1
PLANURI INDIVIDUALIZATE PENTRU COPII
IN SITUATIE DE RISC, IN DIFICULTATE, CU NEVOI SPECIALE
Viorel Hadagy
DGPDC Buzau
1. MANAGEMENTUL DE CAZ ŞI IMPLICAREA COMUNITĂŢII
soluţii optime pentru copiii aflaţi în situaţii de risc
Copiii aflaţi în situaţie de risc sunt acei copiii aflaţi în dificultate pentru care
este recomandabil să se intervină la nivelul familiei naturale şi a comunităţii pentru
a se asigura menţinerea acestora în mediul familial.
La acest nivel pot interveni următoarele tipuri de servicii sociale care pot fi
furnizate fie de către asistentul social, fie de către instituţii prestatoare de servicii
sociale organizate la nivelul comunităţii de către autorităţile locale, direcţiile pentru
protecţia copilului sau organizaţii neguvernamentale :
- servicii de suport care să asigure sprijinirea sau întărirea abilităţior
părinţilor de a satisface nevoile copiilor (consiliere, intervenţii în situaţii de criză,
întărirea relaţiilor familiale, educaţie parentală, grupuri de suport pentru părinţi,
case advocacy, servicii de petrece a timpului liber etc);
- servicii suplimentare – compensatorii în cazul îngrijirii parentale
insuficiente precum şi servicii de asistenţă individualizată a copilului (îngrijire în
centre de zi, servicii de recuperare/reabilitare pentru copiii cu nevoi speciale,
consiliere-psihoterapie de lungă durată, educaţie parentală, acompaniere socială,
sprijin financiar, dezvoltarea şi întărirea reţelelor de suport,
identificarea de
resurse pe plan local şi implicarea unor alte instituţii/organizaţii de la nivelul
comunităţii, asistenţă pentru găsirea unui loc de muncă etc. ).
Alături de aceste servicii, asistenţii sociali trebuie să identifice şi resursele
oferite de către alte instituţii/organizaţii din comunitate: şcoală, autorităţi locale,
poliţie, biserică.
Deasemenea, pot fi reactivate reţelele de suport primare constituite din
membrii familiei lărgite, vecini, alte persoane de referinţă ale copilului şi familiei
sale.
2
O intervenţie profesionistă trebuie să pornească de la o evaluare complexă
a nevoilor copilului şi familiei sale şi a resurselor disponibile la nivelul comunităţii.
În această situaţie asistentul social foloseşte managementul de caz pentru a
elabora şi pune în practică un plan de servicii individualizat în colaborare cu alţi
responsabili locali/ profesionişti, alte instituţii/organizaţii.
Managementul de caz reprezintă o metodă de lucru a asistentului social
prin care se realizează coordonarea/monitorizarea tuturor serviciilor şi activităţilor
profesionale necesare rezolvării problemelor specifice ale clienţilor. Prin
managementul de caz se poate organiza un sistem de servicii eficient care să
răspundă complexităţii nevoilor multiple ale clienţilor (copiii aflaţi în dificultate şi
familiile lor).
Asistentul
social
îndeplineşte
rolul
de
manager
de
caz
şi
coordonează/monitorizează toate serviciile şi activităţile care se desfăşoară în
scopul dezvoltării planului de servicii individualizat.
Rolurile asistentului social:
1) Roluri de servicii directe: asistentul social lucrează direct cu clientul sau cu
grupurile de clienţi prin contact direct (faţă-în-faţă). Tipurile de roluri pe care
asistentul social le poate îndeplini sunt: rolul de consilier individual şi consilier de
caz:
a) Rolul de evaluator: asistentul social evaluează situaţia clienţilor săi
(copilul şi familia sa) precum şi factorii care vor putea îmbunătăţi sau împiedica
reuşita intervenţiilor;
b) Rolul de planificator: asistentul social analizează problemele clienţilor,
ajută la identificarea strategiilor cele mai potrivite şi planifică intervenţiile adaptate
nevoilor şi scopurilor clienţilor pentru a-i ajuta să funcţioneze cât mai independent
posibil.
c) Rolul de consilier matrimonial si familial.
d) Rolul de coordonator de grup în cadrul grupurilor de terapie, de
întrajutorare, de suport constituite din clienţii săi;
e) Rolul de educator/profesor implică transmiterea unor informaţii cu privire
la educarea şi îngrijirea copilului, metode de disciplinare, informaţii de tip medical,
3
metode de diminuare a stressului, schimbarea unor atitudini, formarea unor
aptitudini.
f) Rolul de coordonator/coleg în cadrul echipelor interdisciplinare implicate:
asistentul social dezvoltă relaţii de muncă productive în interiorul organizaţiei sale
sau în cadrul reţelei de servicii în scopul atingerii obiectivelor propuse în munca sa
cu clienţii.
2) Rolurile de conectare la sistem sau practica indirectă în care clientul sau grupul
de clienţi sunt conectate la resurse.
a) Rolul de agent intermediar (broker): în acest caz asistentul social este un
intermediar care acordă asistenţă oamenilor pentru a-i conecta la resurse;
asistentul social trebuie să aibş cunostinţe temeinice referitoare la resursele
comunitare, astfel încât să poată face recomandări oportune; el trebuie de
asemenea să cunoască politicile sociale, legislaţia în domeniu precum şi criteriile
de aplicare si procedurile de punere în practică a lor.
b)
Rolul
de
coordonator/monitor: controlează calitatea serviciilor oferite pe parcursul derulării
intervenţiilor prevăzute în planul de servicii individualizat, monitorizează
progresele clientului, asigură feed-back şi evaluează rezultatele.
Asistentul social trebuie să îşi motiveze clienţii să respecte recomandarea
lor catre o resursă (instituţie, serviciu, etc.) şi să îi ajute dacă le este teamă sau un
membru al familiei îi descurajează, sau dacă nu au reuşit să obţină serviciile
solicitate sau au intervenit probleme în relaţia clienţi - prestatori de servicii;
c) Rolul de mediator: asistentul social trebuie să medieze conflictele care
pot apare între un clienţi si responsabili din cadrul unei instituţii, serviciu social,
sau cu membrii familiei lărgite, vecini, alte persoane de importante pentru copil şi
familia sa.
d) Rolul de avocat: asistentul social acţionează în numele clienţilor, îi
reprezintă în anumite situaţii şi îi ajută să acţioneze în interesul lor pentru a obţine
ajutor/resursele de care au nevoie de la diferite instituţii, organizaţii, persoane;
apără drepturile clientului său în cazul în care acestea sunt violate într-un mod
anume.
e) Rolul de mobilizator al comunităţii: asistentul social ajută la mobilizarea
comunităţilor să dezvolte resursele de care au nevoie şi ajută la facilitarea
cooperării dintre diferite instituţii/organizaţii în scopul în caest scop.
4
Etapele managementului de caz:
1. Identificarea clienţilor, determinarea eligibilităţii, consiliere primară:
Faza de lucru
Conţinut
Obiective
Participanţi
Primul contact
Prima convorbire
Analiza generală
- Colectareaa
- Realizarea unei
- Asistent social,
a situaţiei
unor date de bază
imagini de
familie, copil
cu privire la copil
ansamblul asupra
şi situaţia sa
situaţiei de viaţă a
familială
familiei precum şi
Familie, specialist,
nevoile prioritare
ale copilului
Demararea
- Realizarea unei
- Stabilirea unei
- Asistent social,
procesului de
relaţii de lucru
relaţii de lucru
familie, copil, alte
consiliere
pentru consiliere
corespunzătoare
persoane de
şi analiza cazului,
- Asistarea familiei referinţă
- Identificarea
în cadrul unui
unor posibile
proces de
soluţii (ipoteze de
rezolvare a
lucru privind
problemelor sale,
soluţionarea
- Identificarea
cazului)
unor posibile
- Informarea
resurse adecvate
familiei cu privire
nevoilor copilului
la serviciile care
şi familiei sale
ar putea fi
silicitate/utilizate
şi de la cine
Formularea unei
- Depunerea
- Confirmarea
- Asistent social,
cereri de ajutor
cererii
primirii cererii de
familie, copil, alte
ajutor şi
persoane de
deschiderea
referinţă
cazului
5
2. Colectarea , analiza de date şi diagnostiza (analiza nevoilor de dezvoltare
a copilului precum şi determinarea nivelului de funcţionare a familiei –
capacitatea parentală a acesteia).
Faza de lucru
Conţinut
Obiective
Participanţi
Colectarea de
- Informaţii din:
analize de dosar,
convorbiri,
observaţii, alte
surse
- Colectarea de date sub
aspsect psiho-social şi
medical
- Realizarea
evaluării
complexe a
copilului
- Realizarea
diagnozei sociale
a familiei
- Evaluarea
ecologică
- Evaluarea nevoilor de
dezvoltare ale copilului
(sănătate, educaţie,
socializare,
psihomotricitate,
comunicare,
dezvoltare cognitivă,
dezvoltare emoţională şi
comportamentală,
autonomie personală şi
socială)
- Evaluarea familiei –
componenţa familiei,
încadrarea în muncă,
venituri,
venituri, locuinţă, integrare
socială,
istoricul şi dinamica
familiei,
punctele forte/punctele
slabe ale familie
- Evaluarea reţelelor de
suport – consiliul de
familie, realizarea
ecomapei
- Evaluarea capacităţii
parentale (îngrijire de
bază, securitate, stimulare
şi căldură emoţională –
ataşament, îndrumare, stil
educaţional)
- Asistent social,
familie, copil,
membri ai
echipei
interdisciplinare,
alţi experţi de la
nivelul
comunităţii (de
ex. medici,
psihologi,
învăţători,
profesori)
- Asistent social,
familie, copil
(se asigură
participarea
copilului capabil
de
discernământ la
acest proces şi
exprimarea
opiniei sale),
membri ai
echipei
interdisciplinare
(medici,
psiholog,
psihopedagog,
supervizor),
rude până la
gradul IV,
vecini,
comunitate
locală (autorităţi,
şcoală, biserică
etc).
date
Evaluarea
complexă a
copilului,
familiei, a
mediului
înconjurător
6
Analiza de caz
- Discuţie în
cadrul echipei
interdisciplinare
şi/sau cu
reprezentanţii
altor furnizori de
servicii
- Analiza de caz, stabilirea
domeniilor prioritare de
intervenţie şi formarea de
indicaţii
- Asistent social,
familie,
membri ai
echipei
interdisciplinare
(medici,
psiholog,
psihopedagog,
supervizor),
rude până la
gradul IV,
vecini,
comunitate
locală (autorităţi,
şcoală, biserică
etc).
3. Identificarea resurselor împreună cu clientul şi membrii reţelei de servicii,
planificarea serviciilor
Faza de lucru
Oferta de ajutor
din partea propriei
instituţii/organizaţii
şi ducerea de
tratative
Cererea de
informaţii de la
alte instituţii,
autorităţi, furnizori
de servicii
Orientarea către
resursele
necesare şi
avocatură pentru
client şi împreună
cu clientul în
cadrul reţelei de
servicii
Conţinut
- Oferirea unui
mod de ajutor
pentru familie
utilizând propriile
resurse/servcii
- Contactarea şi
cererea de
informaţii
Planificarea
ajutorului şi
conectarea
clienţilor la
serviciile
necesare
- Stabilirea
obiectivelor
generale ale
intervenţiilor
- Orientarea
familiei către
resursele
disponibile şi
acompanierea
acesteia
Obiective
- Stabilirea
obiectvelor
generale ale
intervenţiilor
Participanţi
- asistent social,
membri ai echipei
interdisciplinare,
familie, copil
- Informare
reciprocă,
identificarea
procedurilor de
ajutor
- Evaluarea
ajutorului
disponibil şi
accesibilitatea
acestuia
- Asistent social,
membri ai reţelei
- Precizarea
activităţilor şi a
responsabililor din
cadrul reţelei de
servicii
- Asistent social,
familie, copil,
prestatori de
servicii, alte
instituţii/autorităţi/
organizaţii
- Asistent social,
membri ai reţelei
de servicii, familie,
copil
7
Redactarea şi
- Obţinerea unui
aprobarea
acord formal cu
planului de servicii privire la
furnizarea de
servicii/ implicarea
familiei
- Precizarea
responsabilităţilor
în cadrul reţelei
de servicii/
schiţarea
planurilor de
intervenţie
sectoriale
- Asistent social,
familie, copil,
prestatori de
servicii, alte
instituţii/autorităţi/
organizaţii
3. Implementarea planului de servicii, coordonarea derulării şi monitorizarea
acestuia
Faza de lucru
Conţinut
Obiective
Participanţi
Începutul derulării - Coordonarea
planului de servicii participanţilor,
elaborarea
planurilor de
intervenţie
personalizate
- Evaluare
sectorială,
stabilirea
obiectivelor
operaţionale,
planificare
activităţi
- Asistent social,
familie, prestatori
de servicii
Redactarea şi
derularea
planurilor de
intervenţie şi
armonizarea
acestora
- Planificarea
intervenţiilor
- Precizarea
obiectivelor
specifice ale
intervenţiilor,
coordonarea
acestora,
munca în echipă
- Asistent social,
familie, prestatori
de servicii
Stabilirea
modalităţilor de
cooperare
- Stabilirea unor
proceduri de
informare,
reevaluare,
coordonare a
planurilor de
intervenţie
- Coordonarea
intervenţiilor
- Supervizare
- Asistent social,
familie, prestatori
de servicii
Monitorizarea
planului de servicii
şi reevaluare/
ajustare
permanentă
- Urmărirea
eficacităţii
intervenţiilor şi a
progreselor
copilului şi familiei
- Modificarea
planurilor de
intervenţie
- Evaluarea
îndepinirii
obiectivelor
propuse
- Stabilirea de noi
obiective
- Supervizare
- Asistent social,
familie, prestatori
de servicii
8
4. Finalizarea planului de servicii
Faza de lucru
Analiza planului
de servicii,
eficacitatea
acestora
Finalizarea
planului de
servicii
Conţinut
- Discuţii cu
familia şi
profesioniştii care
au implementat
planurile de
intervenţie
- Discuţie finală
- Comunicarea
finalizării planului
de servicii
Monitorizarea
cazului în vederea
prevenirii intrării în
dificultate
Obiective
- Analiza
rezultatelor
planurilor de
intervenţie şi
pregătirea
încheierii acestora
- Obţinerea
acordului familiei
şi prestatorilor de
servicii
- Redactarea unui
studiu de caz
- Evaluarea
calităţii serviciilor
şi propuneri
-
Participanţi
- Asistent social,
familie, prestatori
de servicii
- Asistent social,
familie, prestatori
de servicii
-
Planul de servicii individualizat trebuie vizează:
- copilul şi nevoile sale;
- îmbunătăţirea situaţiei familie şi sporirea capacităţii sale parentale.
Planul de servicii trebuie să fie centrat asupra copilului şi concentrat asupra
familiei sale.
Principii pentru parteneriate bazate pe comunitate:
- orientarea către comunitate la toate nivelele de lucru;
- considerarea întregului context si a mediului socioeconomic (incluzând
reţele sociale ale familiei şi comunităţile religioase)
- sprijinirea reţelelor formale şi informale existente şi a comunităţii prin
furnizarea unui continuum de servicii;
- servicii localizate în comunitate, cu lucrători servind o arie particulară;
- familia este unitatea de valoare majoră într-un anumit sistem social;
- identificarea şi implementarea deciziilor familiilor, vecinătăţilor şi
comunităţilor;
- utilizarea punctelor tari ale familiilor, vecinătăţilor şi comunităţilor pentru a
crea familii şi comunităţi care se autosusţin;
9
Serviciile de tip comunitar de protecţie a copilului care pot fi
organizate de către autorităţi locale, direcţii pentru protecţia
copilului, organizaţii neguvernamentale:
- Centre maternale: servicii de protecţie materno-infantilă de tip rezidenţial
care asigură dreptul fiecărui copil de a-şi păstra relaţiile familiale prin oferirea către
mama aflată în dificultate (care se confruntă cu dificultăţi de natură materială,
socială, profesională sau relaţională) suportul necesar pentru ca să-şi asume
exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce-i revin faţă de copil
- Centre de îngrijire de zi: servicii care asigură copiilor îngrijire pe timpul
zilei, programe educative şi distractive, consiliere care au ca scop menţinerea
copiilor în situaţii de risc în mijlocul familiei sale naturale şi dezvoltarea unor relaţii
armonioase între părinţi şi copii;
- Centre
de consiliere şi sprijin părinţi: servicii care acordă părinţilor
(naturali sau substitutivi) sprijinul (consiliere socială, psihologică, juridică sau de
altă natură) şi suport material sau/şi financiar necesare pentru a-i asigura copilului
un nivel de viaţă corespunzător dezvoltării sale, promovând dreptul acestuia la
păstrarea relaţiilor familiale;
- Servicii de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să
îşi abandoneze copilul: servicii care asigură femeii însşrcinate consiliere socială,
juridică şi/sau de altă natură), suport (material şi/sau financiar) şi facilitează
accesul la servicii medicale de specialitate, cu scopul de a preveni abandonul
copilului şi de a promova dreptul său la viaţă şi la o stare de sănătate cât mai
bună;
- Centre de îngrijire şi recuperarea de zi pentru copilul cu handicap: servicii
care asigură îngrijirea sănătăţii, terapii adecvate, educaţie, formare, pregătire
pentru un viitor loc de muncă, activităţi recreative – cu scopul de a promova
drepturile copiilor cu dizabilităţi/handicap la o viaţă decentă, în condiţii care să le
garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să faciliteze participarea lor
activă la viaţa comunităţii;
10
- Centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea psihologică a copilului cu
probleme psihosociale;
- Servicii de orientare, supraveghere îi sprijinire a reintegrării sociale a
copilului delincvent destinate copiilor care au comis o faptă prevăzută de legea
penală, dar care nu răspund penal pentru faptele lor, care au ca obiect realizarea
de programe de reinserţie (socială, familială, profesională), orientare, supervizare
precum şi tratamente corespunzătoare adecvate vârstei şi situaţiei lor specifice –
pentru a promova drepturile copiilor la reintegrarea în societate şi la asumarea
unui rol constructiv în cadrul acesteia;
- Servicii de asistenţă a copilului pentru asigurarea dreptului său la
exprimarea liberă a opiniei: servicii care asigură copilului capabil de discernământ
asistenţa şi sprijinul necesare participării la procesul decizional (proceduri
administrative sau judiciare) referitor la orice problemă care îl priveşte sai îi poate
afecta interesele
Resursele şcolii care pot fi utilizate în cadrul planurilor de servicii
individualizate pentru copiii aflaţi în situaţii de risc
Implicarea
şcolii
în
cadrul
derulării
planurilor
de
servicii
individualizate:
1. facilitarea integrării în grupurile şcolare a copiilor aflaţi în situaţii de risc:
- prevenirea marginalizării/segregării copiilor aflaţi în situaţii de risc în cadrul
colectivelor şcolare;
- stimularea participării active a copiilor aflaţi în situaţie de risc la procesul
instructiv-educativ ;
- implicarea acestora în cadrul unor activităţi extracuriculare în cadrul
comunităţii alături de ceilalţi copii;
- educarea copiilor în vederea prevenirii manifestărilor de respingere/izolare
a copiilor aflaţi în situaţii de risc/în dificultate;
- stimularea conduitelor cooperative;
11
2. stimularea dezvoltării personale ale copiilor aflaţi în situaţii de risc/în
dificultate:
- cristalizarea unei imagini de sine pozitive;
- sporirea responsabilităţii faţă de sine, alţii, societate;
-creşterea capacităţii de luare a deciziilor (independenţa
alegerilor
personale);
- autoevaluarea realistă a potenţialelor proprii (intelectual,
aptitudinal,
fizic etc.);
- cunoaşterea clară a calităţilor personale şi a punctelor slabe;
- asumarea de obiective realiste, realizabile
- creşterea rezistenţei la frustrare, marginalizare temporară, critică;
- păstrarea echilibrului în situaţii de succes şi eşec;
- dezvoltarea capacităţii de analiză a propriilor erori, greşeli,
eşecuri;
- stimularea unei atitudini pozitive;
3. stimularea dezvoltării sociale a copiilor prin abordarea următoarelor
conţinuturi educative în cadrul activităţilor de consiliere:
- viaţa de familie;
- petrecerea timpului liber;
- creşterea şi educarea copiilor;
- economie familială;
- managementul stresului
4. îmbunătăţirea rezultatelor şcolare prin adaptarea metodelor pedagogice şi
individualizarea acestora în raport cu caracteristicile fiecărui copil aflaţi în situaţie
de risc/ în dificultate:
- realizarea unor programe de intervenţie personalizate care să pornească de la
evaluarea periodică a achiziţiile şcolare ale copiilor aflaţi în dificultate;
- reevaluarea periodică a obiectivelor educaţionale propuse în cadrul programelor
de intervenţeie personalizate şi reajustarea strategiilor didactice;
- prevenirea abandonului şcolar şi reconstruirea/consolidarea motivaţiei pentru
învăţare;
12
- asistenţă psihopedagogică individulaizată/adaptări curriculare pentru copiii cu
dificultăţi de învăţare;
5. stimularea în planul formării profesionale/educaţiei pentru carieră prin
următoarele activităţi:
- cunoaşterea profesiilor;
- analiza motivaţiei aspiraţiilor şi opţiunilor cu privire la carieră;
-analiza
concordanţei/neconcordanţei
între
obiectele
de
învăţământ
preferate, rezultatele la diferite discipline şcolare şi intenţiile cu privire la viitoarea
profesie;
- analiza concordanţei între aspiraţiile profesionale şi piaţa locală a forţei de
muncă, profesia părinţilor, aptitudini, preocupări extraşcolare;
- valorificarea în grup a experienţelor profesionale pozitive ale absolvenţilor
şcolii sau ale părinţilor elevilor;
- exersarea alegerii diferitelor rute de formare profesională iniţială sau
simularea situaţiilor favorabile bunei integrări profesionale (interviul de angajare,
convorbire telefonică);
- desfăşurarea de activităţi orientate către punerea în practică a tehnicilor
de căutare a unui loc de muncă (redactarea unui Curriculum Vitae, a unui proiect
de dezvoltare a carierei, a unei scrisori de prezentare etc);
- conectarea absolvenţilor cu angajatorii prin intermediul unor burse a
locurilor de muncă organizate de către şcoală în parteneriat cu agenţiile de
ocupare a forţelor de muncă, organizaţii patronale alte organizaţii din comunitate;
5. educaţie parentală şi consilirea familiei:
- formarea unor reprezentări adecvate asupra realităţii educaţionale;
- acţiuni preventive şi directe de sprijinire a membrilor familiei pentru
creşterea, îngrijirea şi educarea adecvată a copiilor;
- întărirea rolurilor părinţilor în favoarea educaţiei copiilor şi păstrării
coeziunii familiale;
- modalităţi de cooperare între şcoală şi părinţi;
- complementaritatea acţiunilor educative;
- orientarea către serviciile medicale şi sociale adecvate a familiilor/copiilor
aflaţi în dificultate:
13
Activitatea individualizată desfăsurată de către cadrele didactice împreună
cu copiii aflaţi în situaţie de risc/ în dificultate este de dorit a fi formalizată printr-un
program personalizat de integrare în şcoală şi comunitate.
Acest program va urmări obiectivele planului de servicii individualizat, fiind
parte componentă a acestuia. În acest caz planul de servicii este întocmit de o
echipa interdisciplinară care funcţionează în cadrul reţelei de servicii (ăcolaă,
servicii social, autorităţi) şi este coordonat de către asistentul social - manager de
caz.
Programul personalizat de integrare în şcoală şi comunitate facilitează
legătura dintre serviciile de protecţie a copilului, munca în echipa interdisciplinară
şi asigură antrenarea complementară a specialiştilor în scopul sprijinirii copilului în
integrarea sa şcolară , profesională ăi socială.
2. Copii în dificultate – beneficiari ai unor măsuri de protecţie
(încredinţare, plasament la familii sau centre de plasament)
Priorităţile planurilor de servicii care se elaborează pentru copiii aflaţi în
dificultate sunt următoarele:
1.- oferirea unui cadru de viaţă de tip familial, asigurarea sănătăţii şi a unei
educaţii adecvate;
2.- socializarea/integrarea în comunitatea primitoare a copilului protejat;
3.- realizarea unor intervenţii pentru familia de origine în scopul de a depăşi
situaţiile de criză şi pentru a-şi asuma responsabilitatea îngrijirii copilului;
4.- realizarea reintegrării/integrării familiale a copilului care să asigure şi să
dezvolte relaţiile familiale ale copilului şi să pregătească revenirea acestuia în
familia naturală;
Centrele de plasament/serviciile alternative de tip familial trebuie să asigure
derularea unor programe de intervenţie (educaţionale şi de socializare) în vederea
planificării unor intervenţii profesioniste adecvate nevoilor copiilor protejaţi.
Prezentăm în continuare un model de secvenţă a unui astfel de program.
14
Program educaţional şi de socializare
Numele şi prenumele copilului:
Perioada derulării intervenţiilor:
Realităţile copilului
Sănătate, dezvoltare
fizică
Motricitate generală
Motricitatea
fină
Autonomia în hrănire
Toaleta–
deprinderi
sfincteriene
Dezvoltare cognitivă
Comunicare
Joc
Viaţa emoţională şi
relaţională
Autogospodărire
(organizarea
vieţii
personale,
Întreţinerea spaţiului
de
viaţă,
sarcini
cotidiene,
gătit,
cumpărături,
mici reparaţii)
spălat,
Obiective
Activităţi
Constatări
operaţionale
(educative,
periodice şi la
terapeutice,
finalul perioadei
metode, mijloace)
de derulare
15
Socializarecomportament social
Activitatea şcolară şi
formare profesională
Autonomie socialăRelaţiile
cu
comunitatea
Preocupări de timp
liber
Programul educaţional şi de socializare este elaborat de către echipa
interdisciplinară (asistent social, educatori, asistenţi maternali, psiholog, medic), se
reevaluează periodic. Modelul prezentat mai sus reprezintă numai o secvenţă din
acesta. Programul educaţional şi de socializare este realizat în principal de către
educatorii specializaţi şi de către asistenţii maternali profesionişti. Intervenţiile
medicale, psiho-terapeutice şi de asistenţă psihopedagogică pot fi incluse în acest
program sau pot face obiectul unor alte planuri de intervenţie.
Desfăşurarea muncii cu familia şi demersurile de integrare/reintegrare
familială a copilului pot face obiectul unui program de integrare/reintegrare
familială pe care îl realizează în principal asistentul social responsabil de caz cu
colaborarea educatorilor specializaţi din centrele de plasament şi a asistenţilor
maternali profesionişti.
16
Program de integrare/reintegrare familială
Numele şi prenumele copilului:
Perioada derulării intervenţiilor:
Situaţia
familiei
Relaţia
Copilfamilie
Puncte
Puncte
Obiective/
forte
slabe
termene
Intervenţii
Rezultate
17
3. Planuri de servicii individualizate pentru copiii cu dizabilităţi
Elaborarea unor planuri de servicii individualizate pentru copiii cu
dizabilităţi/handicap are ca bază:
- evaluarea complexă a copilului din punct de vedere medical, social şi
psihopedagogic implică stabilirea a două niveluri de funcţionalitate: nivelul de
funcţionalitate actual şi nivelul de funcţionalitate posibil de atins ca urmare a
măsurilor de recuperare/reabilitare; diferenţa dintre cele două niveluri reprezintă
potenţialul de dezvoltare al copilului cu nevoi speciale;
- evaluarea familiei, a problemelor, resurselor şi nevoilor acesteia în
contextul ţn care funcţionează.
Soluţiile propuse şi serviciile proiectate în beneficiul copilului trebuie să ia ia
în considerare:
- particparea familie:
- capacitatea acesteia de a răspunde nevoilor copilului:
- resursele de care dispune pentru a pune în practică un plan de terapie,
servicii sau intervenţii specializate.
Această analiză se realizează de către serviciile de evaluare complexă din
cadrul direcţiilor pentru protecţia copilului, comisiile pentru protecţia copilului şi de
către comisiile interne de expertiză din cadrul şcolilor speciale.
În baza acestei evaluări, comisiile pentru protecţia copilului eliberează
încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap şi orientarea şcolară şi
profesională a copiilor cu nevoi speciale.
Planul de servicii personalizat şi programul de intervenţie individualizat au
fost iniţial instrumente de lucru utilizate în cadrul sistemului învăţământului special,
prezentarea
acestora în paginile care urmează având ca sursă lucrarea
coordonată de către profesor Ionel Muşu „Ghid de predare-învăţare pentru copiii
cu cerinţe educative speciale – culegere de texte” editataă de cătreAsociaţia
RENINCO.
Hotărârea de Guvern nr. 1205/2001 privind aprobarea Metodologiei de
funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului stabileşte următoarea structură a
planului de servicii personalizat:
18
Planul de servicii personalizat
Numele şi prenumele copilului:
Data realizării planului de servicii personalizat:
Dosar:
Reasponsabil de caz:
Membrii echipei:
Tipuri
de Instituţia
servicii
Competenţe Dificultăţi
Priorităţi
recomandată
Obiective
generale
Ce
poate Ce
face/
nu Ce trebuie
poate face
să
ce îi place
achiziţio-
să facă
neze mai
întâi
1.Educaţional
/de cunoaştere
şi învăţare
2. Social
3. Medical
4.De consiliere/
psihoterapeutic
5.Alte tipuri de
servicii
de
recuperare/
reabilitare
Planul de intervenţie personalizat (PSP) pentru copiii cu nevoi speciale este
util pentru planificarea şi coordonarea serviciilor individuale ce vizează asigurarea
continuităţii,
calităţii
şi
complementarităţii
serviciilor
educaţionale
şi
de
recuperare/reabilitare copiilor cu nevoi speciale şi acordarea de servicii de sprijin
familiilor acestora.
19
Funcţiile planului de servicii sunt următoarele:
- stabilirea cerinţelor prioritare ale dezvoltării copilului în concordanţă cu
potenţialul său de dezvoltare;
- definirea scopurilor, a serviciilor, programelor sau untervenţiilor asupra
individului, a familie sau a mediului;
- definirea responsabilităţilor conform resurselor şi serviciile disponibile;
- stabilirea unui program de realizare a acestor scopuri;
- asigurarea calităţilor serviciilor oferite.
Fiecare serviciu recomandat
trebuie să dezvlte un program de intervenţie
individualizat.
Programul de intervenţie personalizat este un instrument de planificare ăi
coordonare, este o parte componentă a planului de servicii. Programul de
intervenţie personalizat este un instrument de lucru permanent pentru unul sau
mai mulţi membri ai echipei interdisciplinare care îşi coordonează intervenţiile în
direcţia realizării scopurilor stabilite în planul de servicii pentru copilul şi familia sa.
Programul de intervenţie trebuie să specifice:
- obiectivele ce trebuie realizate;
- mijloacele utilizate pentru a atingele obiectivele;
- durata intervenţiilor;
- modul de revizuire a planului;
20
Program de intervenţie personalizat
Obiective generale
Obiective operaţionale
(prevăzut în planul
de învăţare
Strategie
de servicii)
Precizează
Stabileşte acţiunile şi
comportamentele
mijloacele pentru a atinge
aţteptate din partea
obiectivele, cine răspunde
elevului la sfârşitu
de aceasta şi modalităţile de
perioadei de intervenţie
realizare
Atât planul de servicii personalizat cât şi programul de intervenţie propuse
descris în acest capitol este adecvat copiilor cu nevoi speciale şi a fost dezvoltat în
cadrul învăţământului special.
Utilitatea celor două instrumente prezentate este reliefată de următoarele
aspecte;
-
coordonează
eforturile
serviciilor
sociale,
serviciilor
medicale
şi
paramedicale, educaţionaleîntr-un cadru unitar;
- permite o evaluare exactă a progreselor copiilor cu nevoi speciale şi
reevaluarea periodică a obiectivelor generale şi specifice propuse;
- constituie instrumente valoroase de lucru pentru cadrele didactice din
şcolile speciale sau şcolilie obişnuite în care sunt integraţi copiii cu nevoi speciale;
- permit o abordare complementară a procesului instructiv-educativ alături
de programele şcolare existente şi adaptările lor;
- permit pregătirea copiilor cu nevoi speciale pentru integrarea într-o şcoală
obişnuită sub diferite forme;
- asigură copiilor cu nevoi speciale integraţi în şcoala obişnuită o imagine
reală a demersuriloer întreprinse, a eficacităţii acestora precum şi selectarea
obiectivelor realiste ale viitoareor intervenţii sau ale procesului instructiv-educativ.
21
Bibliografie:
- Colecţia Atelier CRIPS – Centrul de consiliere şi sprijin părinţi, 2000
- Colecţia Atelier CRIPS – Centrul de pregătire şi sprijinire a reintegrării şi integrării
copilului în familie, 2000
- Colecţia Atelier CRIPS – Serviciul de asistenţă şi sprijin pentru tinerii în
dificultate, 2000
- Colecţia Atelier CRIPS – Serviciul de
asistenţă şi sprijin pentru copil în
exprimarea liberă a opiniei sale,2000
- Colecţia Atelier CRIPS – Serviciul de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii
gravide; Serviciul de prevenire a abandonului de copii prin planificare familială,
2000
- Colecţia Atelier CRIPS – Centre Maternale, 2000
- Colecţia Atelier CRIPS – Standarde de calitate privind protecţia copilului în
centrul de pklasament, 2000
- Colecţia Profesiuni Sociale CRIPS – Educatorul specializat din serviciile de
protecţie a copilului, 2002
- CRIPS, World Learning, USAID, Academmy for Educational Development, Holt
International, World Vision– Elemente de bază ale practicii în asistenţa socială,
curs de pregătire la distanţă prin intermediul calculatorului
- Jodi Flick, Yvette Murphy, Breon Allen – Case Management in Child Welfare in
Romania, Jordan Institute for Families
- coord. Vasile Miftode şi Nadji Rahmania – Acţiune socială în perspectivă
interdisciplinară, Ed. PROEMA Baia Mare
- coord. Ionel Muşu – Ghid de predare-învăţare pentru copiii cu cerinţe educative
speciale, Asociaţia RENINCO România
- Alois Gherguţ – Psihopedagoia persoanelor cu cerinţe speciale; Strategii de
educaţie integrată, Ed. Polirom, 2001
-
Elena Vlad – Evaluarea în actul educaţional terapeutic , Ed. Prohumanitate,
1999
- Călin Drăgoi – Note de curs – pedagogie socială, curs perfecţionare, Buzău 1999