'l urmari sub tote formele lui, decat oncare profesor, ascultat ua oil la Sorbonna séti la
Coll?ge-de-France in Paris. Pentru at, adaugea nemuritorul publicist, nimeni, cred eti, nu a putut se'
imi lithe mai cu iubire calea pentru ca, pe urma,
eft singur lilt voia se intru in templul sciintel.
170
Profesorul Universit*i francese null da numat
sciinta, Ii da 5i iubirea sciintei ce profeseza. In acest stralucit prisos sta marea 5i pene adi incomparabila gloria a sciintei francese. Va fi ,intrecuta
pote in bogatia faptelor, in erudita legatura a deductiunilor, in cercedirile 5i descoperirile geniale;
ii va remane ense totdéuna darul de a te face se
iubesci. Din acésta imensa caritas generis humani
care este lauda neperitóre a Franciei, sciinta francesa
are partea cea mai punt Onóre i recunoscinta !
Astfel fiind, lesne se pore intelege cu cat foc Iulia Hasdeu incepu studiele sele.
Ce munca ! ate cetiri ! ce 5ir legat de inalte
cugetari !
Intrecere superba pe ua cale pe care, pentru a ajunge la culmea Adeverului, trebtfie se asucli, sé te
chinui, se'ngenunchi inaintea problemelor ce Sciinta
immense reservoir aux gouffres inconnus !
le'nfaci5eza fan\ incetare sufletelor alese, inteligentelor superióre.
Cu «spaima sfanta» de care vorbesce
cel care scrie aceste randuri 5i-aduce aminte de
gandirile ce spuntact in mintea sa, Ia cursurile de
diminéta ale Sorbonnei, cand se uita Ia figurile
palite i ostenite ale studentilor cari adormisera la.
cliuà luptandu-se in munca sfaramatóre cu Platon
sett cu Tacit.
171
Versurile lui Paul Albert despre studenIii
litere :
im
Galériens de rintelligence,
Defricheurs de l'antiquile.
Vous clue l'on nourrit de science
Et de gigot souvent &é,
Quand avez-vous dans la rosee
Laigsé courir vos pieds pesants,
Rafraichir votre Arne embrasée
Au souffle embaumé du printemps ?
Si
1)
versurile Juliel Hasdeu
Je vois les étudiants, les habits dechireq,
Nourris de haricots et chantant des cruelles,
Sur la paille dnrmir, de Virgile enivrés. 2)
vor fi totdéuna adeverate.
Oboséla, greutatea cugetarilor cari apesá asupra
mintei lor, uneori lipsa,
cad nu milionari frecuenta Sorbonna,
adeseori descuragiarea, arunca
peste aceste tinere figuri velul intristarel intunecate
sal pe acela al taciturnitalei senile.
Cu Julia Hasdeu lucrul nu merse astfel.
Mai usóra decat Camila lui Virgiliu, tenéra poeta
se plimba printre stand si peste piscuri cu ua destoinicia intearipata. Sciinta era pentru ea uà gradina. Nici una din problemele cugetarel nu cma
'1) Paul Albert : PoésiPs posthames.
2) Iulie Hasdeu ; Paris d'antan.
172
pentru multi vreme fruntea senina a feciórei. Su
tristcp, preocupatiunile cari infasOra in
ncgurd privirile tenerului, o faceau
glumésca :
pasarea,
Nousrions des yew: cernés
Et mouillês de lames I)
Urma atatea i atatea cursuri, si tot avea timp a
lua lectiuni de canto u mult cunoscutul tenor Wag
nerian Lauwers i lectiuni de pictura cu pictorul
Maillart.
Lisa indata penelul pentru a lua condeiul si a
face planul conferintelor ce trebuia se lira pe rand
sub directiunea profesorului, in fata studentilor, la
Sorbonna.
Cand vorbi intr'un rand despre Logica ipotesei
§i plimba pe auditoril sei de la Aristotele care a
numit i introdus ipotesa in cercetarile filosofice
sciintifice, i pene la scóla scotiana care,. cu Thomas Reid, gonesce cu deseversire i pe nedrept ipotesa din cercetarile cugetatorului ; cand lämurit,
bine legiat si cu nenumérate probe luate din astro
nomia, fisiologia, Elosofia i filologia, Iulia Hasdeu
areta ct ipotesa cauta forte adeseori in sciinta se
demonstratiunea, si combatu,
ea tenera fats de 17 ani, argumenteIe scólei scoprecedd esperienta
i
tiane sprijinind tesa sa pe marile nume ale lqi Co
1)
lulin Ilasdeu : Quiwe anp.
173
pernic, Kepler, Huygens, Newton, Leibnitz si Cuvier,
profesorul si studentii se uitau cu iubire si
ascultaa cu placere pe acesta tenera straina, care le
areta victurios ca, departe, departe, spre SOre-Resare, Roma-Muma a hsat, ca srn Iumiriata Galia,
aceiasi putere Lie minte vióia, adânca. ile lucruri
noui faptuitóre.
Cati din tinerii cari o ascultaa i cari nu cunosceaCt póte Ora nóstra de cat prin Le Paysan tin
Danube al lui La Fontaine, fura convinsi ca, de la
«Teranul Dunarei» atat de elocinte in fata Senatului roman si pene la Julia Hasdeu, i éra romanésca
facut-a pal gigantici.
Altädata, intr'altä confcrintii de literatura istoricd,
Iulia Hasdeu esplica i comenta cartea II din Erodot.
Tata! ei studiase cartea IV pentru lamurirea istoriei romane ; fiica, la 17 ani, lua cartea II. In
Sorbonna Parisului, piirintele Istoriei, betranul Eradot, primi omagiele recunoscetóre ale unei Romance,
care intrevedea in opera neperitóre a Elinului licà
ririle stravecbiului trecut al patriei séle !
Si ecourile Sorbonnei, cari nu mai resunasera de
numele iubite de Ronda §i Roindniti de cand
d.
Alfred Rambaud vorbise de revolutiunile lul Horia
pi lui Iancu, resunara acum din not'', de aceleasi
nume, mai calde, mai iubite, prin vocea tenera si
elocinte a fiicei lui Hasdeu !
17i
Ce reamintiri ! ce trecut in veci presinte, i totdeuna dureros Jalea aduce cu grabii sub péna'ml
tremurânda intrebarea sfilsiAtóre a lui Musset :
Pourquoi promtnez-vous ces spectres de lumiere
Levant le rideau noir de Dos nuits sans sommeil,
Puisqu'il faut cin'ici-bas tout songe ait son reveil ?
De ce ! ? de ce ! ?
)
Ore sciU eU de ce ! ?
Revin.
Sorbonna, cantul, pictura i lucràrile séle
poesii, legende, cugetäri, drame sch4ate, comedil inceputc, material pentru tesa sa de doctor in filosofiii
( Filosofia n literatura nescrisei a poporului roman,
teodicea, metafisica, logica, psichologia, etica) , basme,
corespondenIa cu parintele set], in care, adeseori
Iulia Hasdeu critica cu un discerniiment
i
cu ua
sagacitate estraordinara cestiunile literare, istorice
si filosofice la ordinea clilei in Francia ties téra sa,
tote acestea faceaU se trécii, §i pentru ea, §i pentru parinti, i pentru prietenele séle, timpul studielor ca visurile fermecatóre ale adormitilor in fericire.
Asi voi se vorbesc de fericirea tatalui i a mamei, i mengrozesc ; ai voi se le zugrlivesc durerea, i mi-e nemärginita mila. Ca Timante, picto1) 'Alf. de Musset: Namouna.
75
rul antichitalei eline, arunc velul cernit al durerel
asupra mamei i asupra tavalni, cari impreunii, ca
Rachela in Rama, ii chiama adi copila, si copila
nu mai' este.
Pe atunci Si tatal, i muma primiau laude dupa
urma fiicei lor, unul in Iéra, cea-l-alta in straine-
tate, -- si ambii concentrau in momentul de fao,
in presintele trecetor, si trecut, si viitor, i lume, 5i
fericire, si tot ceia ce omul judeca drept sórele stralucitor al vieiei,
si care in realitate nu era se fia
de cat vent si vifor, foc i para.
Atunci, fet4a li-era 'n viéta. Aveau «lumina», si
timpul trecea senin...
Et le temps s'écoulait comme fond dans la bouche
Un fruit délirieux sous la dont qui le touche,
Ne laissmt apres lui que parfum et saveur.
gluméta si blandmuscatóre, Julia Hasdett lucra inteuna. Lampa ei,
si vera i iérna, se stingea cu miedul nopiel pentru
a se reaprinde dupa 5 sCO chiar i mai puine césuri de odihna.
A trai era pentru ea a scrie, citi i cugeta ; mintea Iuliei Hasdeu strabatea fara 'ncetare intreg uniSanetósa,
puternica, vesela,
versul
'1) Lamartine : Jocelyn.
176
Si cand, ca poetului, i se punea intrebarea :
Voyageur, voyageur, pourquoi marcher sans cesse ?
Pourquoi toujours chercher un nouvd horizon ?
Pourquoi sur l'univers répandre ta jeunesse ?
Pourquoi ne pas dormir quand le sommeil te presse ?
Pouquoi toujours Ia tente et jamais la maison ?
Julia Hasdeu réspundea ca acelasi poet
rai peur de m'arr6ter ; c'est l'instinct de la vie !
J)
Sfarsitul lui 1886 si'nceputul 1887 o gasirá i o
lasara mai gata &cat totdéuna lit lupta.
Lucra mereit.
In Aprilie 1888 era se' depuna licenta.
Peste un an, in 1889, uä data cu centenarul Revolutiunei francese care a redat oundul drepturile
si claselor umilite ale naliunilor consciinta puttrei
lor, Julia Hasdeu, pentru obtentiunea gradului de
doctor in filosofia, era s6 aduc in Sorbonna Parisului omagiele séle poporului roman si geniului lui.
Atunci norul negru si plin de nenorocire aparu
pe orisontul neintinat al acestel viqe.
Incepu sé verse sange.
Era dupa 'nceputul. lui 1887.Ce 'mi pasa ! dise
fedora, si'n faça eroicei séle nepasari toff creclurã
in inocuitatea acestor prime emoptisii. Veni 'n téra.
1) Maxime du Camp : Chants d'Amour.
177
in vacantele lui 1887. Tusia putin. Doctoril din
Paris, doctoril din ;era cjiserA cá nu-i nimic.
Cel care scrie aceste randuri a vedut-o in Lila
1887, la Curtea-de Arges.
Era rutnena, frutnósii, vesela, sveltà in talia-i
subtire i mladiósa, cu ochil umedi de sglobia fericire, prietenósa si glurneta, fail umbra de cochearia, inflackindu-se in ori-ce discutiune in care
Idealul si Arta eraCt in joc, remanand pe parintele
sëii in glume si'n sageti curtene, cunoscend tote
cestiunile ce se ridicail in conversatiune,--si in tote,
cu tote si din tOte respirand viéta i puterea mintei in cea mai splendida a lor aretare.
Cine ar fi credut atunci ca'n peptul ei cocea reul
care nu iérta ?
Alt ! qui done frappe ainsi dans la mere nature,
Et quel faucheur aveugle, alfanié de pCiture,
Sur les meilleurs de nous ose porter la main ? 1)
Pleca la Paris.
Ma se agrava din ce in ce. Cu tote rugaciunile
parintilor, ale doctorilor, ale profesorilor, nu voi
se'si intrerupa studiele pene in Aprile 1888. Atunci
ernoptisiele incepura rnai des.
Fu dusà, dupa consiliul doctorilor, la Montreux,
1) Musset: A /a 111«libran.
12
178
intr'acea Elvqia pe care, in alte timpuri, o visitase
impreunä cu parinlii sei.
Putea se scape, diceaa doctorii.
I36 la mergea uainte. 0 adusera in ;dra, o dusera la Agapia, i teribila i ultima emoptisia se declara pé drum.
&Inge le ce versa supse cu desevêrsire puterea fe-
ciórei, care luptase cu atata eroism On6 atunci, in
cat doctorii cel mai celebri, §i'n Ora §i'n strainetate, credeat anca in insanetosirea ei.
O adusera iérasi in Bucuresci,calatorii lug ubre,
negre, infasate in intunerecul amar al desperarei 5i'n
care nu se zaria, ca lumina aretdtóre, de cat surisul dulce, trist i supus al tinerei fecióre !
O aduceaa iérasi in Palatul derimat §i rece al
Arhivelor, ziduri vechl i mancate de lacomia vrecetatuii pustia In care soldaiii par poposill
mei,
ca'n Ora dusmana.
1..Ja tacere mormêntala inconjóra colina ; sgomotul via al orasului abia se urca, slabit si confus,
pene in curtea cea mare a Arhivelor, in micllocul
careia ua biserica informa 'adauge uä culóre mai
mult la acest tabel de jalnica paraginire.
Inteun ast-fel de cadru se deseversi contrastul
cel violent, care brasdéza ingrozitor viéfa fecicirel.
Rumena i frurnósa, vesela i plina de viéta, Iulia
Hasdeu facuse odinióra se rCsune aceste derirnaturi
de cantecele ei de fericire.
179
Acum, bóla cea fara rnili secase tOte puterile feciOrei.
Diafani n albétal de tharmura, Iulia Hasdeu
shntea ca, cu, fie-care cli ce trece, viéra scade in
peptu-I chinuit.
NICI ua mania, nici ua revolta ; regrete si sublima.
resemnatiune.
Scrisese in Marte 1888, pe patu-I de durere, ua
poesia de geniala inspiratiune intitulata Mórtea.
Je ne hais point la vie et ne erains pas la mort,
Car la mort est féconde et source de lumiére.
Ce n'est pas d'un sommeil éternel que s'endort
Le mourant qui s'aflaisse en fermant la paupiere.
Le corps rneme qui reste ici-bas solitaire,
Quand l'érne l'a quitté pour s'envoler ailleurs,
Sert encore au travail éternel de la terre,
Et ce sont nos cereueils qui la parent de fleurs. 1)
Mórtea se apropia
pe buze.
§i
fecióra o a.stepta cu surisul
Cu vocea stinsa der tot calda de iubire, ea
'51
mangaia
Parea uà vedenia santa care, u.,óra §i stravejia,
1uminós
i suriOtóre, se area ochilor in intune-
recul bolnav al noi4ei.
In cliva de Sambata, 17 Septembre 1888, la orele
1) Iulie Hasdeu : La Mort (din poesiele inedite).
180
2 dupà amiéçli,
nirului cuni
uitandu-se cu dor in zarea sive-
. .
dans un rayon de lumière,
Comme une vision légère,
Passent les ombrea d'autrefois, 2)
Parisul, viéta'i de fecióra, Sorbona, arta si steua
polara a mintii séle : Sciinta,
sufletul Iuliei Hasden isi lua sborul, lin si candid, spre sferele eterne.
Cantase in magnifica poesia Solitude, la 16 Aprile
1888, cut cinci luni inaintea mortei, caletoria sufle-
tului in Infinit :
Viens, mon time, allons bien loin,
Allons dans l'invisible espace,
Par ml nul souffle humain ne passe,
OCt n'atteint pas l'humain besoin ;
Allons-nous-en, mon Arne, loin
Et du monde perdons la trace I
Allons-nous-en dans l'infini,
De Pidtal sonder les cimes,
Errer dans les hauteurs sublimes ;
Dans le cid bleu, abri béni,
Tâchons de scruter l'inflni
Et de ne plus voir les abimes...
La. Bruyere clicea ;
(Si la science et la sagesse se trouvent unies en un
nthne sujet, je ne neinforme plus du sexe, j'admire».
2) Musset : La nuit d'Oelobre.
3) Iulie Hasdeu : Solitude. Din poesiele inedite.
481
Pe langa sciinit i intelepciune cuvintul din
urma luat fiind in marea si vechia sa accepnune,
in scrierile Iuliei Hasdeu noi mai admiram i ua
alta farmecatóre insusire : gratia feciOrel.
Gasesci inteadever in poesiele ei cea ce SainteBeuve spune ca lipsia Eugeniei de Guerin, si-anume
la griffe virile ; der acesta putere barbatescit in
plasmuirea ideii este temperatii, indulcitd, asi dice
catifelata de blandela ingenua a ferneii, care de curand a deschis ochii asupra lumei un farrnec mai
mult in opera de prima si radianta juneta a artistului.
Cititi scrierile dennnei de Sevigné i pe ale fiicel
séle, dómna de Grignan; percurgen pe acelea ale
domnei de La Fayette ; impresiunea finala ce yen
resimti va fi placuta, iubita, intrega spre lauda acestor pene alese ale literaturei marelui secol frances.
Recitin êns i poesiele Iuliei Hasdeu pe cari Revista Noud le-a publicat in n-rul o,i888 si yen vede
cit impresiunea finala va aye aceleasi frurnóse cantan, der i un ce indefinisabil, mai delicat, mai plin
de roua sinceritatei albe ; un ce mai spontanda si
mai nepregatit in firea lui, si care, la sfarsitul citirei, vE va face se esclamati cu dulcétit cuvintele
puse de Iulia Hasdeu in fruntea uneia din poesiele
séle : gioventh ! gioventh !
E ua deosebire care se percepe, der care cu greü
s'ar puté esprime.
182
Iulia Hasdeu scrie cum un copil se jóca, cum
paserea canta, cum riul murmura, firesce, fara
silinte, fara pregatiri, fdra «mdnecutele d-lui de
Buffon».
Oh ! manecutele, dantelele, rochiele si tote acelenenum6rate chiffons ale imbracamintei feminine, éca_
un ce pe care scriitórea-fecióra nu l'a avut nici ui
data inaintea ochilor sei. Nu 6, de sigur, i s'ar fi
putut aplica definitiunea femeii de Alphonse Karr a
hi femme est un etre qui s'habille, habille, se deshabille et se rhabille
Din -contra, cu bunul simt I cu puterea de observatiune estraordinara inteua fiinä atat de tenErk.
unele din Cugetdrile séle arétà cu cata nepasare, §i
adeseori cu cata milã, Iulia Hasdea se uita la femeia-Dantela, la domniOra-Jupon.
De altmintrell, éta in ce mod scria Iulia Hasdeft
despre femeia. :
ill est des femmes dont le sourire est exquis ;
«while lorsqu'elles sont laides, leur soniire dclaire«leur figure d'un rayon de beautd. Ii en est d'antres,
«belles milme, qui ont un sourire hideux, repous«sant, écoeurant. Elles rellvent leur lkire supdri«eure, retrdcissant leur nqet faisant faire a leur
«joue nn pli profond et disgracieux. Ces fetnmes-la,
«leur sourire les devoile: ellcs sont jalouses,intri«gantes, acaridtres, insupportables. On connatt la
183
«femme a son sourire, quand ce sourire lui-meme
«n'est pas dtudid a l'avance, comme qui dirait un
«sourire de convention».
Inteuzi altä Cugetare, tot despre ferneik Iulia
Hasdeu dice cu aceiasl dreptate :
«La femme a dans le coeur des qualitds exqui«ses, meldes a tant de ddfauts, que les qualitds en
«sont paralysdes, dtouffdes ; la femme est tendre,
«mais elle est coquette, et par la devient insen«sible ; elle a les impressions vives et fortes ;mais
«elles ne se gravent pas profonddment dans son coeur;
«elle est capricieuse et inconstante ; elle est bonne
«et gindreuse,mais elle est jalouse: d'olt la cruautd,
«son amour pour Pintrigue ; elle est sine:re,fran«che Wine, mais elle est faible et ldche, d'oa son by«pocrisie, sa perfidie, ses éternels mensonges;
«enfin, ses qualites et ses defauts sont comme les
«corps en chimie: les defauts s'y combinent avec les
«qualitds, mais ils sont les bases des combinaisons
«et ont le pouvoir de changer les qualitis en vices».
Pentru Iulia Hasdeu, suprerna fericire era de a
cugeta, de a citi in cárti intelepciunea trecutului,
ér in presinte, in naturk in lurne, in cugetare, ceia ce
ea intelegea si ceia ce CU ochii séi vedea si intrupa.
De la 15 ani, Julia Hasdeu a fost si a rémas
de pArerea poetului :
Libre, on perce la nue ; on rampe en imitant !
18i.
De cand a luat condeiul in mana si pene cand,
pe patu-i de durere, abia putend se'l mai Iina, scria
Cugetdri pe mid .buc4ele de Baia, Iulia Hasdeu
a avut nota sa personala.
A fost i a remas ea.
$i astfel a fost totdeuna cad, dupa cum am spus,
pentru ea era ua necesitate, ua pornire iresistibila a
mintei de a scrie, de a produce, de a realisa lurnea
de idei cari clocotiau in puternica-i inteligenta.
Marele pictor al Franciei, Eugene Dclacroix, dicea
ua data : «la stdrilitd n'est point seulement un mal-
heur pour -Partiste ; c'est fine tdche an talent de
eartiste. Toute production d'un homme qui 'West
«pas abondant Porte ndcessairement lin cachet de
«fatigue».
Si Goethe credea ca «talentul i feconditatea sunt
«insusiri forte vecine.»
Astfel se esplica cum, de la 1885 i pene la A:
prilie 1888, Julia Hasdeu a putut gramadi una dupa
alta, in ascuns, fara ca nimenea, nici chiar parintii
së nu le scia pe tote poesiele, cugetarile, schitele,
de drame si comedii, diferitele materiale ale tesei
de doctorat, tot atatea probe ale necesitatei de creatiune continua, bogata i varia.
In poesiele slits cugetarile séle, fecióra-poetà
a
atins tote subiectele cari se infaciséza de sine minfilor alese, si nu s'a multämit numai a le semnala
185
ci le-a arétat subt uà fornal nouà, subt altà luminä :
Ecii din Cugetiiri vr'o cAte-va.
Ii y a des gens qui se disent vertueux,
parcequ'ils aiment les .bons ; aimer le mdchant c'est,
donc Ure un saint.
*
Quand on aime une personne, on ne
songe pas pourquoi on Paime; et tout ee que Pon
déteste dans d'autres, on Paime en celle-ci.
,* Les philosophes pretendent hair les combats, et as combattent sans cesse entre eux ; c'est
comme les grands conqudrants qui prétendent tonjours (timer la paix.
Un wonarque étranger qui regne sur le
peuple dont il est aimd, c'esi _comme tine .fleur exo-
ique plantee dans un beau jardin d'Europe: le
jardinier la soigne et la cultive avec preference,
parcequ 'elle est rare pour lui.
Le bonheur n'intdresse pas dans le thedk
tre, ni dans le roman, Et pourquoi ? Serait-ce
parcequ'on connait si peu le malheur, qu'il nous
intdresse? Et le bonheur nous est-il si connu qu'il
nous semble banal ? Hdlas ! non. Nous i.onnaissons
si pat le houheur qu'il nous par ait invraisemblable
lorsqu'il est sans mélange: tout homme, tout etre
dolt souffrir, c'est la loi de la Nature. Or, ce qui
n'est pas vrai ne touche ni n'inaresse pas. Voillt
pourquoi le bonheur est monotone sur la sc:ne.
186
CugetAtOre cu mintea neaburità de nici un pre-
mergend fár. térni One acolo pene unde
juditifi,
o ducea drépta judecatà,
tdrià in Durnnedeire.
Ea dice :
Iu lia
Hasdeu credea cu
Avez-vous entendu, quand la nuit est sani voiles,
La vaste mer chanter sa chanson aux étoiles ?
Quelle musique, amis ! Dieu parte en cette voix.
Sublime créateur de l'Infini,
son monde,
Dieu prate a rocéan cette basse profonde,
Et rocéan chante ses lois.
Si'ntealtà poesid, Pourquoi je suis gaie, scrisa
inteun moment de rnelancolid séa de descuragiare
Iulia Hasdeu adauge :
.
.
.
. accusez-rnoi bien de coquetterie.
Le malheur tue va; ii taut done que je de.
Que voulez-vous ? J'étais faite pour le bonheur.
Oh! rhorribe gaité qui sert de voile aux larmes !
Souvent a bout de force, et jetant bas les armes,
Jo m'enfuis pour pleurer a l'autel du Seigneur.
II sait pourquoi devant sa croix je m'agenouille,
I/ comprend ma douleur, et quand mon oeil se mouille
11 regarde a ses pieds mon front humilié...
Reul necunoscut de care ténera poetà credea in
mornentul and a scris pe Pourquoi je suis gaie,
cä sufere, nu era arnorul.
Oh ! nu.
Blond Amour aux traits pergans,
Ta produis des larmes ;
Mais ce n'est pas a quinze ans
Que l'on craint tes armes...
187
Idda era totul pentru poetä. Julia Hasdeu nu a
véclut in arnorul lui Petrarca pentru Laura de cat
partea ideala i sublima :
L'Ame est tout ; c'est le doigt de Dieu sur la nature.
L'Arne ne peut mourir. Et le flot qui murmure,
Et les hois, et les monts, et l'univers, un jour,
Peut-Atre ne seront qu'ornbre et que fumée,
Male nos Ames vivront toujours, ma bien-aimée,
Rendant éternel noire amour.
Si de aceia, in veselia sufletului, aduandu-si a
minte de vaiciriturile amoróse ale acelor poeti i poete..
..... Qui, fous de eens rassis,
S'érigent pour rimer en amoureux transis,
Julia Hasdeu marturisesce cu sinceritatea incantatóre a inimei séle :
Les oiseux qui, dans les cieux
Et sous la ramée,
Roucoulent mélodieux
Pour leur bien-aiméc,
Nous font rire, Amour jaloux,
Mais comme des folles,
Car nous nous moquons de vous
Et de vos paroles.
Er intealta parte, cu aceiasi sinceritate, dér cu o
nota mai puternica si mai induiosatóre, Julia Has
deu dice :
0 vous, qui de l'Amour me vantez la science,
Laissez-moi ma candeur et mon insouciance !
Laissez-moi profiter du lugitif moment,
188
OU par l'âge on est femme, et par le coeur enfant I
Laissez-moi libre et gaie errer par les prairies,
Sans que mon front chargé de sombres reveries
Soit rougissant, ainsi que ceiui d'un voleur ;
Laissez-moi dans les bois cueillir le lys en flour,
Chaste et pur, virginal et blanc comme mon Arne ;
Laissez-moi fuir encore les défauts de la femme,
Etre belle sans art, sans méme le savoir,
De mes charmes naisiants ignorer le pouvoir
Et vivre dans la joie ineffabk et puissante
D'avoir mon coeur leger et mon tune inn cente 1).
hi adora téra. Departe de densa, Iulia Hasdeu o
vedea in veci presinte inaintea ochilor inimei, §i
uitandu-se la La rosa care, trista si ofilita, se stingea in vasul el-mat-et, poeta 0,ice c'un duios smitirnent de dor §i de iubire :
Le souvenir qui la dévore
Et la consume lentement,
C'est l'ombre des bois qu'elle adore,
C'est l'azur chaud dn fr rmanent.
Telle je suis, o fleur flétrie,
Arrachée a mon sol natal,
Je languis loin de ma patrie,
Comme toi dans ton fin cristal I
and tote operile ei vor fi publicate, când tote
poesiele §i cugetarile vor fi strinse in volum, oricine va ; pute se véda cl unica placere a acestui
suflet ales era Frumosul ideal.
1) Julie Hasdeu : Dédain (din poesiele publicate in studiul Mout de d. Aug. Clavel in l'Etoile .Roumaine din
Septembre 1887).
189
In momentul cand rnórtea I intindea velul asuprä-1, Iulia Hasdeu ceruse se i se citésca ceva,
caci si-atunci, pe pragul vielei, ea considera ca
suprema fericire tot pe nemarginitul, i dulcele, §i
chinuitorul a sci,uá treptd mai sus spre indurnnecleire.
0 delices, o volupte,
Ccntempler la: vérité pure,
Sonder tes secretz, o Nature,
Et ton impassible beauté !
C'est la supreme volupté,
Dent le vif désir nous torture... 1)
P
1) Iulia Hasdeu Solilucle.
/
...... ".-...". .1.
1.1.
:1
r
...= "
..1..4".
-*1
I
.44..
gr.!
Z,
...>.
4-
il , -
A ,,
)
I
Dióra Hasdeii pe catafalc (du pl naturà de lienita).
Sunt nenorociri a cat-or gróza intrece puterile
inchipuirei !
La auclul §i'n faa acestor trasnete mintea nu voesce
së créda cä ele se pot internpla. Inima se sbuciurna
inteua nelinisce, intunecata ca cerul inaintea furi, cu
tunei ; vointa se sgarcesce asupra el insélauzele inghiatate de ua spaima necunoscuta, omul
191
hi dice sieli
nenorocitul ! : nu! nu se póte!
Mila Domnului e mare. Puterea ornului a facut
minuni. Exista in tot si in tote La armonia sublima.
Sunt legi cari guverni i 'mpodobesc viéta. De aceia, nu! nu se póte ! E un negru presimtiment
care m'atinge cu aripa-i de jale i 'nfricoséza sufletul nieü. 1.1a asemenea crunta nenorocire ar necinsti mila Domnului, ar nimici puterea omului, ar
sparge armonia sublima a naturel, ar infrange §i
spulbera legile yield. Nu ! nu se póte !
hi dice, nenorocitul ! aceste cuvinte in uimirea
ce'i impietresce gandurile i, cand cauta se fuga in
lumea visurilor, când, cu sufletul i cu inima, cauta
sé se avente departe de realitatea ingrozitóre,
pétul sfasiator al mumel, gemetele sdrobite ale tatalui, jalea celor ce'l inconjóra l'aduc cu tote inain-
tea nenorocirel, i-o area, i-o spun cu Oa a
el
infioratóre intindere.
Cine, din cel cari, anul trecut, avura mandria §i
fericirea de a cunósce pe domnisóra Julia Hasdeu,,
cine ar fi putut macar banui nenorocirea caret adancesce asta-di in desfreul durerei ?
Cul s'ar fi phut cu putinla ca tenera fata vesela
frumósä, spirituala, plina de vieta i respandind in
giuru-i farmecul celei mai candide fericiri, va ave
se stea asta-cli inaintea nóstra, in cosciugul rece, in
rnaiestatea nemiscatii a mortei, gata a incepe dru-
102
mul ce duce la vecie ; fecióra inchinata de crudimea neinduplecata a sórtel, nu iubirei nernarginite a parintilor, nu prieteniei sincere a multora,
nu admiraIiunei entusiaste a tuturor,ci, numai si
numai adanc-mahnitei religiuni a suvenirului ?
Nenorocire 1 Nenorocire !
«Plangeci, o fete ale Sionului, crinul ce pléca. din
«randurile m5stre»canta proorocul pe harpa duiósa
a inspiratiunei séle.
Er noi, carl scim cine a fost domnisóra Iulia
Hasdeu, dicem asta-di : plangeO, o litere romane,
lucéférul care, pe cerul nostru Inca neluminat de
pulbere de stele, avea se strMucésca cu puternice rade.
$i asta-di, acesta comóra de inteligenti intra in
patnentul trist i rece, care o primesce cu eterna-1
nepasare !
Nenorocire.! Nenorocire !
$1 noi asteptam. cu romanesca mandrill timpul in
care. pentru obtentiunea gradului de doctor in litere
si'n filosofia, domnisOra Iulia Hasdeu, cea drat-nail:1
dintre fiicele Rornâniei, avea se provóce cu sciinta
ei admiraliunea stravechei ,Sorbonne a Parisului.
at, caruia Revista Nouti a 'ncrediniat jalnica onóre de a da fetei Directorului s&i cea din urma
inchinaciune, am audit anul trecut, cu bucuria §i
adruir4iune, pe domniOra Iulia Hasdeu discutand
inaltele speculatiuni ale filowfiei contimporane, des-
193
ficand i elucidand cu fenornenala petrundere ces-
tiunile istorice §i artistice, conducend conversatiunea
cu sciinta bogata a invetatului de frunte, cu gustul
§i gratia fascinanta a feciórei.
Scena de neuitat lavend drept fond Carpalii §i
bulgarul de aur care se ridiea in verdéla intunecata a mu§celelor, monastirea Curlei-de-Arge§i, §i
drept personagia de capetenia pe domnivira Julia
Hasdeu, care desfa.5ura inaintea ochilor no§tri, iii
trambe nesfar§ite, podóbele unei superbe inteligente.
Si'n timpul cand domniOra Iuiia Hasdeu vorbia,
muma II sorbia din priviri copila, muma vedea in
ochii fetei, ca inteui oglinda neauburitä, fericirea.
completa, mare, nqermuriti a vietei séle ; dr tatJ
citea pe fruntea ei fala viitóre a nernului sE0,--3i
eh, necunoscutul, ascultand-o, me duceam cu gandul
La acele frumóse §i inveIate profesóre ale facultaIilor de drept §i de litere din Bologna, Laura Bassi,
Iulia Manzolini §i Maria delle Donne, §i'mi cliceam
ca va veni timpul cand §i Universitatea Bucurescéna
va numera printre magistrii sei de renume pe domniOra Iulia Hasdeu, care, pe umeri tineri der de yip,
avea se pOrte i se urce Lica numele parintelui sett
,Momente de indicibila multamire sufletésca, asupra carora sórta astacli arunca vett!. cernit al mor;e1.
Amintiri indui4itóre pe cari, ca manuchiuri de
crini, le depunem pe altarul Suvenirului !
13
191
Si'ncolo ?... incolo nimic ! cad ce pore face ornul
and Durnnecleirea l'ingenuchia inaintea cosciugului,
hotarul fara trecatóre .al viemei ?
Sufletul tace, inima se'nchide §i pe dinaintea ochilor intunecaIi de lacrime tred umbrele fericirilor
de odinióra!
«Jali-vol. Dórnne, seninul vielel mele» canta prooTOCIII.
A cul viera, o Dumnecleule, fuse mai senina de
cat viéta domni§órei Julia Hasdeu ? Cine nascu ?
cine crescu ? §i cine sorbi sciinia sub cele mai invioratóre i albe -auspicie ?
Natura grarnadise asuprii-1 tóe darurile !
In Paris, intr'acel focar de sciinie i de arte, somitiile geniului frances se uitati cu mirare §i cu
iubire la acésta fruniOsa tenera, care venise din
spre sOre-resare, pentru a da mintel sale puterea
cornpletà de a se urca pe inaliimile din urma ale
sciintei umane.
Si veclend-o poeta, artista, cugetatóre, fnvaiii
Franciei fericeauo ! nefericirefericeau pe nlurna
a card inirna crescea ilnic adorand succesele fiicei
sale; ei rivniau la bucuria adanca a tatalui, care
mergea la Paris pentru a recolta laude dupe urma
fiicel séle !
Si'n timpul acesta, cu surisul pc buze, cu ua
vointa neclintita §i necunoscend oboséla, domniOra
195
Julia Hasdeir framenta in mintea ei tenéra der puternica cunoscintele fari. nurndr ale sciinlei contimporane. Filosofia, istoria, literatura, poesiii, rnusica,
cerceta totul cu pasiune, §i cu acea sete nesfaritä care stapanesce sufletele de elita, inimile infracarate de entusiasm !
Suia fecióra, eroica prin vointa ca Vestalele Romei ; suia merea, cu OChil inta spre nobilul scop,
aventandu-se spre culmile sciin/ei, cand bóla care
nu iérta se area in fata-l. Voi së suia 'nainte sé
uite in caldurile inviatóre ale sciintei durerile nimicitóre ale trupului.
Lupta deérta ! Vifor de curagiu generos, der trecetor i zadarnic !
Ve4u Ca nu-i cu putinta, surise cu tristete gandindu-se póte la cei 19 ani ai verstei séle §i se culca
supusä pe patu-i
Intocmai precum, in vechirne, fiérele selbatice ale
circurilor rornane sfiaü mai Cli turbare pe martirele crestinismului a caror blandeie angeresca stratot ast-fel pe domniOra
lucea mai cu duieshi ;
HasdeO, pe acésta tenera martira a sciintei, bóla,
monstru farà rnila, o chinui mai cu cruclirne, secand "inteensa isvorul vieeI, mai iute de cat usuca
sórele lui Iuliti picatura de apii dupa setósa cararnida.
$i totul se sfar§i !
196
Acum, sufletu-i tén'er se inalla candid catre splen-
dorile eterne. Dumnecleil o va primi in randurile
alesllor
; memoria domnisórei Julia Hasdeti va
rErnane pentru totdéuna via in sufletul si'n inima
tinerilor i tinerelor nóstre ; istoria literaturei romane va consfinii ua pagina induiosata poesielor §i
talentului tinerei martire ; vointa sa va fi data ca
neperitor i stralucit model generaliunilor
dér totusi, o fecióra,
viitóre,
acum, cand de pe pragul
acestui templu al sciinlei i literilor romane i1 adresam ultimul adio si oil' de caw ori in viitorime
i
se va vorbi dedornnióra Julia Hasdea de pe buzele fie-caruia vor sbura cu amaraciune cuvintele
negre :
Nenorocire ! Nenorocire!
UN MORMtNT-POEMA
,
)
-11 esgustat de netrebniciele lumei, parAsit de
prietini si chinuit de mari si grele &duff,
Dante se plimba odatä in tikerea neintreruptii a cirnitirului'de la Pisa acel Campo-Santo
faimos in istoria artelor italiane si'n care s'ar crede
6 murmurul ventului redestépta din seninetatea
rnortei lumi intregi, adormite pentru vecid.
Cu privirea perdutä in nesfarsitul amestec al On_
clurilor, Dante trecea dus pe langà fia-care morment, ca un spectru esit din lurnea umbrdor si
alunecand de-a lungul aleielor ca purtat de uá putere dumnecleescä.
A Océ, a cugeta, a te isola prin tine in tine,
mtiltArnith spiritului care te aventä in ciuda corpului
.ce te 'ngreunl se rerruli jos
supremii fericire!
Si.'n timpul cand marele cugetátor al Florentei,
spirit ales in pleiada spiritelor alese, colinda pe langa
anorminte ,ca si cum ar fi inceput dletoria din care
198
nici un calator nu se mai reintOrce re calea re
care a plecat,
un calugar '1 opri §i, amestecand
glasu-i strain in concertul glasurilor cari umpleari
mintea §i inima lui Dante, '1 intreba ce cauta ? -ce
voiesce ?
Poetul i§i cobori privirea, din inältirnile eterne
in cari plana, asupra acestui corp, §i, cu ua voce
venind dintr'alte lurni, respunse calugarului : pace !
pace! pace !.
Acésta dorinta te coprinde in mrejilel nevedute
cand, suind colina Filaretului, intri, pe porta cea
mare a cirnitirului de la Bellu, pe sub bolta careia.
dilnic resuna suspinele si jalea celor cari vin se aduck
pamentului ceia ce pamentului e scris s fit dat.
Pace §i isolare ! chiar lumea care prin prejuru-II:
vine §i trece, calci intr'alt fel ; la sgornotul pa,ilor,
§i cuvintele, alt-fel rostite, se aud ca un ecoil lung
departat, jalnic 5i obosit, lungo, loutano, piangevole, stanco, curn dice Carducci cantând munca
nature.
Intrand in aleia cea mare, §i indreptându-te spre
biserica, la laturea altarului, pe stanga, un morment
ti-atrage si'll pironesce pentru multà vreme privirile..
Doritor de pace senina §i nu chinuita, apropia-te
Omule, care credi mOrtea ca uä simpla trecere din
asta vale a plangerilor din colo, unde nu e nici
jale nici suspine, vino cu fruntea iluminata de radele
9U
credit-46 §i cu surisul speranIei pe buze ; vino §i'It
vecli visul intrupat in marmura §i'n floa, in fer §i'n
fiuturi, in luminele artei §i'n lacrimile induio§dtóre
ale iubirei §i eternei amintiri,
contrastele vieel
de aci, prevestind cu a lor fire unitatea in perfectiune a vielei de dincolo.
Nu citi antaiit inscriptiunile ! Nu ; uita-te la lucrurile mute ; tacerea lor e mai vorbitóre de cat
ori-ce sta scris. Si marmura, §i ferul, §i sticla,
bronzul b vor spune ca. acestal mormentul Domnisórei Julia B. P, Hasdeu, ndscutd la 2 Mmenthre
1869. Martira iubirei de sciintd si artd. Mórtd
la 17 Septembre i888,--tot ast-fel spune I inscripIiunea dupa uplita de pe laturea anterióra a akarului din morment.
Totalitatea constructiunil, unica in felul el, simboliséza doue sfere : d'asupra, pe pament, sfera materiala cu ocupatiunile i preocupatiunile el ; in launtru, sub pament, sfera ideala cu aspiraiiunile et
spre infinit ; sat, cu alte cuvinte, materia e espusa
din capul locului vederil trecêtorilor, pe cand idealul.
e ascuns §i trebue se! caul!.
Sus, sthlpii grilagiului sunt suluri. marmoree de
veChi manuscrise, legate intre densele cu grilagiul in
urzéla de fer a ciruia albul virginal se marita cu
verdele azuriti §i cu galbenul de aur, spre a forma,
porumbeil ce se privesc pentru a se saruta, §i co-
200
rOnele sprijinite pe arma nebiruita a timpului nostru : condeiul. tanturi legate in noduri gordiane atarnä de stalpii de fer ai. intrarei ; de pe vérful acestor stalpi se avénta flacari in sus, tot mai sus
excelsior !
In fata intrarii, dominand totul i cu culórea galbena blajina domolind vioiciunea cefor-l-alte culori
se 'mita un tron-biblioteca de ua forma particulara,
suslinut de cloud colóne incoronate cu frumje de edera, simbolul incurcaturilor acestel lumi. Totul e
dinteua singura bucata de petra, nalta aprópe de
trei metri ; un monolit de Albesci. Pe frontispiciu
inscriptiunea in litere de aur : Ma't ,sedi putin ! Asprivitorule, apropia-te ; totul e atat de vesel
si de senin, §i raciele sOrelui se sbegue printr'aceste
culori atat de iubitor, in cat III simi inima Ca sE
inmOia. Vino ! Jos sunt rafturile bibliotecel ; pe cotorul volumelor colorate se citesc titlurile cartilor
§i numele scriitorilor cari sunt, in reslatirea vécurilor, fala spiritului omenesc, proba védita Ca avern
in noi scanteia Dumnecleirii. Evangelia, cartile Orientului stravechiu , Platon, Victor Hugo, Dante,
Milton, Petrarca, Darwin, Mickiewicz, Shakespeare,
Spinoza, Kant, condeiul,
iéra§1, §i 'ntr'una, si
rnereu condeiul !
calimara, volumele dlórei lulia
Hasdea §i portretul ei. In interiorul tronului, un
césornic de bronz incastrat in granit ; a stat la I si
201
jum., cand vieta de aci s'a oprit pentru corpul Tulid B. P. Flasdefi.
Sedi pe tron, obositule de munca vielei seil de
fritmentärile durerei ; odihnesce-te §i, pentru cã pu-
terea, ca O. lumina, vine de sus, ridia'fi ochil.
De eel pled cu grabire ? Ce'fi incruna privirea ?
Ceti slArcesce fruntea ? ... A ! sciu ! un cap de
mort de marmorà albä, incastrat in cerul tronului,
cu uä mare gurà deschisi, adânc scobitä in rauntru
ast-fel ca se pote biiga pumnul. S'apoi, de ce te
sperii, copile al pAmentului §i al mortei ? La slfve
de la vie a jailli de la mort. Reinalt5,41 privirile
spre capul de mort, i citesce geniala inscriptiune
care, ca un irg de margele, inconjurd capul de
mort : LAsaft rdndunica sr,s1 faca cuihul. Stijl §i
cugetà, privitorule, odihnesce-te in pacea morrnântului ; fiu liniscit, mórtea ti-e d'asupra capului. A-
céstal viéta via, cad mórtea i-e temeiul ! ....
Acest tron-bibliotec5, orl-cat de intreg la prima
vedere, nu este ânc5. ispravit ; am veclut la d. sculp-
tor Storck modelul dupe care lucrarea se va termina i se va asecia pene la i Maia. D'asupra nionumentulul, vor fi doi sfinxi din petra de Campulung, er pe acqti simboll ai enigmei se va indlta
un glob pimintesc de marmori alba de 70 centimetri in diametru, cu cele cinci continente colorate,
902
fara alte indicaiiuni de cat numal trel petricele strà
luciaire la punctnrile unde sunt : Paris-Roma--Bucuresci.
Acest maret glob completeza pe deplin ideia
materialismului pamintesc, pe care '1 represintii intréga parte exterióra.
$i-acurn, vino, prietene, sè ne coborim in morn-lent : se lass.rn randunica self faca cuibul in gura
de mort, er noi se calcam cele clece trepte de marrnura ale scarei pentru a petrunde jos, de unde spiritul se 'nalta dus pe aripele crediniei.
Der rnai Intâiü, un cuvent despre acestä scara.
Facuta din fer vapsit negru, cu trepte acoperite de
rnartnura alba, ea este un pont-levis din timpul
Cavalerismului. Cele cinci trepte de sus sunt fixe ;
cele cinci de jos se pot radica pe balamale, acatandu-se cu lanturi de o arcada, astfel ca spaçiul de
desubtul scarii rernane liber, cand va fi se se aFcle
uà rem4itä rnortala intr'unul din cele doue cosciuge
de fer, avciate acolo de pe acuma.
Trecern inainte.
La intrare, pe frontispiciU, citim cuvintele intelepciunei senine :
Tree:tori, privip d'asupra.
Cugetdtoil, cdutag In launtru.
Mórtea d vietd.
Cobóra! Bta-ne jos. Pentru ce respiratiunea nu
203
ti se 'ngree)e ? Pentru ce nu simII ca te 'nvélue si
te apes1 acel aer nabusitor al altor necropole ? de
ce privirele-Il se plimba .liniscite i scanteiatóre de
vieta imprejurul ve.a ? Demme ! pentru ca de la intrare al simtit ca nimic din cele ce te inconjelra
nu'i lugubru ca vieta mórta seu ca mórtea fara
vieta. Nu esci in morment, esci intr'un templu fàcut intreg din marmura de Carrara, intr'unul dintr'acele templa serena ale intelepciunei, asa cum le
pricepeaü spiritele marl ale vremurilor bétrane.
In fund, la oglinda care se asterne pe intreg peretele boltel, prelungesce privirile, irreal, in infinit.
De-asupra'l un compas, m'esura, deci armonia in econornia prestabilita a Imensului-Tot. De ua parte
si de alta, la colturile de jos ale oglindel, pe marmura altarului, doué vitralie, din dosul carora licuresc doue candele in majestatea liniscita a ternplului i iluminézi doui angeri pe sticlii,chipul frumos si privirea scanteietóre in arcanele sciintei a
FecióreI, in onórea careia templul se 'nalta.
Inscriptiunea de pe acésta marrnura,ua masa de
altar glasuesce as-fel :
CU VOIA LUI DUMNEDECI
S'A SEIViIRpT ACEST TEMPLU SPIRITIST INTOCMAI
DUPA PLANIL DAT CU TOTE AMPNUNTELE DE
JULIA HASDEt
20i
EXECUTOR FUND B. P. HASDEO
DUPA INDEMNUL CARUIA At LUCRAT
scuLpruRA I. GEORGESCU
MARMURA SI MOSAIC PRATII AXERIO
FERARIA A. 0. CZIPSER
VITRALII1 ZIEGLER SI SCHMIDT
BRONZ : P. SCHWEICKERT
MDCCCAC:
CU VOIA LUT DUMNEDECT.
Interior i exterior, acest templu s'a construit fara
nici un architect, fail nici un inginer, fail nici un
.antreprenor : totul s'a esecutat treptat, in curs de
un an, dupl. desemnuri ,i modeluri in carton date
de tatal reposatei.
Jos, langil altar, la colturi, lipite de altar si de
parcrii de marmora ai boltei, doue postamente pentru busturi viitóre, de ua cam data pentru done
frumóse vase albastre de Sevres cu for! artificiale;
in flip altarului, in centrul templului, bustul Julie! Hasdea din soclul caruia plea inteua parte si
alta doue uscióre de fer §i otel cari separa altarul
de spatiu cel-l-alt al bo4ei i carl represinta doi
sori cu rade de aur i argint pe fond azurit. Din
dosul soclului este gravat versul din poesia Iuliei
Hasdeu «Pétrarque a Laure» :
205
Que l'homme airne le beau partout, en toutes choses;
Qu'il l'aime dans les flours de juin h peine écloses,
Dans les bois, dans les eaux et dans le grand ciel bleu ;
Dins toute action pure et droit élevant Udine,
Dans un coeur innocent, dans une noble femme :
A la lin, ii trouvera Dieu I
In spaIiul anterior al templului, la drépta intrAnd,
mescióra de lucru a tinerei poete, de care stä un
registru acoperit penè acum de sute de iscaliturr
ale clilnicilor pelegrini, operele ci, i drept scanne,
unul aci i alte intr'alte par/1, nisce cuburi de Domino, ale cdror puncte negre pe marrnura alba masiva 41 aft simbolica lor semnificare, ca i fiA-care
punct in acest templu, cacI aice, ca si sus, nu e un
singur lucru care sé nu'fi vorbesci ceva i despre
ceva dinteasta lurne sea din lumea cea mare si eterra a spiritelor.
Imre cele patru coleme de otel dinteua parte si
patru din cea-l-alta, cari sprijina bolta si'l da uA
thria care va infrunta timpul, lanturi aurite i nikelate, de unde atArna decimi de coreme.
Sub scara am spus deja cã sunt doué cosciuge.
De laturi, pe paretele din stanga, sapat in mamma
si poleit, sub O. stea octogoni cu fondul albastru,
urmatorul cre4 spiritist : «Legea yeligard : Crede.
p Crede
Dumnedea. Crede in nemurirea
«sufletuluI. Crede in darul comunicarei cu ca.
«dusi. j Legea morald: Iubesce i ajuta.
Iu«
iii
206
«besce
i
ajuta némul.
Iubesce §i
ajuta pe cine
«te ajuta §i te iubesce. Iubesce §i ajuta fail a pre«cugeta la folosul tëii.» Pe paretele din drépta, continuarea inscriNiuni din stanga : j Legea sociald.
«Nu necinsti. A Nu necinsti pe tine install, ca sii.
«te cinstésca alii. Nu necinsti pe alii, ca s-a te
«cinstesti pe tine insu'/I.Nu necinsti munca,caci munca
«e viéta. j Legea filosoficd. and-atunci. A and
«faptul iii, atunci adevérul scii. and nu vrei sa
«crecli, atunci nu poli së vecli. and cauci dovada,
«atunci gäsesci tagada.»
Si-acum, cugetatorule, dupa ce al citit si vel cugeta hi adancimea acestor adeveruri, ridicaT privirile pentru all explica de ce lumina este atilt de
vesela, de via i de aniabila, inteacésta cripta in care
poesia pare a incalcji inima i a insenina sufletul.
Plafondul de un albastru admirabil i ferestrile
luminatorului de sus cu angerl trandafirii, precum §i
oglinda din firida plafondului, i vor explica lumina
inveselitóre a morrnêntulul, i acea simtire de quietudine prietinósa ce si-a coprins inima. In luminator
pe peretiI lateral!, portretele de familia ale Julia
Hasded, fiii-care in cate ua stea de bronz :
Pe drépta, fiind spre altar : Julia Hasdert
(1869-1888), Bogdan tatal (1838--), Inlia mania
(1840), Tadefi strabunul (1769--1835), Niculae
unchiul (1840-1860).
207
Pe sfanga, facend fapi celor din drépta : Alexandru bunicul ( 1811-187o ), Valeria strdbuna
(1800-186o), Elisa bunica (1824-1848), Boleslart
mosul (1812-1886).
In aceia.si firida, avend stele-portrete de mai sus
de done lanturi, chiar in fata bustului Iuliei
Hasdeu, se afla ca §i cand ar fi in aer un
al doilea altar,
un mic altar superior,
cu trel
busturi din terracotta de o. esecutiune rernarca bila
Christ avend la drépta pe Shakespeare i la stanga
pe Victor Hugo ; din dosul acestor busturi este ua
oglinda i ui alta oglinda in laturea opusa a firidei, astfel cut ambele oglinde reflectandu-se i re-
flectand tot-odata pe angerii de la feréstra, produc
efectul feeric al unui infinit paradisiac.
Ne 'ntórcem un moment la altarul cel mare, sub
care zac remIsitele pamentesci ale Iuliei Hasden.
D'asupra lui plafondul e compus din doue table de
marmura albi represintand ul carte deschisa, pe
cele dpue pagine ale carii indoite Ia margine peste
unghiurile ocupate de candele, sta scris cu aur in
opt patraturi albastre numele lui Dunneclea : grece3ce, latinesce, arabesce, evrees:e, chinesesce, cu
ieroglifi, cu cuneiforme i cu devanagari.
Si pretutindeni, §i sus, i jos, pe altar, atarnate
de larn,-uri, la piciotele tronului-biblioteca; aruncate
pe pament, flori, §i iér41 fiori. Manibus date lilia
208
p:enis, par a clice busturile din &ill : Christ, Shakespeare §i Victor Hugo. Flori §i iérà§1 flori, cer §i fluturii cu ariFele destinse, aninai pe buzele arcadelor,
§ése la altarul inferior §i opt la cel superior.
Poesiä §i simbolism,
in totul uá neturburatd §i
placida veseliã, ceva care multdmesce pe cugetator,
pe artist, pe trecétor, si le cover§esce unica dorinfa.
ce'l stapanesce in cirnitire, dorinta pAcei senine, § i
deci sborul de nimeni jicnit spre sferile ideale.
Te a§ecli pe unul dintr'acele cuburi inchinate Dorn-
nului : «Domino». Lasäli ochii sé imbraci§eze tote
partile templululi, se vor plimba cu iubire prin tote"
colfurile lui, dér la urma se vor pironi tot asupra
chipurilor iluminate de candelele ascunse ale altarului. Ti se va pärea c Angerii se 'naltii din ce in
ce mai sus §i cã privirile lor scantea de lumina
geniului §i de candórea virginitaii. Pareri iubite, cad
te fac se crecji ca ace! angeri sunt, cum clicea Dante..
una cosa venuta
Dal cielo in terra a miracol mosirare.
In adevér, acest mormént Era pareche, represintl
inu'un mod plastic ui poema in douë cânturi : d'asupra, pamentul cu globul seü i cu vanititile sélede acli péné maine ; in fund, cerul cu stele §i cu
anger! intr'un infinit de lumia.
200
Si ap'i Mormêntul-Poemd, care färmeciitor va
rèrnInd totdéuna, §i când radele sóre1u de véra ii
vor face sé scânteill inteu a. mare de aur, §i cAnd
lumina estompatii a clilelor de iérn sa. va catifela vioiciunea culorilor !
'14
C. A. ROSETTI
C. A. ROSETTI
C. A. ROSETTI
riasA va fi munca aceluia care, mai tardiO,
va nazui a face pentru viitorime icóna cornplea i adevérata a viqe1 lui C. A. Rosetti.
Nu sunt trei and., in istaria ;erilor romane din
secolul XIX, Omenii cari se fi intrupat cu atata deplinetate ca Rosetti tot ce a fost .lupta, deci viéta,
deci aspiratiuni, in inirna i 'n mintea tuturor Rornanilor.
A scrie viéta lui C. A. Rosetti va se dicà a povesti pe larg i 'ntr'una vidta Romdnia in Ora si'n
strainetate, pe tote téremurile si'n tote direciiunile.
In inima si'n mintea acestui ales din alesii popo-
rului roman eraii córde nenurnérate, car! resunaii
indata ce un curent se punea 'n miscare venind
dinteori-ce parte a lurnei.
Asupra lui, de a lungul a 5o de ani din viéta
cea mai plina i cea mai roditóre a Romanismului
216
se vor ainti, cu vrere on fárä vrere, ochii istoricului, caci totdéuna si fara gresl, in primele randud ale marilor nostri luptatori, istoricul va vedé
pe C. A. Rosetti luptandu-se, alt-fel de cat toll,
cu uà minte care era nurnai a lui, cu un entusiasm
care era numai al lui.
Si va trebui istoricul, cu vrere, on fara vrere,
se védi, s constate i se marturisésca ca puterea
acestui om a fost, nu o data, ci de sute de ori, atat
de mare, atilt de coversitóre si atat de comunicativa,
in cat sate, orase, uã Ora intréga,
dese randuri
;Ed multe, locuite de Romani, si'au uitat i mintea,
P vointa, i pornirile lor, pentru a judeca i pentru
a simti, in momente marete Si hotaritóre, prin
cu mintea, inima i entusiasmul lui C. A. Rosetti,
«cel mai democrat dintre nol tori», dupa cum
declara adese oil Ion C. Bratianu .cand, uitandu-se
in ochii cei mari si blanch ai lui Rosetti, citea in
.el iubirea cea nemarginiti pentru popor i pentru
cei ce luptaU pentru popor.
De aceia clic Ca a scrie viéta lui C. A. Rosetti
-,.va se clicã a scrie viéta României, viép Romfinitd-
.61 de-a lungul a 50 de ani si mai bine.
Nu acesta iubita, der mare si doborit6re sarcini
voitn a purta asta-cli pe umeril nostri ; nu cu viéta
217
lui C. A. Rosetti voim a insoti portretul pe care
ii punem a41 in fruntea paginelor acestora
ci
in cate-va condeie rëslete, ne 'ncurnetam a areta
cu graba timpului nostru ceva din activitatea lui
literarä, a reaminti numal uä parte dintr'acest complex bogat in de tote.
Si mai amain, fià pentru criticul care despica cu
ua lupà adese-ori fumura firul de per in patru, fia
pentru omul care vede ce este t5i'l spune cum este,
ceia ce reiese mai desluit i se aréta mai larnurit
inteacésta nemuritóre individualitate, este dorinta de
a sci totul. Ii faut tout voir pour tout savoir
cata sa vecli totul, ca sa scil totul, era unul din
articulele creclului lui Rosetti din tote momentele
vietei lui. Multamita setel celei nepotolite de a cunósce cat mai multe adeveruri marl §i ai sét mai
tardiu folositóre ; multamita unel puteri minunate
de a percepe i de a'§i asimila pe dintregul cele ce
se potriveaa rnintei §i inimei lui, Rosetti nu avea
preferinte ; Rosetti citea tot. S'ar crede adeseori ca,
pentru Omni de felul lui, proverbul on ne peat
«nu poti tine doul
courrir deux liivres a la fois
pepeni intr'ua mana» incetéza de a fi adeverat.
Incepeau de tote si, in limitLle puterintelor deatunci,
faceaa de tote órnenil generatiunel in mi4locul cit-
reia apare ca protagonist C. A. Rosetti.
Armata, la densii, mergea alaturi cu teatrul ; acesta
218
cu politica ; politica cu poesia ; poesia cu comer-
ciii tote la. mi loc, unite litre ele printeua legatura ce apare strMucitóre ori-cum Ii-ai intórce
omul, 5i care legaturä este veselia, increderea 'n
sine, neinfranta energia, entusiasmul.
Rosetti a fost vesel de cand s'a nascut
i,
cu
cate-va luni inainte de mórte, chinuit de cumplite
dureri, nu scapa nici ua ocasiune färã se faca asupra-i una dinteale lui observaiiuni vesele, adeverate
si adeseori muscatóre . .
pour ce que rire est le
prop e de l'homme, dicea el cu Rabelais, inteun
rand cand citise p chipul unuia din nob un fel de
incurcata mirare.
In I853 cand plecase cu Stefan .Golescu 5i cu
Dumitru Bratianu din Paris spre Orient, pentru a
cat= se intre in Ora séti se se duca in Crimeia,
Rosetti scrie inteuna din notele diarului sea de caletoria : «este 'n natura mea de a glumi», i, mai
la vale, din Malta, la 3 Decembre, inteacelasi diar,
el adauge : «inimele ni sunt inchise, der avem un
«capital de veselia. care ne sustine».
In Ora, probabil intre 1834 5i 1837 fusese in
armata, sub comanda maiorului Engel. Veselia ii
spiritul lui '1 faceati sé fil adorat de camaradi, 5i
asprimea comandantului se evapora tótä inaintea
unei argumentari hazlii a iunkerului Rosetti..
Boer de vita vechiã, Rosetti Calcâ ridend tote
CIO
acele ridicule piedici cari despariiaa clasele societaiii
romane din vremurile tinerelilor séle. In prapastia
care desparlia pe boer de negulator, Rosetti in prosa
si in versuri, arunci tó:e caftanele i islicele, pentru a'g face ua punte de trecere, a 'ntinde tot ua
apa de la vladica la opinca si a deschide elRosetti, Cretzén, Obedén si Cornescu librljriã, aaici
pravalia, in care matusa lui, Dómna Cornescu, nu
putea intra decat dupa ce lesina ua data sett de doue
de ore ce cand vizitiul o intreba : uncle
ori acasä,
mergem, coconiã ? nobila (Minna trebuia se respunda : la 'conu Costake la visitá. .. la pravalia
La Paris, uncle pleca sè 'nvete dupa 1840 cu Ion
Bratianu, Dumitru Bratianu, Rosenthal si unde intalni pe d. Ion Ghica, pe Alexandri i pe Cuza,
la Paris, veselia lui Rosetti inviora totdéuna dord
si intristarile tuturor.
Nimeni nu reusia mai bine de cat densul se inlocuesca un fel de bucate cu uã anecdota, cu na
vorba de spirit sea cu ua istoriórá potrivita cu situatiunea in care se gasiati. Nimeni nu scia sepi.
mature si besi diretice mai bine odaila de student
de cat Rosetti. «Se maturam, se scuturam, se aruncarn pebliVanii» cant' el celor cari veniat se'l
véda si'l gasiaa «iglindisindu-se» cu acesta insemnata lucrare.
Totusi, cursurile de la CaRge de France, unde
920
in vrernurile acelei, profesati Michelet, Quinet §i
Mickiewici erait frecuentate de densul cu uá atenIiune neobositii. Focul acestor trel mari «dascall»
atunci s'a aprins in inirna lui Rosetti, si d'atunci
nu s'a rnai stins pene la mórte. Entusiasmul cr: care
a vorbit tótii viéta despre ace§ti invetAtori al tinerepior séle te facea se jun cã '1 aude or de due
ori povestia despre den§ii.
De altmintreli, pentru a sorbi cu nesatiii nvépturile lui Michelet, Quinet §i Mickiewici, Rosetti era
pregatit atat de firea lui in totdéuna cal& cat
§i
de invelaturile lui Aristia, profesorul de la Sf. Sava,
despre care §i Rosetti §i Ion C. Bratianu cjiceat adesea : rar om care se fi putut sEti insufle mai
mult §i mai adânc iubirea de patriii §i de lucruri
mari ca acest dascal grec I
Aristia '1 inverase grecesce
arétase fericirile
cu carl patriotismul umple inimele; profesoril fran-
cesi din Bucuresci (unul era Liébert) §i in urrnii,
la Paris, scriitorii §i profesorii cel marI if deschisesera orizonturi netniirginite mai cu deosebire in
carnpiele rornantismului ; tot in Bucuresci, doctorul
Bernhard Stolz l'invelase englezesce inainte de 1843
si '1 ajutase a pricepe §i traduce pe Lord Byron.
Din operile poetului engles, Rosetti traduse §i
publica la 1843 poema Manfred, pe care o insotesce cu cunoscuta prefatä:
Socrate a dis, sétt dad.
221
n'a is, avea de gand sé click ca tot omul e dator
se faca ceva bun pentru patria sa»,
poemi pe
care o inchina colonelului Ion Câmpinénu cu versurile :
La tot ce e virtute, la tot ce e stintire,
La tot ce aduce bine in némul r )minesc,
Ai fost i et tu gata ca së te dal jetflre,
La orl-ce bine in frunte, Române, te gtisesc!
Mi-am invelat eü legea de cand te scid pe tine,
Pärint'f, virtute, ter, tu m'al fäcut s'ador.
L'acestea der, ca 'ntaia lucrare de la mine,
Primesce a ft in frunte; primesce-o ca odor.
Inainte de 1843, Rosetti facuse versuri..Poesia
din Cestirile de multumire, cunoscuta sub titlul A
cur e vina? e i adi populara ; a stat in cartea de
cantece Daruri i Ainoruri de la inceputul ediiunilor
i pené acurn ; ea este din anul 1839.
Tu 'ml diceal u datA cum cti pan' la morte
Dragostea ta tOt mie 'ml veT pastra;
M'al uitat pe mine, le-al uitat pe tOte,
Ast-fel merge lumea, nu e vina ta,
a fost cantata si se canta si adi de läutari re la
petreceri si veselii. Tot in Cdsurile de multdmire
se gasesce si Crintisa fericitului care s'a invétat
multit vreme prin clasele nóstre primare si gimnasiale.
Si acésta poesia, ca si multe din versurile cele-lalte care se gasesc in Until de multdmire, Rosetti
222
le scria in fuga si cu limba ce '1 era la 'ndernand
-pea la 1843, cand nu se adapase ancii pe deplin
-din isvorul cel limpede i bogat al limbei curat
populare, i pea cand nu citise :Inca Sfanta Scriptura cu ua veneratiune fdra semen.
In cele mai multe din poesiele Cdsurilor nota
vesela, p'albcurea satiricii, si totdéuna tenera se
percepe la fid-ce vers. Ast-fel era p'atunci, si-asa
va remane vita viéta.
Cand se intórse de la Paris si cand se uita la
starea in care se
&eau
;Exile
nóstre si
se
gandi hi ceia ce ele ar fi putut se fia déca puterea
de a munci s'ar fi dat tuturor, si &cà piedicele unor legi nelegiuite s'ar fi ridicat din calea tuturor,
Rosetti lasa versurile la iià parte si deschiclend
pravaliä unde avu ca «tesgbetar» pe Winterhalter pe care '1 cunoscuse din armata, de la
Engbel, se puse a publica scrierile tinerilor cad, ca
si densul, voiau se grabesca desteptarea Romani lor.
Se infiinta Societatea literard care tipari rnulte
din scrierile membrilor sel. Traductiuni, calendare,
scrieri de propaganda in marginele unel censuri banuitóre si severe, istoril ale némului românesc, calif
de filosofid, de morala si romane
libraria C. A.
Rosetti publica de tote.
Cu tinerii cari veneaa se'l intrebe despre versurile lor, Rosettti nu facea nici ca Eliade, nici ca
223
Lamartine, nu le
1iced : suntqi genie !
ci, cu
sfaturi blande, cu vorbe bune i luminate, le recomanda munca, cercetarile, poleirea cunoscinielor ce
aveati, si 'n urrriä, dupa invelatura si veghi indestule, adeveratul talent nu avea pe un altul prietin
mai hotarit si mai fr4esc de cat pe C. A. Rosetti.
Pentru completa lui fericire Rosetti se casatorise
la 1847 cu d-sóra Grant.
Revoluiiunea din 1848, dupa peripqiele ce se
cunosc si se vor cunósce CU timpul si mai bine, '1
pornesce in Francia unde remane de la 1848 si
pené la 1857, and la Paris, cand in Bretania francesii, la lera, langa Clisson. Din Paris, Rosetti adreséza Romanilon scrierile : a) Apel catre Omenii
cei
liberi; b) D-lor Eliad i TeIl ; c) Apel la tOte
partidele; d) Increderea 'n sine; e) trei scrisor'i
Domnulur Barbi! Stirbel.
In cel noué ani cat a stat la Paris, lhnba scriitorului se preschimba, se inoesce, adica se romanesce si se imbogamesce, asa ca s'ar crede ca nu mai
este acelasi scriitorul Cesnrilor si scriitorul Apeluln
la tOte partidele.
Inteacest timp a studiat cu ua ardóre neclintita.
Pentru 'a's1 hotari bine cre41 sett social si politic,
pentru a sci incotro va trebui se tinda si pe ce
cal se ajunga la minta, Rosetti a framentat indelung
in minted sa scrierile tuturor acelora in care el ga-
221
sia ce cauta. Téra 5i cele ce intr'ensa se desever5iati erao punctul de mina, lucefarul de la care pri
virile'l nu se despironiail.
Acum i5i facu fundatorul Romdnulu'i acea educaliune completa de diarist, atat de grea 5i de com
plexa pentru cel ce CO adeverat voiesce se fia diarist,
ér nu se fad din diarism a cincea róta hi carul o
cupatiunilor séle.
Cursuri, intruniri, discuiiuni, teatru (cand punga
i-era durdulia, i lucrul acesta se 'ntempla forte
rar), corespondenta in erii 5i'n strainatate, colaborgiunea la mai multe diare fiancese 5i romane, citirea literaturel nóstre populare facura, impreuna
cu iubirea soliei i copiilor sei, ca nici macar un
singur moment encrgia cea peste fire a lui Rcsetti se
se desminta sea se slabesca in lungile 4ile ale exilului.
Pregatit cu tot ceia ce Ora5u1-Lumina dit cu
prisosinta celor ce scia sé'l inteléga, Rosetti reintra
in Iéra dupa peripeliele de ale caror elemente dramatice chiar adi ne mai miram.
La 9121 August 1857 apare primul numér al Ronuinulur, diarul in colOnele caruia sta scrisa de 35
de ani, cli cu cli, istoria yield nóstre, a5a curn diaristul, luat in fuga evenimentelor dilnice, este adus
s'o scria, pentru ca mai tar& istoricul s cérna 5i
se rescérna aceste documente spre liimurirea deplina
a adeverului unul 5i neschimbat.
295
.In primii ani, in Romdnul, fãcea de tote : politica
interna, politica esterna, teatru, literatura, glurne,
snOve si principie de educatiune si de.... bon ton.
Crease le tiers-état, clasa de miloc a natiunei; ar fi
voit se creeze totul, cad totul era de creat in Romania, in ajunul unirei a doue din terile surori.
Ii trebuia i Id, i trebuia tuturor, instrumentul
cel mai necesar pentru respandirea ideilor, adica
limba. Rosetti si-aducea arninte «si povestea cu drag
«despre limba vorbita de betranii satelor venili la
«Divan, si cita textual propositiunea cu care unul
«dinteensii ii incepuse cuvintarea. Teranul respun-
«dea la afirrnatiunile nedrepte ale unuia din marii
«boierii ai Mumeniei i dicea : la tóle cele spuse de
«luminatul boer Kspuns se cade. Acest se cade,
«pus la sfarsitul propositiunei, era, dicea Rosetti, de
«ua m Iretia antica».
Pentru limbi, el cercetase, cugetase
i studiase
ani de-alungul la Paris. and se'ntórse in téra, cu
totii fierberea ce era'n politica, Rosetti considera ca
ui mare si sfantii a lui datoria de a recomanda tuturor limba poporului.
La 9 August 1857 aparuse Romdnul ; la 16 August, el incepe u seria de articole (sépte) despre
frumusetea poesiei i limbei in literatura nescrisa a
poporului roman, cu privire la colectiunea Doine
si Lacrnnióre a lui Alecsandri ; in ele, spune Rosetti
15
996
cititorilor Roman 10, in ele, mar mult de cat in
tote scrierile nóstre, avem se gasim «taina acelei
«calduri a inimei care a facut pe poet creator».
Versurile dumitale, disese el lui Alecsandri pe
bulevardele Parisului cu chi-va ani mai 'nainte,
versurile dumitale sunt versurile tnele si ale tuturor
Romanilor. Ai simiit ca noi toff si ai spus siniiimintele
d-téle in limba in care am voi se vorbim noi toff si in
care, de vorn lucra si vom inveta, in curand vorn
vorbi too.
Intealtd parte a aCestui studia, Rosetti declarft cii
poesia populard este pentru Romani ceia ce aü fost
Iliada §i Odisea pentru Greci.
Lauda adeverata, pe care toli scriitoril nostri de
frunte aQ adus-o §1 o vor aduce limbei vorbite de
popor i cernute de scriitori.
Alaturi de literatura populara, adorata de Rosetti
pentru frurnusetile ci poetice i pentru limba ci cea
mandra si mladiósa, el mai considera ca un alt puternic instrument de lumina si de educatiune Teatrul, representatiunile de tragedia, de drama si de
comedid.
In prima Criticd Dramaticd, aparuta in Romdmil de la '19 Novembre 1857, sub semnatura lui C.
A. Rosetti, citim intre altele :
«Eram de 16-17 ani cand nascu Teatru Natio«nal, eram unul dintre primii actori ce se esersail
227
-oatunci pentru Antilia representatiune,
i
lui
i
sunt
odator cele d'ânthi cuvinte de amor, de onóre, de
«patriotism ce buzelemi rostirà pentru Antftia Ora.
oEl menvéta pentru furtilia &à a nu rne-nchina la
.oórneni
Cine? Ed s irni plec capul la farrnece, la minciuni?
Se támditi unuT fanatic, s6 cred ale.lul minciuni?
«El me facu a dice pentru tóta viéta mea :
Nu, d'a (tenor dreptate Zopir fid pedepsit,
Décd libera mea mân i curatd veT vede
A lingusi viclenia i talhart a mangdia...
«Lui if sunt dator cele d'antal.... A çlile frumóse,
-evisuri, näluciri, inchipuiri fericite ale fragederju«neti, ce v'ati f5cut voi ore
Cititorii Ronulnulu'i
!
«yor intelege cu ce amor, cu cata sete am alergat
4se ved in verstnicia hal pe acest tovaràs al june«tel mele....»
Rosetti urmézii apol cu criticele dramatice de-a
lungul lui 1857 si 1858. La Februaria T858 are
a
se lupta pentru Teatrul National in contra a trel
tined din clasa cult5, d-ni.1 C. Cornescu, A. Odobescu
si A. Cantacuzino cari, câtesi trei,
Cei trei Coconi,
cum le dicea ROsetti,
ii scriseserii pentru ce nu
se duc la teatru romanesc, i Rosetti le respundea
pe tonul usor si glumet, cu potrivite i spirituale
IntepAturi.
228
Mil lo era atunci in totà splendórea geniului sea
dramatic. Vorbind de prima representatiune din
Preipastiele Bucurescilor (Jol, 6 Novembre 1857)
Rosetti dice :
«Millo a luat inaintea desvoltiirei artelor in Ro«mania cu so de ani».
In Septembre 1859, Rosetti devine director al
Teatrului National si de atunci criticele sunt acute
cand de Florica séci Elena (d-na M. C. A. Rosetti).
cand de Aricescu care ii instruna la prima din
Cer,setorul Orb (Novembre, 1859) lira sa cea mai
rCtsunitóre, pentru a ctinta jocul lui Millo :
Electrisezi de ut dalà infern i paradis !
Atuncea, peste un tunet de-aplause i bis,
Parterul strigi : Vival Romanul Mollier I (sic).
Rosetti remâne directorul al Teatrului penè la Septembre 186o, cand directiunea se incredintézä unui
comitet. Acesta inchiriaza sala lui Millo si in curand
incep istoricele certe ale lui Millo cu Pascaly. Criticele dramatice ale lui Rosetti devin din ce in ce
mai rare.
Cu tote acestea, Rosetti nu se desinteresk nici de
teatru, nici de nirnic. Atät cat luptele politice il permiteau, el se tinea 'n curent cu tot ceia ce se producea 'n literatura romand si 'n literatura straind.
Nici ta data la carte cu adevkrat geniala nu a
apdrut, fárk ca printre primil el cititori së nu fid
229
si Rosetti. Nu ',51 legase preferintele de nici ut
sce)là in literatura. Romantismul lui nu '1 impiedica
a iubi pe clasici i pe orl-cine când ii plAcea. Era
eclectic cu discerndrnent : admira frumosul ori-§iunde 'I &Asia. Nu'l interesa nici timpul, nici locul
când §i uncle se produsese cap-d'opera sea lucrarea
de talent ce studia. Era frumós6. ? Era a lui. II placea se repete adeseori inaintea nóstra cuvintele lui
Flourens, criticul lui Buffon : j'appellerai toujours
grande hi pensde qui me fait penser, voiu numi
totdéuna mare gAndirea care me face
sC
gindesc.
Dupä ce se intense de la Paris la 1844, Rosetti
incepu se'§i invete limba cea curat românesca, pe
care a 'ntrebuintat-o in Pruncul Romdn din timpul revolutiunei, in traductiunile facute la Societatea Literarei (1845
46
47) §i apoi, mai tarcliO, la Paris, in Apeluri §i 'n Scrisorile mai sus
pomenite.
InvelAtura §i-a luat-o din citirea primelor publicatiuni de literaturà populara', prosa §i versuri,
din auclul §i din invetatul limbei vorbità de reran
din citirea Bibliei §i Evangeliei, in bunele traductiuni române din vechime.
Rosetti citéza cu placere si adeseori cu veneradune cuvintele lui Isus, ale lui David, ale lui
230
Ieremia, Isaia si Daniel. Ma'nuirea limbei,
ale-
gerea frasei si sciinta pentru a ei alcdtuire, de esterorminescd sea nu, capitalul bogat de cuvinte ce are
la 'ndemând pentru investirnentarea cu podóbe artistice a ideii II sunt date dintr'aceste curate isvOre
de limbd romdnescd.
Argurnentatiunile, tonul, modul de a tracta ideia,
de a 'ntelege cestiunea aduc aminte pe acelea ale
lui Michelet si ale lui Larnennais. Rosetti irebue sé
fi citit la Paris, fiii inainte, fia dupd revolutiune Les
Paroles d'un Croyant, cu aceiasi cdldurd cu care
citea cuvintele lui Crist cilnd scria Apel la totepartidele.
Reamintiti-ve les Paroles d'un Croyant, Psalmii
lui David si vro cate-va din infldcaratele pagini ale
lui Michelet, i apoi citii aceste bucati din prosa_
dinainte de 1857 a lui C. A. Rosetti :
«In adever, starea de astd-cli nu este ore ca a
«naturei cu cdte-va césuri inaintea furtunei ?
«Pdmentul uscat pene in panted se svercolesce
«sub raclele sórelui ca femeia piicdtósä sub sdrutdrile.
«sotului ei, i rirnele se tirésc prin crdpdturile lui
«ca viiu1 prin sbArciturile inimelor vOstre. Atmos«fera plina de miasme inecd ornenirea ca legile«vostre cele nedrepte. Flordle sunt abdtute la pa-
«ment ca fedora arndgità, i vermele banchetézd in
«inima lor ca arnagitorul in balurile vóstre. Arborii
931
«cei .mari apléca irnperatesca Ior frunte galbenità
«inaintea timpului, si frundele cad pe parnent ca
«diamantele corOnelor in cliva revolutiunilor. Stri«gatul paserilor, mestecandu-se cu sueratul venturilor
«si detunarile tunetului cu suspinele poporului, cu
«sueratul bicelor si detunarile tunurilor vestesce so«sirea furtunei, reinvierea i mantuirea nature in«tregi. »
Mai la vale :
«Curcubeil sant al legei celei noué, cum sä nu
«cred in tine, cand \red astacli apele potopului abitute
«si mórte din minut in minut afundandu-se in abi«sele pamentului, corbii falfaind pe capetele vraj«masilor nostri, i porumbita cu ramura de máslin
«jucandu-se:de-asupra capului meg. Revoluiiune !
«Scanteia santa a sufletului urclitor, cum se nu
«cred iii tine cand in Romania, unde mii de ba«ionete veghiaza pe morméntul tëü, caldura'il din
«ce in ce mai mult desamortesce inimele Roma«nilor, circula din vine in vine si tresaltà pene chiar
«§i péna mea.»
Mai la vale :
«S'apol, este öre culpes cela ce crede ca natiunea
lul va birui ?
«Parlite fia buzele ce vor ride, mute fia buzele ce vor
«cleveti natiunea mea, cad, cu main pe morrnentul
«niaicei mele, spun c'am creclut i cred acum ca Roma-
932
«Ma va se traiésca seu se móra luptandu-se pentru li-
«bertate ; ca staia ei lucesce pe ceruri ca sórele
« Orientului, §i ca lumea jumEtate de se va apasa
vacum pe densa, Romania tota in unire o va ri«dica pe umerii SE.»
Si in fine, una din cele mai marete pagine din
cam a scris Rosetti, model de prosa maiestuósa. si
inspiratii in care durerea patriotului resuna ca glasul profetului din Scripturi: :
«Spre voi dér, tineri Romani, se intórce inirna
«mea, caci_numai in inimele cele tinere este vir«tutea cea mare i adeverata, energia cea necorup«tibila, curatenia cugetului, vointa cea curata si
«drépta ce nobiléza tot ce se atinge de dénsa; ma«rinimia, devotamentul, sacrificiul, inspiraliunea, e«saltatiunea, amorul, flacara cea &Intl §i neatinsa
«de nici ut patima §i de nici un interes, ce arde
«neincetat pentru libertate §i dreptate.
«Tineri Romani ! pentru lurnea cea noua ne tre«bue ómeni noui, pentru lumea de libertate §i de
«fratia ne trebue suflete tinere, nelantuite cu obi«ceiuri, suflete drepte, nesbarcite in nedreptati, inimi
«ce umede and de laptele maicei lor pot imbratip
«cu iubire Romania intréga.
«0 ! asculta-me un minut, tinerime dulce, lume
«noue, lume fàrä margin!, lunie de iubire, fratia §i
vdreptate. Iea-me, iea-mE cu tine un minut, caci,
233
«cu tote neputintele mele, te iubesc cum iubesce
«mama nadejdile betranetelor séle ; iea-me, cad me
«daft ie cu totul, din inima i fara tocméla. Eu
«nu am a tocmi 5i tine ! este putin, forte putin,
«ori-cat de mult a§i ave sell daa, cad sufletumi,
«slab de clilele trecute, era se se stinga mane p'un
«pament strain, cand tu niC vel duce in Romania
«cea mare, una i nedespariita, in lumea de fratia §i
«libertate, in imperatia Dumnedeului celui no0, ca'n
5i al amorului, se me retrag
«langa mormentul maicel mele cum se stinge lu
«micllocul credit-46
«mina candelei la lucirea sorelui.»
Acestea sunt paginele pe cari Rosetti le scria in
Paris.
Intors in téra, in Romdnul, el line catava vreme,
acest stil, der nu trece mult 5i polemicele dilnice,
graba cliarismului, concisiunea articolului '1 silesc a
parasi frasa lunga, impodobita, plina de morelia in
aduceturile i intorsaturile el. Cu 'ncetul, cu 'ncetul,
Rosetti e adus pe nesimtite a'5i forma un a lt stil.
Frasa scurta, svelta, sagetatore, der merea limpede
in rapedea-1 mi5core inlocuesce frasele ce citaia
inai sus.
Din fericire, studiele ce facuse, iubirea lui pentru
literatura populard, pentru proverbele i dictOnele
folklorului nostru 11 feresc de strainisme. Stilul se
schimba, romanitatea ense a frasei, a intrebuintarei
23 1
cuvintelor in tote acceptiunile lor rCrnane neschimbata. In ultirnii cinci-spre-clece ani, Rosetti discuta
cestiunile intocrnal cum un maternatic demonstra ul
teorema. Inductiunile 2 i deduc.Ounile privitore la.
tesa ce
propunea, semenact cu nesce formule,
unele din altele esind, unele de altele inlantuindu-se pentru a conchide id quad erat demonstrandum.
Pricepuse cliarismul 2 i menirea lui ; vecluse cu
ochil mintei i ai inimii viitorul, puterea si marile
binefaceri_ce are acésta incornparabila institutiune
de libertate a timpului nostru ; ii cantarise efectele
presinte i, ca i Kogalniceanu, ca 2i Bolliac
Roseti tresalta la audul seit la citirea unui articol
bine cugetat si bine scris. Cu rena sa in totdduna tenEra i neobosita, el saluta cu vorbe de lauda
si incuragiatore cinste aparitiunea unui talent noir in
publicistica rot-nand.
Pentru el, diarul, sfatuitor cu mii de guri cari
ilnic vorbesc, era os magna sonaturum al tirnpului
nostru, era acel glas puternic care se ridica mai
presus de ori-ce in bataliele vietei i cercetéza, judecii,
condamna, achità, Iurninéza, dérima, reconstruesc
inflacara, arde, consurna tot ce e fiinta sea lucru in
cer i pe pament.
235
Si de aceia, 4iaru1ui §i succedaneelor lur, Rasetti
inchina fdril intrerupere, cu iubire §i entusiasm, de
la 1857 i pene la 1885, uà minte §i u inimi
cad, printre mintile §i inimele cele alese ale nati
unei române, printre cele mai alese vor remâne.
ION BREZOIANU
ION BREZOIANU
ION BR EZOI ANU
am cunoscut la Paris, in iérna anului 1881,
se-11 vétid pe until din copii si se-si
caute de sanetate.
,
,avenise
A stat vro trei luni in otelul in care locuiam si
eft, si 'n timpul 'Astor trel luni stand de vorba cu
wleg Ore-cum
Ion Brezoianu, 'mi-a fost dat s
firea, puterile i faptele minunatel generatiuni de
Omeni i lupta.tori, pe cari anu). 1848 ll gasi in flórea
tineretei set in toiul barbaIii, gata a birui pena s,i
nebiruitul pentru Ora i viitorul el.
Suntem anca aprópe de acele timpuri, pentru
al pe deplin in stare sé le judecam cu adevèrata%le
mësura si se le assdam in cadrul ce li se cuvine.
Istoricil secolului Viitor, privindu-le dinteua, depar-
tare liniscitóre, vor pute mai bine de cilt nol s6 le
46
2'12
puna in datorita lor lumina. El vor sci se' zugriivesca pe dintregul entusiasmul, a venturile §i credino.
acestor Omeni cad gasiaü atilt de firesc si atilt de
simplu se facä cele ce faceau, incat la betranete
vorbesc de C. A. Rosetti povestindu-ne noue aceste fapte, el se mirail adanc de mirarea nóstra,
ba chiar, adese-ori din privirile lor, .pareaU ca ne
intréba : puteam ore face alt-fel ?
In randurile d'antaiti ale luptatorilor carl incepura
munca cea mare a redesteptarei nalionale si carl
luara tiä parte modesta, der trainica si folositóre, la
pregatirea natiunei pentru menirea cea noua, se afla
si Ion Brezoianu.
Bucurescen, el s'a nascut cam pe la 1817 §i a
avut fericirea s urmeze cursurile scólei de la Sf.
Sava cu nisce profesori cat% pe langa sciinta de
atunci, aveaU si darul cel rar §i mai mult de cat
pretios de a aprinde pentru totdéuna in inimile elevilor lor focul iubirel de patria §i un dor neinfrenat
pentru tot ce este bun, cinstit si mare.
Generalul I. Em. Florescu si d. Al. Orescu, reposatul Sc. Filipescu, erau conscolaril lui kin Brezoianu. Cu un an sea doul inainte se afla nemuritorul Balcescu. Profesorul de sciintele maternatice era neuitatul efor al scólelor, Petrache Poenaru.
Cu el, elevii cursului superior esiaU adesea la Ora
pentru a mesura mosiele, ca odiniOrii Lazar cu sco-
243
larii sEl. Socotelele de mesuratóre ale tinerilor Savisti erat mai adeverate si mal consciintióse de cat
ale inginerilor straini cad faceau tréba de poruncéla i plecau p'aci incolo. Mosia Vizurestii, proprietate a tatalui generalului I. Em. Florescu, a
lost mesurata de Poenaru si de elevii mai sus cita/i.
Indata ce termina cursurile, Ion Brezoianu fu tramis profesor la scOla superióra din Cerneti, pe atunci resedinta judetului Mehedinti.
Acestea se petreceau pe la 1837.
Cu iubirea sa cea nesfirsitä pentru respandirea
sciintei in tóta Ora i cu acea activitate care a facut-o
nemuritóre, vechia Eforia a scólelor hotaresce ca
scóla supericira din Cerneti s devina ca un fel de scOla
normala de invetatori, scóla de candidaticadindaft
cum dicea poporul. In decursul anilor 1837, 1838
si 1839, Ion Brezoianu este insarcinat de ua parte
a pregiiti pe tinerii candidafi pemru viitórea lor
sarcina, éra pe de alta a cutreiera districtul Mehe(lit*" din comuna. in COMMA, ca se alega locurile
unde aveau se fià cladite de primaril localele de
i induiosator lucru, ne spunea Bre«zoianu la Paris in Ianuaria 1881, s'6 ne fi vajut pe
«elevii mel si pe mine plecand din Cerneti cu trai«stele la spinare. De cat oil citesc acum prin ga«zete ca emigrabil germani, dupa ce ajung in por«Era mAre
212
«turile Americei, pléca cu -traistele la spinare spre
«campir i paduri necunoscute, de atatea on imi
«aduc aminte de pornirile nóstre din Cerneti. In
«vacantele Pascilor i 'n Vacantele cele marl incepeam
«me'suratorile din sat hi sat. Pranii ne primeau cu
«bucuria, cad vedeau pe data ca nu semenam nici
«a Greci, nici a catane, nici a zapcii ; ghiceaia ei
a ch.' bine mare va esi din munca nóstra. Mésuram,
«bateam terusil,
le spuneam ce aft sa fad. dupa
«planul tramis de Eforia
plecam luandu-ne
«fralesce cliva buna».
In tOmna lui 1839, multurnita neobositei activitati
a ha Ion Brezoianu, judetul Mehedintllor deschise
260 de locale de scoll, ér populatiunea scolara se
urca in anul acela la 5000 de elevi. Profesorul lucra in Cernetl cu candidaii i 'n anul scolar.
1839-1840 cand, de uá data, din chiar senin,
primi prin grabnica stafeta ordinul se vina recede
la Bucuresci. La sosire i se spuse s6 mérga la scOla
Sf. Sava. Acolo fu inchis i primi strasnica porunca
sE nu cumva se' ésa pe unde-va prin oras. Causa acestei pedepse care rapia Mehedintilor i cólei un
minunat profesor, era banuéla lui Alexandru Ghica
ca Ion Brezoianu ar fi luat si el parte, fia numai
prin corespondenta, la complotul urzit de Mitica
Gr. Filipescu pentru detronarea Domnului si proclamarea unel constitutiuni liberate, in principiele
245
dreia se citeaU multe din cele ce
s'ati citit mai
tarciia in proclamatiunile revoluliunel din 1848.
Breioianu se desvinovAti pe deplin de acusaPunile
ce 1. se adusesera si, dupà sése luni de 'nchisóre, se
reintórse in Mehedinti, nu pentru a continua se 'ndeplinéscii mult-folositórea-i sarcina, ci pentru a
lua diun buna de la toll aceia dintre invecAtoril si
profesorii de prin Cerneli i Craiova, care 'I iubiati
ca pe un frate mai mare si mai luminat. Fu uà adeverat'd jale pentru fostii lui elevi din Mehedinti.
La Craiova, prietenul lui, Cliiriiä Vrabiescu, organisä un banchet in onórea «mazilitului dasciil», er
devil lui, acum inveliitori in p1ñiie Motru, Dumbrava, Bahnita si Baia, venird in numer mare se-si
iea diva buna i se-1 esprime recunoscinta lor pentru inveViturile si bunele sfaturi ce le dedese.
Ori de due ori simpaticul betran povestea acestà
scena, cea mai frurnósa i cea mai iubita din vieca
mea ! esclaMa el,
tot de atAtea ori vocea '1 tremurk de 'nduiosare, er ochii i se sc:ildati in lacrimi.
läsase in
Citeai pe faia lui intipArirea nestersä
voiaU
seinin acest'a scen.i, «candclicea
«mi sarute mânile, er efl neläsandu-1, me coborii
idn curte si plângend de fericire ii skutai pe toll
«si in urmä, ne mai putend de ernotiune, trebuirà
«se-mi ajute se suiu iéri sciirile de la maniistirea
«Obedenului, unde locuia prietenul meü Vrabiescu.
2i6
Se intórse in Bucuresci si remase Era slujba._
Eliade care '1 cunoscea '1 lua se lucreze la Curierid Romdnesc. Singura gazetá strAinä ce li se per1842 era
mitea de censuri se priméscii la 1841
Jurnalul de Francfort, din care Brezoianu traducea
ate ceva din afacerile Europa pentru cititorii CurieruluT. Eliade facea articolul de fond din care,
forte des .5i fara milA, tiiia de-1 sventa censura.
Dupa caderea lui Alexandru Ghika, Brezoianu fu
chiamat din noU la Eforia scólelor i tramis se organiseze §cóla de candidati din CAnipu-lung. Si ad,
ca §i la Mehedinti, el desfasurA aceiasi activitate §i,
cu blAndetea farmecatóre a caracterului sèQ, sciu
sé-si castige iubirea Muscelenilor intocmai dupa
cum ca§tigase pe aceia a Mehedintenilor.
Indata dupa sosirea lui in Campu-lung, (-:(51ele
incepura sé mergA atat de bine incat, in 1843, Bibescu-Voda, visitand judetul Muscel i fosta capitala a primilor domni, i auclind frumósele respunsurf ale elevi!or i candidatilor de invetatori, inAlta
pe Brezoianu la rangul de pitar §i darui i ua
sumA de galbeni 200.
Anul 1848 il gdsi la CAmpu-lung unde, impreuni
cu ft:10 Ruchreni, Brezoianu pregatea ogórele pen-
tru aruncarea semintei celei noué. AuJind de inicarea din Bucuresci, profesorul pleca repede in
capitala pentru a da capilor Revolutiunei ajutorul
247
sciintei si muncel séle. In Octobre 1848 se afla
plin de rnAhnire cu Eliade la Brasov. Se 'ntórse de
acolo la Câmpu-lung lit inceputul lui 1849. Prefectul judetului l'aresta si-1 trätnise la Bucuresci
unde comisiunea ruso-românii care judeca pe revolulionari condamnii si pe Brezoianu la cilte-va lurir
de inchiseire. Tênerul profesor ii facu inchisórea
impreuna cu profesorul de la Buzü, Dionisie, mal
târcjiu episcop al Buzeului, al ciirui prieten ca frate
remase Brezoianu pentru totdéuna.
Sub Stirbei-Vodá se redeschid scólele. Pentru a_
treia óra organisatorul scólelor normale din Mehedinil si din Muscel este chiamat de Eforii si insnrcinat cu infiintarea §cólei de candidati din Ploesci
si cu organisarea scólelor rurale din Prahova. Dupa
ce sfirsi cu bine si acéstil indatorire, Brezoianu se
reintórce hi Bucuresci unde este numit cap de cancelariii la Ohtésca Epitropid a orfanilor. Nu mult
dupa acésta trece in comisia documentaa ca mernbru, fltiÜ cu Simeon Marcovici i cu poetul Gr.
Alexandrescu, mai pe urma cu Sc. Orescu 8i cu d.
Al. Odobescu, avend comisia de secretar pe neuitatul Filimon.
La 1857, dupa tractatul din Paris, la alegerile pentru divanul ad-hoc, proprietatea cea mica din Ilfov
tnitnite pe Brezoianu se o represinte la Adunare. El Iut
deci parte la actul cel mare, la unirea èrilor surori.
018
and incepu së se agite faimósa cestiune a secularisArii rnoniistirilor inchinate, Brezoianu fiicea
parte din comisia documentalä cu d-nil Stefan Great-1u §i B. P. Hasdeu, sub pressdinta arhiereului Filaret Scriban. Atunci avu ocasiunea de a studia cestiunea calugarilor greci din léra si publica substan
tialal memoriu intitulat : Mondstirile dist, 7nchinate
.yi calugarii greci. Dintr'acest studia pe care principele Cuza ii ceru :Inca in manuscris prin adjutantul sea Pisoschi, tramisul nostru de la Constan-
tinopole, nemuritorul C. Negri il lu5 multe din
argumentele cu cari ap5ra inaintea arnbasadorilor
Puterilor Garante i Curei Suzerane, drepturile Ro-
mAniei in contra Patriarhului din Tarigrad i in
contra unel sumedenil de alti patriarhi, mitropoliii
episcopi din Asia-Minora §i din Alexandria Eghiptului.
La 1862, Ion Brezoianu fu nurnit de Cuza-Vodä
consiliar la Curtea de Apel din Bucuresci. Dupa
1868, a fost vr'o 4
5 ani §i membru in comitetul general al Teatrelor.
Brazda ense la care Brezoianu lucra mai cu spor
§i mai .indelunga vrethe fu aceia din ogorul scOlel
acésta inteua vreme cand totul era la 'iiceput si
totul intelenit. El rëmâne in istoria invetarnentului
nostru, printre prirnil dascall al Romania de dincoke de Milcov, ca unul din cel cari ail pus temelia
2 V)
scólelor normale si scólelor rurale. Istoricul viitor
al Efdriei scólelor de la 1829 si pene la pagubitOrea desfiinIare a acestei folositóre instituiiuni, va da
lui Brezoianu in randul primilor profesori i organisatori un loc de ravnita cinste.
Pentru aceste prime scóle normale i rurale, Brezoianu traduse, prelucra i publicä : I) Mehicla inntuald; 2) Inv.:-tatorul primar ; 3) Rudimentul agricol universal ; 4) Curs de agriculturd ci economid
rurald ; 5) Despre educatiunea mumelor ; 9) Medicina sifarmacia domesticd ; 7) Elemente de isto-
ria stintd.
Istoria patriei era ense studiul mult iubit al blandului i veneratului me0 prietin. «Cand am dat,
«'mi spunea dénsul in 1881, cand am dat lui Bal«cescu rnanuscrisul din cronica lui Constantin Caitpitanul, mostenit din familiA, pentru ca se-1 pu«bike in Magcqinul Istoric, imi salta pieptul de
«fericire i sciu ca am petrecut atunci cu istoricul
«lui Mihaiü Vitézul ua jumetate de ceas, fericindu-ne
«unul pe altul pentru serviciul ce aduceam istoriei
«romfmesci.»
Fiind multä vreme in comisia documentala, Brezoianu cerceta si studiá cu midlócele ce avea vechile chrisóve i ofise de prin arhive, i cu ajutorul acestora, publica studiul sea Mondstirile dise
"nchinate ci cdlugdrii strdini, de care vorbiam mai
2).
sus. Mai tardia dede la lumina Refonnele Romanilor
i
'n tine, cu cate-va luni inainte de mine, in
1882, publicä Vechile Institutinn: ale Ronidnilor.
Acestea sunt in linie marl faptele de serna ale
viqei lui IOn Brezoianu. Ccia ce a remas nesters
in inima prietenilor tineri i betrani cari Pau cuiubit, este memoria unei blandeti fara
semen si unui entusiasm care nu a 'ncetat de-a. 'I
incalçli pentrn ori-ce interes românesc pene la ultimele césuri ale vietei.
Brezoianu apucase tóte timpurile prin cari de la
noscut si
1'116
si pene la August 1882 le-au trecut terile
romane si-puted, deci, se apretuiesca pasii cei mari
ce a facut Romania de-alungul acestui secol. Era
pentru el tiä neasemuita fericire, and vedea -in
strainetate numele Romania cunoscut, respectat si
1821
onorat.
Inteu a. di, la Paris, dupa ce mersese pentru prima
Ora la Legatiunea Romania, irni povestia sera cu
lacrimile 'n ochi ca. 'n tineretea liii aü fost pentru
Romani timpuri child nu putearn caletori de cat cu
pasport turcesc, si 'n tote capitalele Europa la ambasadele turcesci trebuia se merga se-1 viseze.
Si aceste timpuri, IOn Brezoianu avea darul de a
le povesti minunat de bine, asa curn densul le simlise si le intelesese. Memoria ii punea inaintea ochilor evenimentele , inima i le reinvia, si era LA.
251
pläcere adanth s vedi pe bartinul albit de munc'a
reintinerind in entusiasmul §i ctildura vremurilor acelora, când totul era de fácut, dér §i când descuragiarea i oboséla nu erail cunoscute de luptatori.
Printre ace.5ti luptatori, istoricul rede§teptärei natio-
nale va da, suntem siguri, lui Ion Brezoianu locul
la care drept are prin cinstea nqtirbità a unei vieti
de 66 de ani, prin focul cu care a muncit Ia luminarea poporului, i prin iubirea de térä §i de
Românism care nu l'a pAra' sit un singur moment hi
tótii viéta lui.
GEORGE SION
GEORGE SION
GEORGE SION
fost ut epocii eroict liii evolutiunea si'n revolutiunea literaturel nóstre, dupt cum a
fost ut epoct eroict in proptsirea Românilor pe tote téremurile activittlei lor.
S'a ficut, acum cinci-ded de ani, la noi, po1itii,
adrninistratiune, financie, istorit, filosofit, literatura.
si poesia, cum se póte omenesce face atunci când
nu e nici tradit'iune, nici cale de mai inainte bätttorit5, nici munct a mai rnultor generatiuni anteriOre, nici chiar trebuinciósa si priinciósa pregatire
a omului care are de gand se fact ceva.
Entusiasm färii friu, vointa peste mesurt de'nflacaratt, ininià catt vrel i ut patimt bolntvicios de
mare, care voia cu ori-ce pret se ne dqtepttm intr'ut bunt diminéta pe aceleasi culmi ale civilisati47
258
unei, unde se aflau de secole Francia, Italia, Anglia,
Germania cu politica, administratiunea, financiele,
istoria, filosofia, literatura §i poesia bor.
Epica epoca ! Mdrete aventuri !
Nu e locul së arEtiim aci cum s'aU introdus, naturalisat §i mistuit intr'aceste vremuri eroice ale Renascerei nóstre lucrurile nouè, pe cele-l-alte terémuri ale economiei nóstre sociale. Vorbim numai
de literatura §i de poesia, §i caracterisam intrega epoca cu vorbele, pe atat de entusiaste pe cat de
imprudente, cu cari Eliade imboldia pe tineri la
manuirea adeseori primejdiósa a condeiului ; scrzeg,
bderi ?.
Si'ntr'adever, in epoca eroica a Renascerei literare, care se'ntinde, cred, de la aparitiunea Curierulia Românesc (r Aprile, 1829) la Bucuresci
§i de la apariliunea Albinei Romfinesci (1 Iuniu
1829) la Iasi, §i pene dupa 1875, inteacesta epoca «au scris baietii» de zor, pe brand, cu cotu,
ca'nteun fel de friguri enciclopedice, fail semen in
istoria literaturelor incepetóre.
Minunate vremuri ! Nu se'ndoiati de nirnic : totul
era cu putinta la Dumnedeu si la Tera-Românesca.
Filosof adi, luandu-me la tranta cu a patra radecinii a ratiunei suficiente, cum s'ar dice, deveniam
mane un emerit agrimensor ; tot ell, dupa ua balada sea un inceput de epopeia pe cari le instru-
259
nam sera la lumina unei luminäri de sett din cand
In cand vivificata prin opera/iunea delicata a mucarilor, a doua di de dirninéla respundeam intr'un
.diar politic unui adversar incapétinat asupra unei
.cestiuni financiare ; plecam dupa 1)114 la Camera'.
uncle interpelam pe unul sea pe doui rnini§tri in
.«chestia» monastirilor inchinate, iér séra, discutam
cu comisiunea tecnica a ministeriului lucrarilor pabike podurile de facut pe Prahova sea §oselele de
la Campina la Predeal.
Le faceam ore pe tote a§a curn se cade se fi a
acute, sal nu le faceam de cat pe jumetate, pe
acésta era ua alta tréba.
sfert, inteua optime ?
.Principalul era atunci se aibi aerul ca le faci,,
Timpului viitor avea WI at& sarcina
.atata tot I
.d'a spune curn i ce le faceai.
Credinta ense a acestei minunate generatiuni,
..credinta mai mare, nu de cat bobul de mu§tar, ci
.de cat mérul cel crelesc, ii sustinea neclintiti i neobositi intr'acésta munca uriase, der in care, la urma
urmelor, vedem adi ca cei mai multi bateat aga in
pina i faceatt stelelor cu ochiul... nu 'n poesia,. ci
Th prosa.
Sunt in literatura genuri cari, Lira traditiune
:§i, deci, fara timp, nu nasc, nu pot nasce séiA, déca
printeua cultura artificiala §i prin nazuinte disper
Tate, reuFsci a le da fiina, indata ce es la lumina
260
clilei,. ele palesc, se'nclina si cad, intocmai ca acele
biete plante exotice, aduse cine scie de unde intent
clirna pentru ele ornoritóre.
De aceste consideratiuni, de asemenea piedici nu
se poticniati nici ua data protagonistii, ba chiar si
devteragonistii, ba penê si tritagonistii epocei eroice
a literaturei nóstre. EI dart 'nainte, unde va iei st
iesa !
Scrieti, biieti ! esclama Eliade irnboldindu-i prin
propriu-I exemplu; së scriern mere0 ! o fi çtis Assathe
care fadea la Iasi tot ce planuia i facea Eliade la
Bucuresci. Si scriati «Meta» fad satiti si de tote
felurile.
Dupa uà elementarl pregatire prin scólele primare
prin cate-va clase gimnasiale esiati in lurne. Inteligenti, entusiasti, rivnitori la nebunia de-a face
mult, cat mai mult posibil pentru patria si'naltarea
ei sus, cat mai sus posibil, ei vedeati indata cá nenumerat de multe lucruri i cunoscinte le lipsesc.
Cu nä vointa de fer se injugau atunci singuri la
munci fàrá preget, si'ncepeau fara discernémênt si
fárä pregatiri nesce citiri fenomenale Ca varietate si
ca rnateria. Citeati tot ce le cadea'n mana.
Cei mai multi din luptatorii i scriitorii dinteacéstä fericita i entusiasta epoca a Renascerei nóstre
erati ca acel ()liter roman .din Scrisorile d-lui Ion
Ghika, ofiter pe care Saint-Marc Girardin, celebrul.
20
profesor de la Sorbonna, 11 ntalnesce intr'un punct
in Romania, §i. care vorbesce publicistului de uà
rnultime de lucruri interesante.
Si de unde le scii tote acestea, Domnule ? l'intréba cu mirare Saint-Marc Girardin.
Le-arn invetat singur, Domnule, respunde ofiierul roman.
Invétati tot singuri i scriitorii, poeii, istoricil
economi§tii din Principatele române, Se scie neajunsurile §i ciudateniele autodidacticismului.
Cati di nteace§ti autodidacti nu au dat de §ugubina mai tarcliU, cand satul n'a mai fost fara caini,
and controlul incepu i cand aliii, mai tineri, intorcen du-se de la «carte inalta»;cu rost «procitita»
pe la §coll straine, se'ncumetara a le spune cu de-
osibit respect §i cu fiéscii mesura ca nu e a§a, ca
se'n.séhi, ca sunk departe de ceia-ce se cere in sciinta, in poesia, in literatura se fia, cand vrei cu adeverat se fia.
Unii dintre bëtrânii notri, ca dirjul Royer-Collard in Francia, care de la ua versta ciicea tinerilor
ce veniaU se-1 presinte lucrari noul : ye multumesc,
Domnilor, dér eu nu mai citesc, ci recitesc,' unii,
clic, nu voiri sC asculte, nu de sfaturile, ci de no,
uele lumini pe cari Sciinta, adeverata Sciinta le punea inainte prin gura tinerilor. Dirjii betrâni ,diceau remanem intr'ale nóstre ; aa ne-am pomenit ;
262
ast-fel am lucrat, §i ne-a fost bine ; nu ne mar
schimbam Ia vrerne de barânete. Urrna lege, tinere, urma alege. Crede-ne pe nol, §i infréna-11
firea. Urma alege !
PuIin va alege urma din lucrarile acelora cari nu
void, sè mérga cu vrernea, se se preschirnbe dupa
cerintele ineluctabile ale Progresului §i se se desbare
cat mai inult in sciinta de entusiasm, in poesiá deprosaism, in istoria de combinatiuni §i potriveli fantasiste, in literaturi de comune banalitati.
din contra, ascultand de cuvintul din Evan-gelia rnersera impreuna cu carul lumei, ti recunoscura neajunsurile, i§i cornpletara chiar la vremede baranele ceia-ce puteaii completa si, urand cu
parintésca iubire tinerilor sé le ajute Dumnecleir §i
Sciiima se fad. §i mai bine, conveniaii Era greutate
ca lor multe le-a lipsit §i ca multe gre§it, §i pe dos,,
§i pe jurnétate aü véclut, ineles i scris.
Din randul acestor dtn urma §i printre cei d'antaiii este a se numéra §i George Sion.
Nascut la 1822 Maia 22, in satul Hir,ov a (Vasluia) dinteul familia, clice-se, tatarésca, George
Sion a facut studie u§óre de tot §i'n liana la vérsta de 18 ani, a intrat ca functionar prin tribunalele Moldovei.
In Suveniri Contimporane el povestesce in prosa
curgetóre i adese-ori forte frumósa ua multime de
263
episode ale acestel parti a vietei séle de tener,
tOte interesante pentru zugravirea unei stall sociale
nernesurat de curiósa,
de vreme ce intr'ensa se
bateati de zor in capete vr'o trei sea patru feluri
de civilisatiuni : grecésca, nemtésca, rusésca §i frantuzesca.
Fiind functionar, Sion avea timp cu carul se citesca i se complete, atat cat- putea singur, lipsele,
enorme ale unei instructiuni alta data facute pe
sponcia.
Si, nici vorba ! cum era pe atunci, cu cat citea_
cu atat se simtia... o minune ! cu atat se simtia..
poet. A marturisit-o el singur mai tarclia in Revistx
Carpatilor, cu uà sinceritate care '1 onori 1 i pe
care a avut-o tóta viéta : credeam ca numerul silabelor i rima de la sfar§itul versului va sa dica.
poesia.
Vers i poesia era tot una pentru densul,
cum este §i pene astacli pentru multi.
Citind mult §i forte mult §i, deci, «simtindu-se
poet,D Sion scrise pentru prima Ora in Rict pentru
minte, inima ci literatura din Bra5ov ua poesia.
Viitorul, in care da cu ceva piper benin, benin, pe
pe la nasul coasulului rusesc. Efectul fu pentru
densul tot atiit de simtitor ca i simtimentul ce'l animase scriind versurile Viitorului. Perdu functiunea
§i se facu... firesce, pe acele timpuri, se facu arenda§i. Era cam pe la 1847.
26i
«Pustiul de 48» cum clicea un biet unchiti al
-men,
ridica pe Sion de la córnele plugului L.
tot firesce, l'arunca in slavile politicei. Dér Mihai
Sturdzagãi cu cafe se'l invite si pe el, ca pe ataiia al/h., se mal iea aer i printr'alte fOrt afara
de Moldova, pe cuvint póte ca asemenea oportune
cal6toril r6coresc i instruiesc pe tineri.
Sion pleca in Bucovina si prin Ardél, i trai pe
acolo intre anii 1849 si 1856. Nu atat in Suvenirile Contimporane cat in arnintirile publicate anil
trecull in Revista Literard, si ele forte interesante si scrise intr'un stil usor si natural,
Sion
vorbesce- de pritnirea fratésca ce intempina pretutindeni la fratii nostri din Bucovina si Transilvania.
Se'ntórse la Iasi in timpul lui Grigore Ghika si
ocupa functiunea de arhivar al Statului. Trecu apoi
in Muntenia unde continua a ocupa diferite funcIiuni si a scrie intr'una 1). Traduse din grecesce gi
din françuzesce, compuse opere drarnatice, fact' versuri, scrise pe la ciiare, redacta reviste literare, fu
Istoria, trad. dupa fratil Tunusli;
Istoria Romalillcr de Dionisie Fotino ; Orayü de Corneille, trad. in
versurT;
Athatia de Racine. trad. in versuri; .Pedro,
de Racine, trad. in versurT;
IIIisantroptd, de Moliere,
trad. in versuri; Drainatice originale;Saveniri Con-
Din poesiele neehi ; Cdtim porane; 101 Fabule;
sari de trulleimire; Revista Carpatitor, articole de
(Pare, reviste, brosuri, etc.
205
fabulist, vorbi ca conferemiar, pontifica in calitate
cle critic, si'n fine se alese membru al Societatei
academice romane i, deci, mai tarclia, remase membru al Academie române.
Afabil, prietenos, fárà pic de dusmania. intr'ensul,
Sion, cand l'am cunoscut nol, era un betran fatos
rsi frumos, c'un per alb ca colilia. Semena forte cu
-Victor Hugo la chip si'n deosebi la frunte. Ori
Ile due on ii spuneam lucrul acesta, amabilul betrail nu uita a ne povesti ca, la Geneva, un librar
la care intrase se cumpere un volum asupra ElveIieI, ii servise cu ua graba, cu un respect si cu
nesce complimente cu códii, care il mirasera adanc.
Dupa ce platii, ne spunea Sion, nu me putui
intrebai de pricina atator mari politele.
Pentru ua genia ca Domnia-ta, Domnule Victor
.opri si'l
Hugo, clise librarul, aceste politee nu vor fi nici ua
.data destul de mari. II spusei cine sum, der citearn
in ochii lui ca nu credea vorbelor mele. Am plecat
laslindu-1 cu acésta credin0 care, lui, if facea pla,cere si pe mine me magulia.
Vesel, d'ua fire totcleuna lina i senina, Sion a
suferit ua mare durere in viéta sa, i acesta a fost
mórtea fiului sea Demir, un tenet- pe care l'am cunoscut la Paris si care era de-tia. simpatia rara.
Vorbiam adesea cu betranul academic despre
Demir, i lacrimi marl picurati din ochii lui obo-
266
sill. Era frumos §i 'nduio§dtor betrAnul in durerea:
de tatà !
In urma, schimbam vorba §i 'ncepeaa marturisirile.
Nu ca allil, ci din contra, Sion Ii recunoscea tóteslabiciunile.
Sunt multe lucruri, dicea el, pe cari le-arn
cunoscut §i'nfeles tâniiii de tot, der despre carr
rn'arn incumetat a scrie §i'nainte. Se citesci dedicatia Influencer, morale') §i s6 vedi acolo cum o
inchinam lui Alecsandri «fiului iubit al muselor,
«Aristofantelur
De ce Aristofantelta? rne'ntreb §i acum. Las'cit
numal Aristofan nu era Alecsandri, der mai scriam
si Aristofante
Ce crecli ca eu n'am recunoscut
indatä gre§elile ce Ha§dea mi a aretat in Istoria
Criticd §i'ntealte studie ce le-am facut in traducerile frgilor Tunusli i Dionisie Fotino ? Si ea z'arnbesc acum citind multe din cele ror tunuri... adici
Fabule...
Las', Domnule Sion, l'intrerupeam noi, cer
viitori vor tine semi de tote. Vor da de-uá parte
versurile dupi ce le vor fi studiat cu atentiune ca
docurnente ale timpului; vor constata cä prosa rimata Mult e dulce si frumosd Limba ce vorbini
a venit la timp §i a avut rara fericire de a deveni
9 Comediei intr'un act ,i'n versuri, Bacuresci, 1869.
267
populara, iér din prosa D-téle vor alege nu putine-
buca0 pe cad, impreuna cu multe dintr'ale d-lui
Ion Ghika, le vor recomanda ca model de stil familiar, simplu, temperat §i totdéuna curat romanesc ; fii sigur Ca va fi apretuita limba D-téle firésca, vorbitä de tota lumea, fara frase pc piciorónge,
fara imponci§aturi latinesci, farä piligaieli franIuzesci.
Cred §i astacli acela§i lucru despre operile §i talentul lui George Sion, mort in Bucuresci la Octombre 1892.
FINE.
TABLA DE MATERIS
Pag.
r. Vornicul Alecu Beldirnan
2. Doctorul Constantin Caraca§
3. Constantin Nasturel Herescu
4. Ion Maiorescu
5. Doctorul Obedenaru
6. Dora d'Istria
7. Julia B. P. Hasdeu
8. C. A. Rosetti
.
.
9
29
51
67
los
137
159
215
241
256
9. Ion Brezoianu
ro. George Sion
-